* Privindu-l, ne regăsim zâmbetul şi ne împodobim sufletul cu cele mai frumoase amintiri ale copilăriei. Dincolo de cadourile aşezate sub crengile încărcate de beteală, bradul este el însuşi un dar sacru, purtător de energie şi sănătate. Cetinile sale veşnic verzi rămân o taină încă nedezlegată, dar se ştie cu siguranţă că ele nu alină numai sufletul, ci şi suferinţele trupului. Acele de pe crenguţele celui mai iubit dintre copaci au puterea de a vindeca o sumedenie de boli, de la banalele răceli, la afecţiuni gastrice şi renale sau deficienţe ale sistemului imunitar *
Virtuţi tămăduitoare
Bradul a prins rădăcini pe meleagurile noastre în urmă cu mii de ani, iar numele i-a fost dat de strămoşii daci, care s-au înclinat în faţa copacului miraculos, veşnic verde. Recunoscut drept arbore sacru, a traversat secolele ca simbol al vieţii şi reînnoirii, fiind prezent în cele mai vechi legende, tradiţii şi datini populare româneşti. Tot atât de veche este şi recunoaşterea bradului ca remediu natural, ce poate vindeca o sumedenie de boli, îndeosebi suferinţele aduse de gerurile iernii.
Vindecătorii din popor ştiau că mireasma cetinii are puterea de a linişti sufletul, dăruind un somn odihnitor şi revigorant oamenilor frământaţi de necazuri şi griji. Ei îi sfătuiau pe cei chinuiţi de insomnie, ori care se trezeau plini de spaimă în timpul nopţii, să îşi pună sub pernă săculeţe din pânză pline cu ace de brad. Pe vreme de iarnă, durerile de oase erau alungate prin băi calde cu cetini, iar răcelile şi gripa se tratau prin inhalarea aburilor fierturilor făcute din ace şi conuri. La sosirea primăverii, locuitorii satelor de munte, nevoiţi să urce pieptiş povârnişurile stâncoase ale Carpaţilor, aveau obiceiul să mestece muguri proaspeţi de brad, pentru a-şi potoli setea şi a prinde puteri. Astfel se considerau protejaţi de boli, dar şi de spiritele rele.
Cunoscătorii ierburilor de leac foloseau ceaiul din muguri sau cetină pentru a alunga năduşeala, dar şi ca remediu pentru bolile de ficat şi splină. Bătrânii oblojeau "gâlmele”, umflăturile de pe gât şi corp, aplicând pe zonele afectate cataplasme calde din ace de brad sau "plămădeală” din făină de scoarţă, răşină şi rachiu. Răşina era considerată leac al durerilor de stomac, de mare ajutor şi pentru inima bolnavă. Tot răşina, în amestec cu pânză de păianjen, frunze de nuc şi ceară de albine, era întrebuinţată sub forma unei alifii, care grăbea vindecarea tăieturilor şi arsurilor, curăţând "bubele rele” (negi, furuncule, răni infectate).
Secole mai târziu, cercetătorii contemporani au dat dreptate înţelepţilor vindecători din satele româneşti, confirmând eficacitatea remediilor din brad. Analizate sub lentilele microscopului, bradul, molidul şi celelalte conifere s-au dovedit a fi veritabile farmacii naturale, care îşi oferă leacurile mai ales sub formă de uleiuri volatile. Datorită compoziţiei bogate în esenţe vindecătoare, preparatele din molid şi brad au calităţi expectorante, antiinflamatoare, antioxidante şi antibiotice. În special molidul este cunoscut pentru efectele sale benefice asupra sistemului digestiv, la nivelul căruia are un efect calmant, antidiareic.
Dacă mugurii se recoltează primăvara, acum, iarna, putem folosi acele verzi de pe cetini şi conurile. Pentru a rezista frigului, frunzele bradului secretă o concentraţie dublă de principii active şi îşi sporesc considerabil calităţile terapeutice. Din acest motiv, înainte de a aduce bradul la căldură, în odaia unde îl vom împodobi, este bine să punem deoparte câteva crenguţe. Păstrate la temperaturi de maxim 5 grade Celsius, ramurile tinere, aflate la capătul crengilor mai groase, au uimitoare puteri vindecătoare. Expert în terapia naturii, domnul farmacist Ion Bobaru ne va învăţa cum să le prelucrăm, respectând cu exactitate proporţiile şi metodele cerute de arta vechilor spiţeri.
Preparate pentru uz intern
Ceai concentrat din ace de brad
Frunzele se desprind de pe cetini şi se toacă mărunt, pe o planşetă din lemn. Băutura trebuie preparată imediat după fărâmiţarea frunzelor, pentru că, în contact cu aerul, mare parte din uleiurile volatile dispar prin evaporare. Peste o lingură de plantă (15 g), se toarnă o cană de apă clocotită (250 ml). Licoarea este lăsată să fiarbă, la foc mic, aproximativ 10 minute, după care se strecoară şi se bea, cât mai fierbinte. Efectele sunt sporite dacă adăugăm o linguriţă de miere de albine şi un vârf de cuţit sau jumătate de baton de scorţişoară. Sunt recomandate 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă.
Efecte: indicat ca adjuvant în tratamentul afecţiunilor pulmonare, ceaiul este un bun expectorant, calmează tusea persistentă şi ameliorează cu succes stările gripale. Are efecte sudorifice, combate febra, fiind totodată şi un bun antibiotic natural. Acţionează ca vitaminizant şi tonifică sistemului imunitar.
