Gânduri de Anul Nou

[sapou]1. Apocalipsa anului 2012 a trecut, anul 2013 își face intrarea în scenă. Cu ce stare de spirit îl așteptați?
2. Aveți strategii de rezervă?[/sapou]IRINA PĂCURARIU
"Sunt zodie de foc și acționez sub impulsul momentului”

1. Este greu să mă decid dacă sentimentul domi­nant este de recunoștință sau, mai degrabă, de ușurare. 2012 a fost un an de canonadă dar, în același timp, unul binecuvântat de Dumnezeu, care mi-a dat un semn că știe câte ceva despre mine. La începutul lui august, mai exact pe 11 - dată pe care probabil nu o voi uita niciodată -, am trecut prin unul dintre cele mai cumplite mo­men­te de cumpănă pe care ți le poa­te pune în față viața. O seară în care mă întorceam, cu mama și fiica mea cea mare, dintr-o plimbare prin Tran­silvania, ar fi putut fi ultima. Un cumplit accident de mașină ne-a trimis într-un purgatoriu din care am scăpat aprope miraculos. Mama a avut de pătimit luni în șir, și nici acum nu putem spune că este refăcută total, dar se mai luptă încă doar cu recuperarea mâinii drepte, după o fractură operată. Pe de altă parte, ne-am bucurat de atât de multă îngrijire și atât de tare ne-au ajutat niște medici fabuloși de la Iași - iată cum se destramă mitul cinismului din sistemul medical de la noi, măcar în insule de bunăvoință - încât pot spune cu mâna pe inimă că am primit prin asta un mare dar. După un asemenea moment, este greu să te uiți în urmă și să ți se pară altceva important. În rest, profesional, am bifat tot ce aveam pe agendă, de la "România deșteaptă”, la documentarul traversării Groenlandei - pe care i l-am promis lui Ticu (n. red. - celebrul alpi­nist și geolog Ticu Lăcătușu, soțul Irinei), mai ales că lucrăm de un an la el, și am dus la bun sfârșit câteva campanii care m-au apropiat de oameni foarte speciali. Mă gândesc la "Căutătorii de povești”, care s-a finali­zat și cu o carte și, mai ales, la "Inspirart - Emoții articu­late”, în care am cunoscut niște artiști incredibili, o mulțime de sfâșietoare povești de viață și o doamnă desăvârșită, medic reumatolog la Cluj - mă refer la doc­torița Simona Rednic. Și da, Petra, fetița mea cea mică, a început să scrie! (râde) E drept, cu litere strâm­be și de tipar, dar ce poate fi mai miraculos decât să primești astfel de declarații de iubire de la fetița ta de 4 ani...
2. Niciodată nu am avut strategii. Sunt o zodie de foc și acționez mereu sub impulsul momentului. Sper să am idei de luat în seamă atunci când vor apărea și pro­vocările. De fapt, am câteva idei despre ce mi-ar plă­cea să se întâmple, dar mi-e frică să le spun... Dacă se și împlinesc ?! (râde) Și asta nu e doar o expresie de rezervă sau un fel de a mă eschiva de la mărturisiri. Acum ceva vreme, răspundeam unui coleg din presa scrisă la o întrebare despre planurile de viitor. Riscam atunci să visez la o călătorie de-a lungul Austra­liei, într-un an sabatic în care, împreună cu copiii, am vrea să devenim "exploratori”. La puțin timp de la această confesiune, am primit un semn de viață incredibil și foarte concret, tocmai de la Sidney. Sandra, o româncă din Târgu Mureș, care predă din 2004 la Universitatea din Sidney, mi-a trimis, după ce a citit interviul pe net - nu vă mai spun prin ce lanț de prieteni - un ghid pe care l-a scos anul acesta: "BECAMING more AUSTRA­LIAN” (n. red. - În traducere, "Cum să devii mai australian”). Care e gândit pentru toți cei care vor alege viața la antipozi și doresc să se acomo­deze mai ușor și să devină "de-ai casei”. Așa că... cine știe... Altfel, am aceleași dorințe ca oricare: să-mi fie cei dragi sănătoși și veseli, să am prietenii aproape și să primesc inspirație cât să iau deciziile cele mai bune, mai ales în momentele critice. Ceea ce do­resc tuturor!

