2. Aveţi strategii de rezervă?
DIANA DELEANU - regizor
"Trebuie să ne întoarcem la speranţă şi optimism”
1. Toată viaţa mea am fost o persoană optimistă şi voi rămâne la fel. Chiar dacă se întâmplă ceva negativ, consider că trebuie să găsesc întotdeauna, dar absolut întotdeauna, partea frumoasă a vieţii. Apocalipsa? Apocalipsa este în noi, în tulburările noastre, în incapacitatea noastră de a fi buni. Cred cu toată fiinţa mea că dacă fiecare am răspândi în lume câte o picătură de bunătate, universul nostru ar fi considerabil mai primitor. Optimismul meu este şi un tratament pentru tot ceea ce se întâmplă în jur, dar şi o lecţie de viaţă. Eu obişnuiam să fiu un om încrâncenat, aprig, ancorat cumplit de tare în mediul real, însă, între timp, s-au petrecut anumite lucruri în viaţa mea care m-au schimbat, mi-au schimbat structura sufletească. Am devenit o persoană mult mai deschisă, în primul rând la suflet şi apoi la minte. Am primit câteva lecţii care m-au învăţat pur şi simplu să fiu mai bună. Şi nu au fost nişte momente dramatice, nu au fost traume care să provoace schimbările, ci nişte întâlniri de excepţie, cu oameni deosebiţi, pe care mă întreb dacă le meritam cu adevărat. O astfel de întâlnire este aceea cu doctorul Schileru. Am făcut un film documentar cu domnia sa, după ce el mai fusese sursa de inspiraţie a două filme: "Mere roşii” şi "Balanţa”, plus a nenumărate cărţi. Ei bine, acest om excepţional m-a învăţat să privesc frumos oamenii, să-mi trăiesc viaţa în aspectul ei frumos. Când astfel de învăţături vin din partea unui medic sunt cu atât mai valoroase, pentru că ei, prin natura meseriei, sunt nişte duri şi nişte sceptici. Cu spiritul insuflat de acest om întâmpin de atunci fiecare nou an, iar 2013 nu va face excepţie. Voi continua să ascult oamenii aşa cum m-a învăţat el, voi continua să încerc să fiu un om bun. Voi continua să sper că într-o bună zi, oamenii buni nu vor mai fi consideraţi desueţi, stupizi şi ciudaţi, aşa cum se întâmplă azi.
2. Am multe strategii de rezervă. În primul rând: nici o zi şi nimic fără Dumnezeu. El înseamnă gând bun şi spirit. Apoi, e meseria mea, care pentru mine este aproape totul. Tot ce învăţ aplic în filmele mele, în munca mea. Am pus şi încă pun des meseria mai presus de familie. Poate greşesc, dar nu ştiu să fac altfel. Nu regret, doar mă gândesc câteodată dacă nu ar fi fost mai bine să fiu mai dedicată familiei... Nu ştiu. O altă strategie este sprijinul pe care eu îl găsesc în prieteni. Nu am mulţi, dar sunt oameni pe care mă pot baza oricând. Cred cu tărie că bazându-ne unii pe alţii şi sprijinindu-ne, putem trece peste cele mai urâte momente din vieţile noastre. Din păcate, noi, românii, mai trebuie să învăţăm despre solidaritate, mai trebuie să învăţăm despre patriotism. Dacă am reuşi să resimţim dragoste pentru ţara asta, să nu ne mai fie ruşine să folosim cuvântul patriotism, ci, dimpotrivă, să-l rostim cu mândrie, am scăpa de sumedenia de complexe care ne împiedică să înflorim ca naţiune. Aşadar, trebuie să ne întoarcem la speranţă şi optimism, iar speranţa şi încrederea mea stau în copii şi tineri. Îmi place ce văd la ei, îmi dau încredere că lucrurile se vor schimba în mod profund în iubita mea Românie. Le doresc românilor să nu-şi piardă optimismul şi speranţa, iar cititorilor revistei "Formula AS” le spun să continue să citească revista aceasta, pe care eu o ador. O ador pentru că se ţine tare să ne înveţe să fim români, să ne întoarcem mereu la esenţa noastră.
GABRIELA SZABO - mare campioană a României la atletism
"Părinţi, ridicaţi copiii din faţa calculatoarelor”
1. Eu întâmpin anul 2013 îmbogăţită sufleteşte şi profesional. Anul 2012 a însemnat pentru mine un efort uriaş de învăţătură. Am citit enorm, am studiat, am călătorit, şi asta numai şi numai pentru noua mea meserie. Pe lângă munca din ţară, în slujba atletismului, de doi ani lucrez şi pentru Asociaţia Europeană de Atletism, sunt în biroul executiv de la Londra. Este ceva nou pentru mine şi, aşa cum am făcut toată viaţa, mă dedic şi acestei activităţi cu toată seriozitatea. Sportul reprezintă totul pentru mine, nu numai datorită performanţelor obţinute, ci mai ales pentru faptul că am clară conştiinţa faptului că el a clădit în mine omul care sunt azi. Educaţia, seriozitatea, disciplina, ambiţia sunt trăsăturile pozitive ale fiinţei mele, de care sunt conştientă.Sportul mi le-a dăruit. Revenind, faptul că pot continua în acest domeniu, că devin încet, încet un manager de sport tot mai bun, este ca o hrană sufletească pentru mine. Îmi găsesc locul în afara pistei, ceea ce e foarte greu pentru un fost sportiv. E enorm de dificil, după ce închei o carieră de performanţă, să ai succes şi în alt domeniu. De aceea, zic că întâmpin bucuroasă şi împlinită noul an. Sunt bucuroasă că în ciuda lipsurilor materiale enorme din România, am reuşit, la finalul anului, să organizăm Galele Atletismului Românesc, sport care anul acesta a împlinit 100 de ani. Am adus o mulţime de personalităţi, de la membri în consiliile de conducere ale atletismului european, până la coloşi ai acestui sport, cum e Serghei Bubka. Îmi doresc să pot ajunge cât de sus în acest domeniu. Când eram sportivă, am simţit că pot deveni campioană olimpică şi am reuşit. Şi acum simt că pot ajunge sus, în administraţia sportului, şi sper să reuşesc. Simt, de asemenea, că în România va fi un an complicat din toate punctele de vedere, nu va fi deloc liniştit economic şi nu numai. Important este să nu ne pierdem speranţa şi să fim conştienţi că fiecare problemă are una sau mai multe rezolvări.
