Gânduri pentru noul an

Bogdana Tihon Buliga
1. "Apocalipsa” anului 2012 a trecut, anul 2013 și-a făcut intrarea în scenă. Cu ce stare de spirit îl întâmpinați?

2. Aveți strategii de rezervă?



DIANA DELEANU - regizor
"Trebuie să ne întoarcem la speranță și optimism”


1. Toată viața mea am fost o persoană optimistă și voi rămâne la fel. Chiar dacă se întâmplă ceva negativ, consider că trebuie să găsesc în­tot­deauna, dar absolut întotdea­una, partea frumoasă a vieții. Apo­calip­sa? Apocalipsa este în noi, în tul­bu­rările noastre, în in­capacitatea noastră de a fi buni. Cred cu toată ființa mea că dacă fiecare am răs­pândi în lume câte o picătură de bu­nătate, universul nostru ar fi con­siderabil mai pri­mitor. Optimismul meu este și un tratament pentru tot ceea ce se în­tâmplă în jur, dar și o lecție de viață. Eu obișnuiam să fiu un om încrâncenat, aprig, ancorat cumplit de tare în mediul real, însă, între timp, s-au petrecut anumite lucruri în viața mea care m-au schimbat, mi-au schimbat struc­tura sufletească. Am devenit o persoană mult mai des­chisă, în primul rând la suflet și apoi la minte. Am pri­mit câteva lecții care m-au învățat pur și simplu să fiu mai bună. Și nu au fost niște momente dramatice, nu au fost traume care să provoace schimbările, ci niște întâlniri de excepție, cu oameni deosebiți, pe care mă întreb dacă le meritam cu adevărat. O astfel de întâl­nire este aceea cu doctorul Schileru. Am făcut un film documentar cu domnia sa, după ce el mai fusese sursa de inspirație a două filme: "Mere roșii” și "Balanța”, plus a nenu­mă­rate cărți. Ei bine, acest om excepțional m-a învățat să privesc frumos oamenii, să-mi trăiesc viața în as­pec­tul ei frumos. Când astfel de învățături vin din partea unui medic sunt cu atât mai valoroase, pentru că ei, prin natura meseriei, sunt niște duri și niște sceptici. Cu spiritul insuflat de acest om întâmpin de atunci fiecare nou an, iar 2013 nu va face excepție. Voi conti­nua să ascult oamenii așa cum m-a învățat el, voi con­tinua să încerc să fiu un om bun. Voi continua să sper că într-o bună zi, oamenii buni nu vor mai fi consi­derați desueți, stupizi și ciudați, așa cum se în­tâmplă azi.
2. Am multe strategii de rezervă. În primul rând: nici o zi și nimic fără Dumnezeu. El înseamnă gând bun și spirit. Apoi, e meseria mea, care pentru mine este aproape totul. Tot ce învăț aplic în filmele mele, în munca mea. Am pus și încă pun des meseria mai pre­sus de familie. Poate greșesc, dar nu știu să fac altfel. Nu regret, doar mă gândesc câteodată dacă nu ar fi fost mai bine să fiu mai dedicată familiei... Nu știu. O altă strategie este sprijinul pe care eu îl găsesc în prie­teni. Nu am mulți, dar sunt oameni pe care mă pot baza ori­când. Cred cu tărie că bazându-ne unii pe alții și spri­jinindu-ne, putem trece peste cele mai urâte momente din viețile noastre. Din păcate, noi, românii, mai tre­buie să învățăm despre solidaritate, mai trebuie să învățăm despre patriotism. Dacă am reuși să resimțim dragoste pentru țara asta, să nu ne mai fie rușine să folosim cuvântul patriotism, ci, dimpotrivă, să-l rostim cu mândrie, am scăpa de sumedenia de complexe care ne împiedică să înflorim ca națiune. Așadar, trebuie să ne întoarcem la speranță și opti­mism, iar speranța și încrederea mea stau în copii și tineri. Îmi place ce văd la ei, îmi dau încredere că lu­crurile se vor schimba în mod profund în iubita mea Românie. Le doresc ro­mânilor să nu-și piardă optimis­mul și speranța, iar cititorilor revistei "Formula AS” le spun să continue să citească revista aceasta, pe care eu o ador. O ador pentru că se ține tare să ne învețe să fim români, să ne întoarcem mereu la esența noastră.

GABRIELA SZABO - mare campioană a României la atletism
"Părinți, ridicați copiii din fața calculatoarelor”


