Deschidem noul an în tovărăşia unui reprezentant al Băncii Naţionale. Alături de Biserică şi Armată, BNR are cea mai mare credibilitate în faţa societăţii româneşti. Este templul zidit de înaintaşi vizionari, într-o epocă (1880-1900) în care statul român se afla în plin avânt de modernizare. Este a 16-a bancă centrală înfiinţată în lume! După 1989, BNR s-a dovedit un veritabil "guvern al democraţiei”, singurul pilon "civil” de stabilitate în apele tulburi ale politicii dâmboviţene. Oricât de grele au fost încercările ce ameninţau să culce la pământ definitiv economia românească, BNR a reuşit să întindă fiecărui guvern postdecembrist o mână de ajutor. Şi la început de an 2013, înainte de a privi spre Palatul Victoria, românii privesc mai întâi spre impozantul Palat al Băncii Naţionale. De aici aşteptăm veştile adevărate, bune sau rele, pentru anul care s-a înnoit. Aşteptare răsplătită deseori cu speranţă şi încredere. Este ceea ce ne propune, şi în acest ianuarie, Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Mugur Isărescu.
"În România avem criză economică, dar n-am avut şi nu avem criză financiară şi nu a căzut nici o bancă"
- Care a fost, în viziunea BNR, situaţia economică în 2012, şi care sunt provocările anului 2013 pentru mediul de afaceri, pentru sfera politică şi pentru fiecare român în parte?
- După cum se ştie, ne aflăm în al cincilea an de criză economică. În România avem criză economică, dar n-am avut şi nu avem criză financiară. În acelaşi timp, vom ţine cont că la noi nu a căzut nici o bancă. N-au fost ameninţări de prăbuşiri de bănci. În alte ţări, unde au căzut cu zecile, au fost luaţi bani din buzunarele oamenilor, de la buget, şi daţi băncilor să nu se prăbuşească. În România, din fericire, nu a fost scos din buzunarul contribuabilului nici un leu pentru sprijinirea de bănci! Pe de altă parte, vorbind despre viitorul imediat, România are multe probleme de rezolvat. Există însă o urgenţă a urgenţelor: optimizarea ofertei de bunuri şi servicii, realizabilă prin grăbirea restructurării. Fără restructurarea mecanismelor economice, ale ofertei interne, care trebuie făcută în două etape, rămânerea în urmă nu va putea fi recuperată. Practic, întregul an 2013 va fi dedicat primei etape a restructurării. Aceasta presupune ambalarea a trei motoare: disciplina financiară, disciplina salarială şi disciplina consumului. Recent, guvernatorul Mugur Isărescu a atras atenţia asupra prudenţei în cheltuirea banului public. Fără prudenţă, fără "zgârcenie” în desfacerea băierilor pungii bugetare, se va ajunge din nou la tăieri de salarii şi de bonificaţii, într-un cuvânt, la austeritate. Guvernatorul pledează pentru "consolidarea” rezultatelor bune de până acum, nu pentru austeritate. Astfel, politica BNR va fi una normală, în vederea atingerii stabilităţii preţurilor şi creşterii economice durabile. Ne îndreptăm spre reducerea durabilă a costului creditului în lei, spre stimularea economisirii în lei şi spre limitarea dependenţei de finanţările externe. Odată prima etapă a restructurării încheiată, la sfârşitul acestui an ne putem gândi să punem în funcţiune "pompa de oxigen pentru ofertă”, stimulând consumul. Dar cine să facă acest lucru? Evident, guvernul, statul. El va trebui să împingă de la spate propriile companii, ca să producă mai mult şi mai bine, să contribuie mai eficient la sănătatea Produsului Intern Brut (PIB).
- Ce s-ar întâmpla în cazul în care guvernul n-ar adopta "legea prudenţei” şi n-ar grăbi restructurarea economiei?
- Decizia e dramatică: ori grăbim restructurarea, pentru a reduce uriaşele pierderi din economie, ori vom fi nevoiţi să reducem drastic cheltuielile bugetare, impunând noi impozite şi taxe. Cea de-a doua variantă nu poate fi acceptată, pentru că ar trebui să suportăm continuarea somnolenţei. Ne rămâne stimularea competitivităţii, asigurarea în piaţa internă a unui climat de concurenţă. Concurenţa este reperul esenţial, un altul mai bun nu există.