2. Ce voi face în 2013? Pe lângă munca mea oficială, voi continua să militez pentru practicarea sportului de masă, nu numai pentru că sunt un fost sportiv, ci pentru că eu cred cu tărie în beneficiile lui. Cred că puterea unui popor stă în sănătatea lui, iar să pui copiii să facă un sport de agrement, nu neapărat de performanţă, nu ţine nici de problemele sociale, nici de cele politice, nici de cele financiare, ci ţine de educaţia în familie. Aşadar, părinţi, ridicaţi copiii din faţa calculatoarelor şi televizoarelor şi trimiteţi-i măcar să alerge câteva ore pe zi, să se joace ca odinioară, mergând pe biciclete, căţărându-se, şi nu doar duşi, câte zece minute, cu maşina în parc. Acesta este mesajul meu pentru români în anul ce vine”.
MIRCEA VINTILĂ - muzician
"Întâmpin noul an foarte voios”
1. Scumpă doamnă, chiar mă bucur că mă întrebaţi, pentru că întâmpin noul an foarte voios. Încetul cu încetul, lucrurile par să se aşeze pentru mine, spun asta pentru că închei un an foarte bun din punct de vedere al spectacolelor. Au fost multe şi, mai important, au fost de succes, iar asta nu poate decât să mă facă să sar în sus de bucurie, ca un copil. Sunt în mare formă, mai ales că împreună cu colegii mei din trupa Brambura lucrăm de zor la un disc nou, cu melodii cu totul şi cu totul noi. Îmi doresc să fim în pas cu prezentul, cu sunetele prezentului, nu vreau deloc să fim consideraţi nişte prăfuiţi care nu fac altceva decât să-şi cânte iar şi iar succesele de odinioară.Bucuria cea mai mare pentru noi este să avem sălile pline, dar lucrul ăsta trebuie să îl meriţi, să oferi publicului calitate, noutate, să-l surprinzi mereu, ceea ce nu-i lucru uşor. Dar e frumos. Tot ca noutate sunt spectacolele din minunata sală de la Scala, Poveşti din Bucureşti, pentru că în foarte multe cântece de-ale mele pomenesc acest oraş. Că e vorba de iubiri, de locuri, de străzi, Bucureştiul e oraşul meu şi-l cânt destul de des. Un alt proiect care îmi adânceşte voioşia de anul acesta este un viitor DVD, care va fi un fel de biografie vizuală a mea. Imagini din întreaga carieră, de la filmările cu Tudor Vornicu şi nepreţuita de Ioana Bogdan (cu care lucrez la acest proiect şi cu care am realizat marea majoritate a filmărilor), până la concertele prezentului. Abia aştept să fie gata, pentru mine, pentru oamenii minunaţi care apar de-a lungul carierei mele şi care merită omagiaţi cu orice prilej. Deci, mă aşteaptă un an creativ, un an tineresc.
2. Nu am strategii de rezervă. Simt doar că trăim vremuri grele, crize peste crize, zbucium peste zbucium, dar putem învinge. Ştiu că nu sună prea creştineşte, dar cred că trebuie să luptăm cu adevărat: dacă primim, trebuie să dăm înapoi, tare, cu putere. Dacă nu ne place ceva, trebuie să ţipăm cu aceeaşi putere, dacă simţim că trebuie să protestăm, să o facem cu toţii, uniţi, cu toată forţa. Dacă am fi mai bătăioşi, am avea mai mult de câştigat. Am văzut de curând la televizor un lucru atât de impresionant: pensionarii din Galaţi au venit să protesteze în Bucureşti. Câţi au putut, nu contează, au venit să-şi manifeste nemulţumirea. Ei bine, cei din Bucureşti priveau de la balcoane şi cârcoteau de acolo, niciunul nu a coborât să strige că şi lui îi este greu, să fie solidar. Nu slăvesc anarhia, nu instig la nimic, departe de mine gândul, spun doar că ar fi timpul să fim mai luptători, mai hotărâţi, mai activi. Poate că asta ar fi totuşi o strategie de rezervă: lupta. Nu ne lăsăm, luptăm până la capăt şi până la ultimul pentru ceea ce credem că e drept. Nu prea îmi place starea naţiunii în ultima vreme, suntem moi, nu mai există creaţie, nu mai există emisiuni de valoare, nu mai scriem bine, nu mai avem nici un mesaj. Evident că sunt şi excepţii, dar rămân în umbră, iar noi parcă eram un neam creativ prin esenţă. Români, scuturaţi-vă, treziţi-vă şi creaţi, fiţi liberi, fiţi tineri şi luptaţi!