Gânduri pentru noul an

1. "Apocalipsa” anului 2012 a trecut, anul 2013 şi-a făcut intrarea în scenă. Cu ce stare de spirit îl întâmpinaţi?

2. Aveţi strategii de rezervă?



DIANA DELEANU - regizor
"Trebuie să ne întoarcem la speranţă şi optimism”

1. Toată viaţa mea am fost o persoană optimistă şi voi rămâne la fel. Chiar dacă se întâmplă ceva negativ, consider că trebuie să găsesc în­tot­deauna, dar absolut întotdea­una, partea frumoasă a vieţii. Apo­calip­sa? Apocalipsa este în noi, în tul­bu­rările noastre, în in­capacitatea noastră de a fi buni. Cred cu toată fiinţa mea că dacă fiecare am răs­pândi în lume câte o picătură de bu­nătate, universul nostru ar fi con­siderabil mai pri­mitor. Optimismul meu este şi un tratament pentru tot ceea ce se în­tâmplă în jur, dar şi o lecţie de viaţă. Eu obişnuiam să fiu un om încrâncenat, aprig, ancorat cumplit de tare în mediul real, însă, între timp, s-au petrecut anumite lucruri în viaţa mea care m-au schimbat, mi-au schimbat struc­tura sufletească. Am devenit o persoană mult mai des­chisă, în primul rând la suflet şi apoi la minte. Am pri­mit câteva lecţii care m-au învăţat pur şi simplu să fiu mai bună. Şi nu au fost nişte momente dramatice, nu au fost traume care să provoace schimbările, ci nişte întâlniri de excepţie, cu oameni deosebiţi, pe care mă întreb dacă le meritam cu adevărat. O astfel de întâl­nire este aceea cu doctorul Schileru. Am făcut un film documentar cu domnia sa, după ce el mai fusese sursa de inspiraţie a două filme: "Mere roşii” şi "Balanţa”, plus a nenu­mă­rate cărţi. Ei bine, acest om excepţional m-a învăţat să privesc frumos oamenii, să-mi trăiesc viaţa în as­pec­tul ei frumos. Când astfel de învăţături vin din partea unui medic sunt cu atât mai valoroase, pentru că ei, prin natura meseriei, sunt nişte duri şi nişte sceptici. Cu spiritul insuflat de acest om întâmpin de atunci fiecare nou an, iar 2013 nu va face excepţie. Voi conti­nua să ascult oamenii aşa cum m-a învăţat el, voi con­tinua să încerc să fiu un om bun. Voi continua să sper că într-o bună zi, oamenii buni nu vor mai fi consi­deraţi desueţi, stupizi şi ciudaţi, aşa cum se în­tâmplă azi.
2. Am multe strategii de rezervă. În primul rând: nici o zi şi nimic fără Dumnezeu. El înseamnă gând bun şi spirit. Apoi, e meseria mea, care pentru mine este aproape totul. Tot ce învăţ aplic în filmele mele, în munca mea. Am pus şi încă pun des meseria mai pre­sus de familie. Poate greşesc, dar nu ştiu să fac altfel. Nu regret, doar mă gândesc câteodată dacă nu ar fi fost mai bine să fiu mai dedicată familiei... Nu ştiu. O altă strategie este sprijinul pe care eu îl găsesc în prie­teni. Nu am mulţi, dar sunt oameni pe care mă pot baza ori­când. Cred cu tărie că bazându-ne unii pe alţii şi spri­jinindu-ne, putem trece peste cele mai urâte momente din vieţile noastre. Din păcate, noi, românii, mai tre­buie să învăţăm despre solidaritate, mai trebuie să învăţăm despre patriotism. Dacă am reuşi să resimţim dragoste pentru ţara asta, să nu ne mai fie ruşine să folosim cuvântul patriotism, ci, dimpotrivă, să-l rostim cu mândrie, am scăpa de sumedenia de complexe care ne împiedică să înflorim ca naţiune. Aşadar, trebuie să ne întoarcem la speranţă şi opti­mism, iar speranţa şi încrederea mea stau în copii şi tineri. Îmi place ce văd la ei, îmi dau încredere că lu­crurile se vor schimba în mod profund în iubita mea Românie. Le doresc ro­mânilor să nu-şi piardă optimis­mul şi speranţa, iar cititorilor revistei "Formula AS” le spun să continue să citească revista aceasta, pe care eu o ador. O ador pentru că se ţine tare să ne înveţe să fim români, să ne întoarcem mereu la esenţa noastră.

