Gânduri de Anul Nou

[sapou]1. Apocalipsa anului 2012 a trecut, anul 2013 îşi face intrarea în scenă. Cu ce stare de spirit îl aşteptaţi?
2. Aveţi strategii de rezervă?[/sapou]IRINA PĂCURARIU
"Sunt zodie de foc şi acţionez sub impulsul momentului”

1. Este greu să mă decid dacă sentimentul domi­nant este de recunoştinţă sau, mai degrabă, de uşurare. 2012 a fost un an de canonadă dar, în acelaşi timp, unul binecuvântat de Dumnezeu, care mi-a dat un semn că ştie câte ceva despre mine. La începutul lui august, mai exact pe 11 - dată pe care probabil nu o voi uita niciodată -, am trecut prin unul dintre cele mai cumplite mo­men­te de cumpănă pe care ţi le poa­te pune în faţă viaţa. O seară în care mă întorceam, cu mama şi fiica mea cea mare, dintr-o plimbare prin Tran­silvania, ar fi putut fi ultima. Un cumplit accident de maşină ne-a trimis într-un purgatoriu din care am scăpat aprope miraculos. Mama a avut de pătimit luni în şir, şi nici acum nu putem spune că este refăcută total, dar se mai luptă încă doar cu recuperarea mâinii drepte, după o fractură operată. Pe de altă parte, ne-am bucurat de atât de multă îngrijire şi atât de tare ne-au ajutat nişte medici fabuloşi de la Iaşi - iată cum se destramă mitul cinismului din sistemul medical de la noi, măcar în insule de bunăvoinţă - încât pot spune cu mâna pe inimă că am primit prin asta un mare dar. După un asemenea moment, este greu să te uiţi în urmă şi să ţi se pară altceva important. În rest, profesional, am bifat tot ce aveam pe agendă, de la "România deşteaptă”, la documentarul traversării Groenlandei - pe care i l-am promis lui Ticu (n. red. - celebrul alpi­nist şi geolog Ticu Lăcătuşu, soţul Irinei), mai ales că lucrăm de un an la el, şi am dus la bun sfârşit câteva campanii care m-au apropiat de oameni foarte speciali. Mă gândesc la "Căutătorii de poveşti”, care s-a finali­zat şi cu o carte şi, mai ales, la "Inspirart - Emoţii articu­late”, în care am cunoscut nişte artişti incredibili, o mulţime de sfâşietoare poveşti de viaţă şi o doamnă desăvârşită, medic reumatolog la Cluj - mă refer la doc­toriţa Simona Rednic. Şi da, Petra, fetiţa mea cea mică, a început să scrie! (râde) E drept, cu litere strâm­be şi de tipar, dar ce poate fi mai miraculos decât să primeşti astfel de declaraţii de iubire de la fetiţa ta de 4 ani...
2. Niciodată nu am avut strategii. Sunt o zodie de foc şi acţionez mereu sub impulsul momentului. Sper să am idei de luat în seamă atunci când vor apărea şi pro­vocările. De fapt, am câteva idei despre ce mi-ar plă­cea să se întâmple, dar mi-e frică să le spun... Dacă se şi împlinesc ?! (râde) Şi asta nu e doar o expresie de rezervă sau un fel de a mă eschiva de la mărturisiri. Acum ceva vreme, răspundeam unui coleg din presa scrisă la o întrebare despre planurile de viitor. Riscam atunci să visez la o călătorie de-a lungul Austra­liei, într-un an sabatic în care, împreună cu copiii, am vrea să devenim "exploratori”. La puţin timp de la această confesiune, am primit un semn de viaţă incredibil şi foarte concret, tocmai de la Sidney. Sandra, o româncă din Târgu Mureş, care predă din 2004 la Universitatea din Sidney, mi-a trimis, după ce a citit interviul pe net - nu vă mai spun prin ce lanţ de prieteni - un ghid pe care l-a scos anul acesta: "BECAMING more AUSTRA­LIAN” (n. red. - În traducere, "Cum să devii mai australian”). Care e gândit pentru toţi cei care vor alege viaţa la antipozi şi doresc să se acomo­deze mai uşor şi să devină "de-ai casei”. Aşa că... cine ştie... Altfel, am aceleaşi dorinţe ca oricare: să-mi fie cei dragi sănătoşi şi veseli, să am prietenii aproape şi să primesc inspiraţie cât să iau deciziile cele mai bune, mai ales în momentele critice. Ceea ce do­resc tuturor!

