În istorie au fost foarte puține guverne care și-au onorat întru totul proiectele care le-au făcut posibilă constituirea. În majoritatea absolută a cazurilor, conjuncturi interne sau externe, prevăzute sau neprevăzute, le-au afectat activitatea, le-au schimbat obiectivele programate. În destule situații, guvernanții au acuzat "greaua moștenire", adică "balanțele" economice deficitare, preluate de la echipa precedentă. Actualul guvern al României nu se deosebește, din această perspectivă, de altele. Executivul propus de USL, câștigătoare "pe val" a alegerilor, este deja în fața ratării "țintelor" anunțate în programul său guvernamental. USL-ul (alianță dominată de PSD și PNL) își propusese "repararea" efectelor dure ale măsurilor luate de guvernele susținute de PDL în contextul crizei economice generalizate. "Reîntregirea" salariilor și pensiilor, reducerea TVA-ului, combaterea birocrației excesive și a corupției pe măsură, eficientizarea absorbției fondurilor europene de dezvoltare, limitarea inflației și a scumpirilor energiei erau câteva din țelurile anunțate alegătorilor. Marile obiective au fost, desigur, relansarea creșterii economice și menținerea nivelului deficitului bugetar în limitele stabilite de Uniunea Europeană. Or, după primele semne date de începerea exercițiului guvernamental, nu sunt speranțe ca aceste proiecte să fie îndeplinite. Din ce cauze va fi, în 2013, viața românilor mai grea? Trebuie să excludem, de la început, "greaua moștenire". Actualul guvern Ponta este succesorul altui guvern Ponta. După preluarea administrației, în 2012, guvernul Ponta I a risipit fonduri și energii în bătălii politice inutile, cum a fost cea legată de referendumul pentru suspendarea președintelui. Privatizările convenite cu FMI pentru continuarea tranșelor de împrumut acordate de acesta au eșuat. Cazul Oltchim a fost extrem de semnificativ. Mulți miniștri s-au dovedit a fi incompatibili ori incompetenți. Improvizațiile au fost cele mai dese expresii ale actului guvernamental. Chiar și deciziile, cu vădit iz electoral, de "reîntregire" a salariilor și pensiilor, s-au dovedit a fi inutile, pentru că inflația a erodat sever moneda națională. Practic, bucuria angajaților că veniturile lor s-au reîntors la nivelul anterior adoptării măsurilor "de criză" s-a transformat rapid în tristețe. Nivelul consumului se menține la cotele impuse de "tăierile" operate de guvernul Boc. Pe fondul gherilelor politice aiuritoare, corupția a continuat, economia "subterană" devenind și mai extinsă. Guvernul Ponta I a pierdut oportunități și timp prețios în bătălia cea mai importantă a redresării economice. Problema putea fi rezolvată prin promovarea curajoasă a specialiștilor în toate eșaloanele administrației, prin debirocratizarea fermă a acesteia, prin respectarea decisă a normelor și legislației în vigoare. O astfel de rezolvare ar fi presupus însă o reducere postelectorală a rolului politicului în administrație și justiție, în fapt în toate structurile sistemului social. Nu încape îndoială: alegerile au validat trendul ascendent al USL-ului în raport cu "obositul" PDL. Nu discutăm aici nici strategiile electorale, nici exacerbările propagandistice. Cert este că instalarea definitivă a guvernului Ponta a fost legitimă și inevitabilă. Mai mult, detensionarea climatului politic, ca urmare a "concordatului" Băsescu-Ponta în vederea coabitării, a pus premisele unui debut benefic de an. Prima consecință a fost o anume stabilizare a leului și o încurajare pentru reînceperea investițiilor. Guvernul Ponta avea condițiile unei resetări a creșterii economice, ale preparării pentru relansarea economiei. N-a fost să fie așa. Primul semn s-a vădit în dublarea numărului de parlamentari, de la 300 - cât aprobaseră românii prin referendum - la aproape 600. Se știe că parlamentarismul nostru este perceput jalnic, ca urmare a incompetenței, lichelismului și arbitrariului de care au dat dovadă mulți dintre reprezentanții săi. Un al doilea semn a fost dat de construcția cabinetului guvernamental, în care destule ministere au fost secționate pentru a satisface aspirațiile și dorințele conducerilor partidelor componente ale USL. Sfera competențelor ministeriale a devenit incertă, fiind previzibilă o creștere a birocrației și a conflictelor generate de ea. "Aparatul" va deveni și mai greoi, mai imobil și - inevitabil - mai corupt decât înainte. Organigramele noilor ministere au devenit câmp de luptă pentru baronii partidelor și clienții lor, hămesiți de așteptarea revenirii la putere.
Gonflarea birocrației, creșterea impreciziei și impredictibilității legislative sunt doar începutul. Degringolada se va accentua la momentul deciziei de implementare a "regionalizării" României. Structurilor controlate de "baronii locali" li se vor adăuga niște superstructuri care vor face și mai dificile măsurile de deblocare a economiei. Preeminența uneia din direcțiile programatice ale partidelor componente ale USL va genera noi fricțiuni interne. Atât PSD-ul, cât și PNL-ul, vor să își conserve "marca identitară", impunându-și soluțiile și favorizându-și clienții. FMI-ul, dar și organismele UE, își vor menține presiunile și vor controla destinația fondurilor acordate. Guvernul Ponta riscă să scape din mână economia, năruind toate promisiunile frumoase de mai înainte. Deja scumpirile la energie, creșterile de prețuri la alimente și la servicii fac ca, în 2013, buzunarele românilor să fie tot mai goale.