1. Eu întâmpin anul 2013 îmbogățită sufletește și profesional. Anul 2012 a însemnat pentru mine un efort uriaș de învățătură. Am citit enorm, am studiat, am călătorit, și asta numai și numai pentru noua mea meserie. Pe lângă munca din țară, în slujba atletis­mului, de doi ani lucrez și pentru Asociația Europeană de Atletism, sunt în biroul executiv de la Londra. Este ceva nou pentru mine și, așa cum am făcut toată viața, mă dedic și acestei activități cu toată seriozitatea. Sportul reprezintă totul pentru mine, nu numai datorită performanțelor obținute, ci mai ales pentru faptul că am clară conștiința faptului că el a clădit în mine omul care sunt azi. Educația, seriozitatea, disciplina, ambi­ția sunt trăsăturile pozitive ale ființei mele, de care sunt conștientă. Sportul mi le-a dăruit. Revenind, fap­tul că pot continua în acest domeniu, că devin încet, încet un manager de sport tot mai bun, este ca o hrană sufle­tească pentru mine. Îmi găsesc locul în afara pis­tei, ceea ce e foarte greu pentru un fost sportiv. E enorm de dificil, după ce închei o carieră de perfor­manță, să ai succes și în alt domeniu. De aceea, zic că întâmpin bu­curoasă și împlinită noul an. Sunt bucu­roasă că în ciuda lip­surilor materiale enorme din Ro­mânia, am reușit, la finalul anului, să organizăm Galele Atletismului Românesc, sport care anul acesta a împlinit 100 de ani. Am adus o mulțime de persona­lități, de la membri în consiliile de conducere ale atle­tismului euro­pean, până la co­loși ai acestui sport, cum e Ser­ghei Bubka. Îmi doresc să pot ajun­ge cât de sus în acest domeniu. Când eram spor­tivă, am simțit că pot deveni cam­pioană olimpică și am reușit. Și acum simt că pot ajunge sus, în administrația sportu­lui, și sper să reu­șesc. Simt, de asemenea, că în Româ­nia va fi un an complicat din toate punctele de vedere, nu va fi deloc liniștit economic și nu numai. Important este să nu ne pierdem speranța și să fim conștienți că fiecare pro­blemă are una sau mai multe rezolvări.
2. Ce voi face în 2013? Pe lângă munca mea ofi­cială, voi continua să militez pentru practicarea spor­tului de masă, nu numai pentru că sunt un fost sportiv, ci pentru că eu cred cu tărie în beneficiile lui. Cred că puterea unui popor stă în sănătatea lui, iar să pui copiii să facă un sport de agrement, nu neapărat de perfor­manță, nu ține nici de problemele sociale, nici de cele politice, nici de cele financiare, ci ține de educația în familie. Așadar, părinți, ridicați copiii din fața calcula­toarelor și televizoarelor și trimiteți-i măcar să alerge câteva ore pe zi, să se joace ca odinioară, mergând pe biciclete, cățărându-se, și nu doar duși, câte zece minute, cu mașina în parc. Acesta este mesajul meu pentru români în anul ce vine”.

MIRCEA VINTILĂ - muzician
"Întâmpin noul an foarte voios”


1. Scumpă doamnă, chiar mă bucur că mă întrebați, pentru că întâmpin noul an foarte voios. Încetul cu încetul, lucrurile par să se așeze pentru mine, spun asta pentru că închei un an foarte bun din punct de vedere al spectacolelor. Au fost multe și, mai important, au fost de succes, iar asta nu poate decât să mă facă să sar în sus de bucurie, ca un copil. Sunt în mare formă, mai ales că împreună cu colegii mei din trupa Brambura lucrăm de zor la un disc nou, cu melodii cu totul și cu totul noi. Îmi doresc să fim în pas cu prezentul, cu su­ne­tele prezentului, nu vreau deloc să fim considerați niște prăfuiți care nu fac altceva decât să-și cânte iar și iar succesele de odinioară. Bucuria cea mai mare pen­tru noi este să avem sălile pline, dar lucrul ăsta trebuie să îl meriți, să oferi publicului calitate, noutate, să-l surprinzi mereu, ceea ce nu-i lucru ușor. Dar e frumos. Tot ca noutate sunt spectacolele din minunata sală de la Scala, Povești din București, pentru că în foarte multe cântece de-ale mele pomenesc acest oraș. Că e vorba de iubiri, de locuri, de străzi, Bucureștiul e orașul meu și-l cânt destul de des. Un alt proiect care îmi adâncește voioșia de anul acesta este un viitor DVD, care va fi un fel de biografie vizuală a mea. Ima­gini din întreaga carieră, de la filmările cu Tudor Vor­nicu și neprețuita de Ioana Bogdan (cu care lucrez la acest proiect și cu care am realizat marea majoritate a filmărilor), până la concertele prezentului. Abia aștept să fie gata, pentru mine, pentru oamenii minunați care apar de-a lungul carierei mele și care merită omagiați cu orice prilej. Deci, mă așteaptă un an creativ, un an tineresc.
2. Nu am strategii de rezervă. Simt doar că trăim vremuri grele, crize peste crize, zbucium peste zbu­cium, dar putem învinge. Știu că nu sună prea crești­nește, dar cred că trebuie să luptăm cu adevărat: dacă primim, trebuie să dăm înapoi, tare, cu putere. Dacă nu ne place ceva, trebuie să țipăm cu aceeași putere, dacă simțim că trebuie să protestăm, să o facem cu toții, uniți, cu toată forța. Dacă am fi mai bătăioși, am avea mai mult de câștigat. Am văzut de curând la televizor un lucru atât de impresionant: pensionarii din Galați au venit să protesteze în București. Câți au putut, nu con­tea­ză, au venit să-și manifeste ne­mulțumirea. Ei bine, cei din Bu­curești priveau de la balcoane și cârcoteau de acolo, niciunul nu a coborât să strige că și lui îi este greu, să fie solidar. Nu slă­vesc anarhia, nu instig la nimic, de­parte de mine gândul, spun doar că ar fi timpul să fim mai luptători, mai hotărâți, mai activi. Poate că asta ar fi totuși o strategie de re­zer­vă: lupta. Nu ne lăsăm, lup­tăm până la capăt și până la ultimul pentru ceea ce cre­dem că e drept. Nu prea îmi place starea națiunii în ul­ti­ma vreme, suntem moi, nu mai există creație, nu mai există emisiuni de valoare, nu mai scriem bine, nu mai avem nici un mesaj. Evi­dent că sunt și excepții, dar rămân în umbră, iar noi parcă eram un neam creativ prin esență. Români, scuturați-vă, treziți-vă și creați, fiți liberi, fiți tineri și luptați!