"Cu o bună chibzuială a banului public, guvernul nu va mai trebui să apeleze la o politică de austeritate, binecunoscută din anii trecuţi"
- Finalizarea, în 2012, a procesului electoral şi formarea noului guvern au lăsat anului 2013 un câmp neted în faţă, un tărâm al speranţei de creştere economică. Cum vede BNR lucrurile?
- BNR constată îmbunătăţirea percepţiei de risc suveran a investitorilor - ceea ce s-a reflectat favorabil în atenuarea presiunilor asupra cursului de schimb şi a dobânzilor. Perspectivele rămân favorabile revenirii ratei inflaţiei la nivelul prognozei pentru acest an. În aceste condiţii, Consiliul de Administraţie al BNR a decis menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,25% pe an, gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar şi păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii. Aceste decizii vizează reluarea şi consolidarea procesului de dezinflaţie. Principalele riscuri şi incertitudini care se menţin sunt cele legate de evoluţiile mediului extern, de fluxurile de capital şi de preţurile administrate.
- Ştim cum a acţionat BNR până acum. Ce poate să facă Banca Naţională pentru ţară în viitor?
- Discuţiile acestea sunt nesfârşite, mai ales în Europa şi în lume. Noi acţionăm în limitele Legii BNR şi nu ne abatem de la ea. Nu ne depăşim nici teritoriul, nici obiectivele. Iar dacă ar fi să ne dorim depăşirea acestor graniţe, nu putem, deoarece România face parte din sistemul european al băncilor centrale. Se schimbă ceva la noi numai în măsura în care se schimbă în sistem, la Paris, la Berlin sau la Bruxelles. BNR va monitoriza atent evoluţiile interne şi ale mediului economic internaţional şi va menţine stabilitatea preţurilor pe termen mediu, va garanta stabilitatea financiară. Cu un astfel de sprijin esenţial, guvernul va putea să-şi desfăşoare politica de creştere economică, să creeze noi locuri de muncă, să facă faţă efectelor negative ce vin dinspre ţările partenere din zona euro, aflate încă în recesiune. Şi, cu o bună chibzuială a banului public, guvernul nu va mai trebui să apeleze la o politică de austeritate, binecunoscută din anii trecuţi.
- Care sunt speranţele legate de cursul de schimb?
- Vom avea recesiune în 2013, aşa cum anticipează unele voci la televiziunile de ştiri?
- Vorbind despre recesiune, ne uităm la instituţiile şi la economiştii care fac analize şi, pe baza lor, prognoze, şi aş observa că aproape toţi prognozează o creştere economică în România. Unii spun că va fi de 0,5%, alţii că va fi de 1,5%, alţii că va fi de 2%. Chiar FMI a prognozat pentru România o creştere economică de 2%! Toate prognozele sunt pe plus. Din păcate, vom avea, tot potrivit prognozelor, o recesiune în zona euro, în prima parte a anului 2013. Dacă va fi aşa, nici nouă nu ne va merge foarte bine, pentru că principalul nostru comerţ îl facem cu această zonă euro.
"N-aş vorbi cu atâta lejeritate de scumpiri"
- Ce avantaj a adus României moneda naţională, leul, în cursul acestei crize? Ne-ar fi fost mai bine cu euro?
- Leul ne-a ajutat în măsura în care fluctuaţia cursului poate fi un criteriu de politică economică. E drept, o depreciere a cursului ajută exporturile, dar, în perspectivă, nu ne mai putem baza exclusiv pe mişcări de curs. Trebuie să ţinem seama că, atunci când vorbim de competitivitate, sunt ţări în care discuţia aceasta se reduce la preţul exporturilor, al produselor. Or, în realitate, este vorba de un concept complex, care ţine de lucrul bine făcut. Noi să ne preocupăm a trimite în lume lucruri bine făcute, nu lucruri făcute anapoda, la vânzarea cărora să ţinem seama numai de deprecierea leului. Trebuie să înţelegem că noţiunea de competitivitate prin cursul de schimb n-are viitor! Are doar prezent. De aceea, trebuie să ne îngrijim de îndeplinirea criteriilor pentru intrarea în zona euro.