GABRIELA SZABO - mare campioană a României la atletism
"Părinţi, ridicaţi copiii din faţa calculatoarelor”

1. Eu întâmpin anul 2013 îmbogăţită sufleteşte şi profesional. Anul 2012 a însemnat pentru mine un efort uriaş de învăţătură. Am citit enorm, am studiat, am călătorit, şi asta numai şi numai pentru noua mea meserie. Pe lângă munca din ţară, în slujba atletis­mului, de doi ani lucrez şi pentru Asociaţia Europeană de Atletism, sunt în biroul executiv de la Londra. Este ceva nou pentru mine şi, aşa cum am făcut toată viaţa, mă dedic şi acestei activităţi cu toată seriozitatea. Sportul reprezintă totul pentru mine, nu numai datorită performanţelor obţinute, ci mai ales pentru faptul că am clară conştiinţa faptului că el a clădit în mine omul care sunt azi. Educaţia, seriozitatea, disciplina, ambi­ţia sunt trăsăturile pozitive ale fiinţei mele, de care sunt conştientă.Sportul mi le-a dăruit. Revenind, fap­tul că pot continua în acest domeniu, că devin încet, încet un manager de sport tot mai bun, este ca o hrană sufle­tească pentru mine. Îmi găsesc locul în afara pis­tei, ceea ce e foarte greu pentru un fost sportiv. E enorm de dificil, după ce închei o carieră de perfor­manţă, să ai succes şi în alt domeniu. De aceea, zic că întâmpin bu­curoasă şi împlinită noul an. Sunt bucu­roasă că în ciuda lip­surilor materiale enorme din Ro­mânia, am reuşit, la finalul anului, să organizăm Galele Atletismului Românesc, sport care anul acesta a împlinit 100 de ani. Am adus o mulţime de persona­lităţi, de la membri în consiliile de conducere ale atle­tismului euro­pean, până la co­loşi ai acestui sport, cum e Ser­ghei Bubka. Îmi doresc să pot ajun­ge cât de sus în acest domeniu. Când eram spor­tivă, am simţit că pot deveni cam­pioană olimpică şi am reuşit. Şi acum simt că pot ajunge sus, în administraţia sportu­lui, şi sper să reu­şesc. Simt, de asemenea, că în Româ­nia va fi un an complicat din toate punctele de vedere, nu va fi deloc liniştit economic şi nu numai. Important este să nu ne pierdem speranţa şi să fim conştienţi că fiecare pro­blemă are una sau mai multe rezolvări.
2. Ce voi face în 2013? Pe lângă munca mea ofi­cială, voi continua să militez pentru practicarea spor­tului de masă, nu numai pentru că sunt un fost sportiv, ci pentru că eu cred cu tărie în beneficiile lui. Cred că puterea unui popor stă în sănătatea lui, iar să pui copiii să facă un sport de agrement, nu neapărat de perfor­manţă, nu ţine nici de problemele sociale, nici de cele politice, nici de cele financiare, ci ţine de educaţia în familie. Aşadar, părinţi, ridicaţi copiii din faţa calcula­toarelor şi televizoarelor şi trimiteţi-i măcar să alerge câteva ore pe zi, să se joace ca odinioară, mergând pe biciclete, căţărându-se, şi nu doar duşi, câte zece minute, cu maşina în parc. Acesta este mesajul meu pentru români în anul ce vine”.