TUDOR CHIRILĂ
"Nimeni nu cred că poate să intre în 2013 râzând şi cântând”

1. Pentru mine, 2012 a fost un an destul de plin. Am făcut foarte multe proiecte şi am demarat altele care vor continua în 2013. Deci, din punct de vedere profesional, pot să spun că a fost şi un an bun. Pe de altă parte, nu ai cum să nu fii marcat de ceea ce se în­tâmplă la noi în plan economic, social şi politic. Aşa că din perspectiva asta, a situaţiei generale, 2012 a fost, într-adevăr, un an foarte greu. Cred că pe toţi ne în­cear­că acest sentiment, că România se scufundă, că suntem afectaţi de o degradare pronunţată care se manifestă în destul de multe zone. În prea multe zone. Te uiţi în jurul tău şi vezi oameni lipsiţi de speranţă, vezi oameni deprimaţi, oameni care sunt din ce în ce mai convinşi că nouă nu ne mai e dat să ducem nişte vieţi decente... Astfel că nimeni nu prea cred că poate să intre în 2013 râzând şi cântând. Eu, cel puţin, am o strângere de inimă când privesc înspre 2013. Încadrân­du-mă în contextul general, nu am cum să scap de impresia de inutilitate, de impresia că noi, cetăţenii acestei ţări, nu putem schimba practic nimic şi că, pen­tru noi, zarurile sunt mereu deja aruncate. Ce mă sal­vează e starea de bine pe care mi-au indus-o lucrurile care mi-au ieşit în 2012. Şi speranţa că, măcar la ca­pitolul ăsta, o să-mi meargă bine şi în anul care vine.
2. Viaţa m-a învăţat că reali­ta­tea funcţionează cam ca în ban­cul ăla care spune că dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă în hohote, atunci povesteşte-i pla­nu­rile tale de viitor. Fireşte că eu întotdeauna îmi propun nişte lucruri, îmi place să am pregătită pe 31 decembrie o hârtiuţă cu un "plan de bătaie”, dar viaţa, în general, are talentul ăsta, de a da de pământ cu socotelile tale, iar în România, care stă sub auspiciile imprevizibilului, e şi mai greu să duci la bun sfârşit chiar tot ce-ţi propui. Aşa că strategiile mi se pare că mai au doar rolul de a te linişti la nivel psihic, de a-ţi da confortul ideii că "Uite, eu am nişte proiecte" şi apoi că "Uite, eu am vrut...". Aşa că, iată, chiar în perioada asta pun la cale, îm­preună cu "Vama” şi "Agenţia de Vise”, tot felul de lu­cruri pe care am vrea să le împlinim în 2013. Să vedem însă şi câte din lucrurile astea - pe care încă n-aş putea să ţi le nominalizez, pentru că nu sunt bine conturate - o să izbutim să le transformăm în realitate. În ceea ce priveşte viaţa personală... sunt într-o stare zero, sunt într-o perioadă de căutări, de întrebări şi răspunsuri în legătură cu mine... dar sunt optimist.

MARINA VOICA
"Încerc să adun în suflet cât de multă speranţă pot”

1. 2012 a fost un an foarte greu pentru întreaga pla­netă. De altfel, era ceva de aşteptat: 2012 este un an mar­cat de un număr care se împarte perfect la patru, iar as­trologii ne-au avertizat că este anul schimbărilor dra­matice. Şi iată că aşa a şi fost ! Uitaţi-vă numai câte de­zastre s-au năpustit asupra Pământului, câţi oameni au murit, câtă lume suferă de foame şi de nevoi... Eu, din fericire, am fost destul de ocrotită, cu sănătatea am stat foarte bine, n-am avut parte de nici un fel de neno­ro­­ciri... Ba, din contră, la nivel profesional, am fost chiar binecuvântată: am avut concerte multe, frumoase şi de succes, am fost plecată şi în străinătate, am fost invi­ta­tă la multe emisiuni de calitate, am terminat înre­gis­trările pentru noul meu CD, pe care îl realizez în co­laborare cu Electrecord-ul... Har Domnu­lui, 2012 mi-a adus multe bucurii. Dar, când vezi în jurul tău atât de multă amărăciune, nu poţi să rămâi indiferent, nu poţi să nu acumulezi sentimente de tristeţe şi de îngrijorare. Aşa că, privind spre 2013, încerc să-mi adun în suflet cât de multă speranţă pot. Speranţă nu doar pentru mine, pentru viitorul meu, ci pentru toţi oamenii. Nă­dăj­duiesc ca lucrurile să se mai aşeze, să avem parte de zile mai tihnite, să se mai limpezească orizontul...
2. De când mă ştiu, eu n-am pă­şit niciodată într-un an nou cu vise mari sau cu proiecte bătute în cuie. Eu las viaţa să vină către mine şi mă străduiesc să fac faţă provocărilor cu care mă bombardează. Vezi, eu sunt, mai curând, genul fatalist. Am învăţat de foarte devreme că dacă mă zbat, dacă mă lupt pentru ceva, acel ceva tocmai că fuge de mine. Obţin efectul invers. (râde) Aşa că am ales să merg pe principiul ce-o fi, o fi. Când am parte de întâmplări frumoa­se, mă bucur de ele cu tot sufletul, când mă lovesc de vreo problemă, îmi impun să nu intru în panică şi s-o rezolv cât mai repede, astfel încât, la final, rezultatul să fie tot pozitiv. Deci, deocamdată, pentru 2013 n-am decât un singur plan cert : să-mi lansez albumul cel nou. Şi asta probabil că se va în­tâmpla chiar în ianuarie. Iar la final, dacă îmi dai voie, aş dori să le urez cititorilor "Formulei AS” să le dea Dumne­zeu sănătate, să se confrunte cu cât mai puţine probleme şi, chiar şi în astfel de mo­men­te, să nu uite să viseze. Şi, mai important de­cât orice, să trăiască cu iubire în suflet. La mulţi ani !