- Televiziunile trag deja semnale disperate cu privire la creşterea galopantă a preţurilor în 2013. Se vor adapta firmele la cerinţele clasei sărace, care va sărăci şi mai mult?
- Eu aş reformula. Nu e vorba de o adaptare a companiilor la posibilităţile clasei sărace, ci e vorba de o adaptare la realitatea ţării în care activează. Comerciantul se uită peste pragul magazinului, al supermarketului sau al ce are el acolo, apoi se duce la televizor şi spune că o să mărim preţul pâinii cu 20 la sută, preţul cărnii cu nu ştiu cât la sută, al făinii cu atât la sută... Se întoarce la magazin, schimbă etichetele cu noul preţ şi observă că nu mai sunt mulţi care-i trec pragul... Pe scurt, se uită lung la marfa pe care nu i-o mai cumpără nimeni. Ce face? Dă înapoi. Ieftineşte. Face promoţii. Revine cu picioarele pe pământ. De aceea, eu aş fi mai circumspect şi n-aş vorbi cu atâta lejeritate de scumpiri...
- Dar, dacă vorbim de credite, ce recomandări faceţi?
- În privinţa asta nu e prea mult de discutat. BNR de multă vreme recomandă ca nimeni să nu facă un credit în altă monedă decât în aceea în care este plătit. Altfel, există riscul valutar. Pe de altă parte, BNR va continua să recomande băncilor să intensifice creditarea sectorului privat. Din păcate, atât firmele, cât şi persoanele nu şi-au recăpătat încă încrederea în economia românească. Şi băncile se feresc să dea credite, şi oamenii se feresc să împrumute, şi întreprinderile au reţineri să ia bani din bănci. E un cerc vicios. Nu ştiu exact ce predomină: oferta mică a băncilor sau cererea slabă din partea populaţiei şi a economiei reale...
"În structura rezervei internaţionale a României, ponderea aurului existent este optimă. BNR nu cumpără aur"
- Va dura epoca austerităţii la nesfârşit? Ni s-a urât cu strânsul curelei...
- Epoca austerităţii nu poate dura la nesfârşit, chiar dacă durează criza. În ultima vreme, banca centrală nici n-a mai folosit cuvântul "austeritate", ci cuvintele "corecţie" sau "ajustare". Aderând la "Pactul Bugetar” al UE, România pleacă de la ideea că renunţarea la austeritate are nevoie de nişte corelaţii. În momentul de faţă, nu putem spera la o redresare şi la o creştere economică puternică în Europa, fără o combinaţie eficientă de politici monetare, fiscale şi economice. Numai astea trei dacă le luăm, şi dacă ele pot să facă un tot, atunci obţinem măcar o masă cu trei picioare, care poate să stea. De la trei picioare în jos, lucrurile sunt problematice.
- Banca Naţională deţine 103,4 tone de aur. Această cifră a rămas neschimbată de peste un deceniu. Nu mai cumpără BNR aur? Altfel spus: dacă s-ar exploata aurul de la Roşia Montană, ar ajunge în rezerva BNR?
- Banca Naţională şi-a expus de mai multe ori filosofia în privinţa aurului. Banca pleacă de la ideea că, în structura rezervei internaţionale a României, ponderea aurului existent este optimă. Practic, BNR nu mai cumpără aur de mulţi ani.
- În încheiere, vă rog să adresaţi un cuvânt de început de an cititorilor noştri. La ce să se aştepte în 2013?
- În 2013, nu vom putea să facem tot ceea ce e necesar pentru redresarea economică. Nu vom putea să facem mai mult decât stabilirea unui set de măsuri pentru disciplină financiară, disciplină contractuală şi disciplină salarială. Va fi un an de disciplinări. Înainte de a aduna, trebuie să scădem.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