MIRCEA VINTILĂ - muzician
"Întâmpin noul an foarte voios”

1. Scumpă doamnă, chiar mă bucur că mă întrebaţi, pentru că întâmpin noul an foarte voios. Încetul cu încetul, lucrurile par să se aşeze pentru mine, spun asta pentru că închei un an foarte bun din punct de vedere al spectacolelor. Au fost multe şi, mai important, au fost de succes, iar asta nu poate decât să mă facă să sar în sus de bucurie, ca un copil. Sunt în mare formă, mai ales că împreună cu colegii mei din trupa Brambura lucrăm de zor la un disc nou, cu melodii cu totul şi cu totul noi. Îmi doresc să fim în pas cu prezentul, cu su­ne­tele prezentului, nu vreau deloc să fim consideraţi nişte prăfuiţi care nu fac altceva decât să-şi cânte iar şi iar succesele de odinioară.Bucuria cea mai mare pen­tru noi este să avem sălile pline, dar lucrul ăsta trebuie să îl meriţi, să oferi publicului calitate, noutate, să-l surprinzi mereu, ceea ce nu-i lucru uşor. Dar e frumos. Tot ca noutate sunt spectacolele din minunata sală de la Scala, Poveşti din Bucureşti, pentru că în foarte multe cântece de-ale mele pomenesc acest oraş. Că e vorba de iubiri, de locuri, de străzi, Bucureştiul e oraşul meu şi-l cânt destul de des. Un alt proiect care îmi adânceşte voioşia de anul acesta este un viitor DVD, care va fi un fel de biografie vizuală a mea. Ima­gini din întreaga carieră, de la filmările cu Tudor Vor­nicu şi nepreţuita de Ioana Bogdan (cu care lucrez la acest proiect şi cu care am realizat marea majoritate a filmărilor), până la concertele prezentului. Abia aştept să fie gata, pentru mine, pentru oamenii minunaţi care apar de-a lungul carierei mele şi care merită omagiaţi cu orice prilej. Deci, mă aşteaptă un an creativ, un an tineresc.
2. Nu am strategii de rezervă. Simt doar că trăim vremuri grele, crize peste crize, zbucium peste zbu­cium, dar putem învinge. Ştiu că nu sună prea creşti­neşte, dar cred că trebuie să luptăm cu adevărat: dacă primim, trebuie să dăm înapoi, tare, cu putere. Dacă nu ne place ceva, trebuie să ţipăm cu aceeaşi putere, dacă simţim că trebuie să protestăm, să o facem cu toţii, uniţi, cu toată forţa. Dacă am fi mai bătăioşi, am avea mai mult de câştigat. Am văzut de curând la televizor un lucru atât de impresionant: pensionarii din Galaţi au venit să protesteze în Bucureşti. Câţi au putut, nu con­tea­ză, au venit să-şi manifeste ne­mulţumirea. Ei bine, cei din Bu­cureşti priveau de la balcoane şi cârcoteau de acolo, niciunul nu a coborât să strige că şi lui îi este greu, să fie solidar. Nu slă­vesc anarhia, nu instig la nimic, de­parte de mine gândul, spun doar că ar fi timpul să fim mai luptători, mai hotărâţi, mai activi. Poate că asta ar fi totuşi o strategie de re­zer­vă: lupta. Nu ne lăsăm, lup­tăm până la capăt şi până la ultimul pentru ceea ce cre­dem că e drept. Nu prea îmi place starea naţiunii în ul­ti­ma vreme, suntem moi, nu mai există creaţie, nu mai există emisiuni de valoare, nu mai scriem bine, nu mai avem nici un mesaj. Evi­dent că sunt şi excepţii, dar rămân în umbră, iar noi parcă eram un neam creativ prin esenţă. Români, scuturaţi-vă, treziţi-vă şi creaţi, fiţi liberi, fiţi tineri şi luptaţi!