TUDOR CHIRILĂ
"Nimeni nu cred că poate să intre în 2013 râzând și cântând”

1. Pentru mine, 2012 a fost un an destul de plin. Am făcut foarte multe proiecte și am demarat altele care vor continua în 2013. Deci, din punct de vedere profesional, pot să spun că a fost și un an bun. Pe de altă parte, nu ai cum să nu fii marcat de ceea ce se în­tâmplă la noi în plan economic, social și politic. Așa că din perspectiva asta, a situației generale, 2012 a fost, într-adevăr, un an foarte greu. Cred că pe toți ne în­cear­că acest sentiment, că România se scufundă, că suntem afectați de o degradare pronunțată care se manifestă în destul de multe zone. În prea multe zone. Te uiți în jurul tău și vezi oameni lipsiți de speranță, vezi oameni deprimați, oameni care sunt din ce în ce mai convinși că nouă nu ne mai e dat să ducem niște vieți decente... Astfel că nimeni nu prea cred că poate să intre în 2013 râzând și cântând. Eu, cel puțin, am o strângere de inimă când privesc înspre 2013. Încadrân­du-mă în contextul general, nu am cum să scap de impresia de inutilitate, de impresia că noi, cetățenii acestei țări, nu putem schimba practic nimic și că, pen­tru noi, zarurile sunt mereu deja aruncate. Ce mă sal­vează e starea de bine pe care mi-au indus-o lucrurile care mi-au ieșit în 2012. Și speranța că, măcar la ca­pitolul ăsta, o să-mi meargă bine și în anul care vine.
2. Viața m-a învățat că reali­ta­tea funcționează cam ca în ban­cul ăla care spune că dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă în hohote, atunci povestește-i pla­nu­rile tale de viitor. Firește că eu întotdeauna îmi propun niște lucruri, îmi place să am pregătită pe 31 decembrie o hârtiuță cu un "plan de bătaie”, dar viața, în general, are talentul ăsta, de a da de pământ cu socotelile tale, iar în România, care stă sub auspiciile imprevizibilului, e și mai greu să duci la bun sfârșit chiar tot ce-ți propui. Așa că strategiile mi se pare că mai au doar rolul de a te liniști la nivel psihic, de a-ți da confortul ideii că "Uite, eu am niște proiecte" și apoi că "Uite, eu am vrut...". Așa că, iată, chiar în perioada asta pun la cale, îm­preună cu "Vama” și "Agenția de Vise”, tot felul de lu­cruri pe care am vrea să le împlinim în 2013. Să vedem însă și câte din lucrurile astea - pe care încă n-aș putea să ți le nominalizez, pentru că nu sunt bine conturate - o să izbutim să le transformăm în realitate. În ceea ce privește viața personală... sunt într-o stare zero, sunt într-o perioadă de căutări, de întrebări și răspunsuri în legătură cu mine... dar sunt optimist.

MARINA VOICA
"Încerc să adun în suflet cât de multă speranță pot”

1. 2012 a fost un an foarte greu pentru întreaga pla­netă. De altfel, era ceva de așteptat: 2012 este un an mar­cat de un număr care se împarte perfect la patru, iar as­trologii ne-au avertizat că este anul schimbărilor dra­matice. Și iată că așa a și fost ! Uitați-vă numai câte de­zastre s-au năpustit asupra Pământului, câți oameni au murit, câtă lume suferă de foame și de nevoi... Eu, din fericire, am fost destul de ocrotită, cu sănătatea am stat foarte bine, n-am avut parte de nici un fel de neno­ro­­ciri... Ba, din contră, la nivel profesional, am fost chiar binecuvântată: am avut concerte multe, frumoase și de succes, am fost plecată și în străinătate, am fost invi­ta­tă la multe emisiuni de calitate, am terminat înre­gis­trările pentru noul meu CD, pe care îl realizez în co­laborare cu Electrecord-ul... Har Domnu­lui, 2012 mi-a adus multe bucurii. Dar, când vezi în jurul tău atât de multă amărăciune, nu poți să rămâi indiferent, nu poți să nu acumulezi sentimente de tristețe și de îngrijorare. Așa că, privind spre 2013, încerc să-mi adun în suflet cât de multă speranță pot. Speranță nu doar pentru mine, pentru viitorul meu, ci pentru toți oamenii. Nă­dăj­duiesc ca lucrurile să se mai așeze, să avem parte de zile mai tihnite, să se mai limpezească orizontul...
2. De când mă știu, eu n-am pă­șit niciodată într-un an nou cu vise mari sau cu proiecte bătute în cuie. Eu las viața să vină către mine și mă străduiesc să fac față provocărilor cu care mă bombardează. Vezi, eu sunt, mai curând, genul fatalist. Am învățat de foarte devreme că dacă mă zbat, dacă mă lupt pentru ceva, acel ceva tocmai că fuge de mine. Obțin efectul invers. (râde) Așa că am ales să merg pe principiul ce-o fi, o fi. Când am parte de întâmplări frumoa­se, mă bucur de ele cu tot sufletul, când mă lovesc de vreo problemă, îmi impun să nu intru în panică și s-o rezolv cât mai repede, astfel încât, la final, rezultatul să fie tot pozitiv. Deci, deocamdată, pentru 2013 n-am decât un singur plan cert : să-mi lansez albumul cel nou. Și asta probabil că se va în­tâmpla chiar în ianuarie. Iar la final, dacă îmi dai voie, aș dori să le urez cititorilor "Formulei AS” să le dea Dumne­zeu sănătate, să se confrunte cu cât mai puține probleme și, chiar și în astfel de mo­men­te, să nu uite să viseze. Și, mai important de­cât orice, să trăiască cu iubire în suflet. La mulți ani !