- Faptul că regionalizarea generează astăzi temeri şi incertitudini se datorează absenţei unui proiect coerent şi a unei dezbateri naţionale ample şi informate pe această temă. Autorităţile trecute şi prezente nu ne-au oferit însă până acum decât schiţe de proiecte, care au fost deformate de o dezbatere publică partizană. La baza lor nu stau însă preocupări legate de coeziunea naţională, ci doar interesele financiare şi de putere ale politicienilor.
Pornind de la necesitatea administrării eficiente a fondurilor europene, preşedintele Băsescu a propus crearea a 8-10 regiuni, desfiinţarea judeţelor şi întărirea primăriilor. Proiectul său a fost blocat însă de UDMR în fosta coaliţie de guvernare, cu acordul tacit al PDL, care se temea că va pierde reţelele de influenţă şi interese consolidate la nivel judeţean. Din acelaşi motiv, nici PSD nu propune desfiinţarea judeţelor, ci crearea regiunilor ca un nivel administrativ şi birocratic suplimentar, cu costuri considerabile pentru contribuabili. Mai mult, probabil pentru a nu-şi supăra atotputernicii baroni locali, premierul Victor Ponta a lansat o idee năstruşnică şi profund antidemocratică, şi anume, alegerea membrilor şi preşedinţilor viitoarelor consilii regionale de către actualii primari, procedeu care nu poate decât să întărească autoritatea clanurilor constituite la nivel local. Astfel, nu consiliile regionale vor controla autorităţile locale, ci ele însele vor fi controlate de baroni. Dar cine să vorbească despre toate acestea, când televiziunile - devenite din păcate singurele spaţii de dezbatere - se ocupă de presupuşii copii ilegitimi ai defunctului Sergiu Nicolaescu?
În concluzie, regionalizarea se prefigurează ca rezultat exclusiv al unor calcule cinice privind împărţirea puterii şi a resurselor, calcule ce nu ţin cont de riscurile generate la adresa identităţii naţionale. Pe de altă parte, o guvernare centralizată, ineficientă, cinică şi coruptă, cum este cea pe care o oferă clasa noastră politică, nu va menţine coeziunea naţiunii, ci, dimpotrivă, o va slăbi. Cum nimeni nu se ocupă serios şi profund nici de această problemă, naţiunea, dacă nu se trezeşte, va înainta orbeşte spre un viitor confuz şi cenuşiu.
- Haosul stârnit de prezenţa lui Andrei Marga în fruntea unei instituţii extrem de importante pentru România - Institutul Cultural Român - pare să nu aibă sfârşit. Noul abuz legat de modul în care a fost organizat concursul pentru ocuparea posturilor vacante la filialele din străinătate a aprins mass-media românească. De ce nu se renunţă la serviciile fostului rector al Universităţii din Cluj? ICR-ul este o ambasadă a culturii noastre în lume, care poate servi enorm imaginii României. Guvernul a mai făcut revocări. Încă una, cea a lui Marga, i-ar fi de mare folos.
- Andrei Marga nu este decât un instrument în mâinile unei mafii politice care vizează controlul absolut asupra culturii şi conştiinţei naţiunii. Nu întâmplător guvernul Ponta a ocupat ICR imediat după învestire, decapitând concomitent ICCMER şi Arhivele Naţionale. Moştenitori ai mentalităţii totalitare, liderii USL sunt, ca şi comuniştii, obsedaţi de controlul memoriei, istoriei şi creaţiei artistice. În plus, ICR are filiale în străinătate, iar în mintea formatată după un soft gândit la Kremlin, acestea nu pot fi decât agenţii de propagandă ale puterii politice. Ce să caute acolo spirite libere şi creatoare? Ca să înţelegem mai bine această mentalitate, să ne amintim cum îl acuza USL pe HR Patapievici că dezinformează opinia publică internaţională şi cum îşi propune actualul ministru de externe să bombardeze cu informaţii guvernele europene şi instituţiile UE pentru a dobândi credibilitatea pierdută a guvernului său. În această optică primează propaganda, nu cultura. De altfel, în mentalitatea totalitară, cultura autentică este un pericol, cum a fost pentru Hitler, Stalin şi Ceauşescu şi este şi astăzi pentru Moscova şi Beijing. Ca să nu scoată totuşi pistolul când aude de cultură, USL l-a inventat pe Andrei Marga, iar controlul politic total asupra ICR a fost asigurat prin trecerea sa în subordinea Senatului, organism politic prin excelenţă. Soldat conştiincios al USL, Andrei Marga aruncă peste bord toţi directorii numiţi de vechea conducere, indiferent de rezultatele muncii lor, de contactele stabilite cu atâta trudă de-a lungul anilor în capitalele europene şi de susţinerea primită din partea unor personalităţi culturale europene, şi desăvârşeşte transformarea ICR, din instituţie culturală în organ de propagandă şi sinecură pentru clientelă. Cum să-l revoci, aşadar, tocmai pe cel care şi-a îndeplinit conştiincios misiunea? Personal, nici nu ştiu ce au căutat oamenii competenţi la acest aşa-zis concurs - şi nici nu văd ce am câştiga prin revocarea lui Andrei Marga, de vreme ce oricine îl va înlocui va fi numit de aceiaşi oameni şi va răspunde aceloraşi comandamente politice. Problema trebuie văzută în contextul mai amplu al transformărilor politice prin care trecem în urma votului inconştient din 9 decembrie. Probabil că răul va trebui să-şi epuizeze toate posibilităţile, înainte ca societatea noastră dezorientată şi bolnavă, să genereze o alternativă viabilă. Ne putem considera norocoşi dacă acest proces se va petrece într-un interval de timp rezonabil, la scară umană, şi nu raportat la eternitate.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