Ceaiul concentrat din ace de molid - preparat în acelaşi mod - este un dezinfectant de excepţie al sistemului digestiv, fiind recunoscut ca antidiareic şi calmant al mucoasei gastrice. Infuzia concentrată are efect liniştitor şi tonic asupra sistemului nervos, favorizând instalarea somnului.
Băutură vitaminizantă din brad şi cătină
Ingrediente: 30 g ace de brad (aproximativ două linguri) şi 10 g de cătină uscată şi mărunţită (aproximativ două linguriţe).
Efecte: este un excelent tonic şi energizant, de mare ajutor copiilor anemici sau celor care se confruntă cu deficitul de vitamine (avitaminoză) şi cu stări de oboseală cronică - fizică şi psihică. Are calităţi revulsive (grăbeşte deplasarea spre piele a sângelui care stagnează într-un organ), întăreşte pereţii vaselor sanguine şi contribuie semnificativ la buna oxigenare a creierului. Este recomandat ca adjuvant în tratamentul anginei pectorale şi aritmiei cardiace.
Decoct din brad şi lapte
Ingrediente: 2 linguri (30 g) de ace de brad sau molid măcinate fin, un litru de lapte.
Mod de preparare: într-un recipient se pun întâi plantele, apoi se toarnă laptele şi se pun la fiert. După ce laptele a dat în clocot, licoarea este lăsată la foc mic încă 15 minute. În final se filtrează şi se împarte în trei părţi egale. Se bea câte o porţie, înainte de fiecare masă, vreme de o săptămână.
Efecte: decoctul este recomandat copiilor cu deficit de calciu sau cu stări de agitaţie psihomotorie, adulţilor care depun efort fizic prelungit şi, ca adjuvant, în tratamentul tuberculozei pulmonare.
Tinctură din ace şi conuri de brad
Se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 g de ace de brad tocate fin şi, opţional, un con de mărime medie, mărunţit. Peste plante se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare. Pentru tratament sunt indicate 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile.
Efecte: bronşită cronică şi iritabilitate a căilor respiratorii superioare. Are o puternică acţiune antiseptică, fiind recomandată pentru tratarea afecţiunilor bucale: afte şi răni ale gingiilor. Prin calităţile sale antiinflamatoare, este benefică şi în cazul bolilor renale, deoarece reduce inflamarea rinichilor şi căilor urinare. Mai mult, elixirul are menirea de a contribui la eliminarea viermilor intestinali. Luptă cu succes împotriva virozelor pulmonare şi ajută la decongestionarea sinusurilor.
Vin medicinal din cetină de brad
Băutura este un tonic aromat şi se obţine simplu, din 2-3 cetini de brad (se aleg crenguţele tinere, de la capătul ramurilor, cu o lungime de aprox. 10 cm) şi un litru de vin curat, roşu, sec. Poţiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară şi se depozitează în locuri umbroase. Sunt recomandate 2-3 linguri pe zi (dimineaţa şi seara), vreme de 6 săptămâni. Este un bun stimulent imunitar şi întăritor cardiac.
Sirop din brad şi miere de albine
Se prepară amestecând 500 ml infuzie concentrată din ace de brad (obţinută după metoda descrisă mai sus, cu precizarea că se dublează cantităţile de plantă şi apă) cu 500 g zahăr sau miere. Mixtura se încălzeşte până când elementele se dizolvă şi lichidul devine omogen. După răcire, se transferă în recipiente din sticlă sterilizate. Doza este de 5 ml (o linguriţă), de trei ori pe zi pentru copii şi dublu pentru adulţi. Siropul este un excelent tonifiant al sistemului nervos şi un energizant pentru mecanismele imunitare.
Preparate pentru uz extern
Inhalaţii cu miresme de brad şi muşeţel
Pentru prepararea infuziei, avem nevoie de 2 linguri de ace de brad (30 g) şi o lingură cu vârf de muşeţel (20 g). Plantele se amestecă într-un vas cu o capacitate de aproximativ 2 litri şi deasupra se toarnă apă. Se fierbe 10 minute, după care infuzia este lăsată puţin la răcit, pentru ca vaporii emanaţi să nu fie foarte fierbinţi. Pentru inhalaţii, ne aplecăm asupra vasului, având capul acoperit cu un prosop care să canalizeze vaporii spre căile respiratorii şi inspirăm adânc aburii emanaţi, timp de cel puţin un minut. Terapia cu aburi este recomandată seara, înainte de culcare. Inhalaţiile sunt eficiente ca tratament adjuvant în sinuzită şi rinită. Mai mult, picăturile pentru nas, recomandate de medicul curant, au o eficienţă sporită dacă sunt administrate după inhalarea vaporilor de brad şi muşeţel.
Băi terapeutice cu aromă de cetini
Sunt o binefacere pentru întregul organism, conferă fermitate pielii, relaxează şi fortifică sistemul nervos. Se prepară mai întâi o infuzie concentrată, din 300 g de crenguţe tinere de brad, tocate mărunt, cu ace cu tot, şi doi litri de apă. După ce a dat în clocot, fiertura se mai lasă la foc mic încă 20 de minute, se filtrează şi poate fi turnată în apa din cadă. Îmbăierea durează aproximativ un sfert de oră şi este recomandată de 2-3 ori pe săptămână. Uleiurile volatile emanate de cetinile de brad alină durerile reumatice şi articulare, fiind recomandate şi pentru calmarea iritaţiilor pielii produse de afecţiunile dermatologice.