- Nu ştiu dacă USL va îndeplini promisiunile făcute electoratului privind prosperitatea, creşterea economică şi eficienţa guvernării, dar sunt sigură că va îndeplini cu promptitudine angajamentele asumate în faţa colonelului (r) Dogaru şi a lui Dorin Lazăr Maior, capo di tutti capi al "revoluţionarilor” lui Ion Iliescu. Pentru cei ce au uitat sau nu s-au ostenit să afle, USL are un protocol semnat cu aceştia, în sensul anihilării ANI şi DNA şi a emasculării Curţii Constituţionale şi CSM. Deci, adio stat de drept şi instituţii pentru combaterea corupţiei. USL se pregăteşte să demoleze democraţia de tip european pentru a reinstaura "democraţia originală” a lui Ion Iliescu, care a fost întotdeauna o farsă. Iar dacă preşedintele României va încerca să se împotrivească tăvălugului USL va fi suspendat - de data aceasta metodic şi fără greşeală. Promisiunile de reconciliere naţională şi pace socială făcute cu elan de Victor Ponta, imediat după alegeri, sunt vorbe goale, din moment ce, la două secunde după ce a chemat la pace, marele conducător al PSD a ameninţat că "acela care va ridica sabia de sabie va pieri”. Curat reconciliere!
Din păcate, alegerile din 9 decembrie 2012 demonstrează că în România sămânţa democraţiei a căzut în pământ neroditor şi nu a prins rădăcini. Putem anticipa că, după guvernarea USL - care ar putea dura mai mult de un mandat -, totul va trebui luat de la capăt, dacă va mai fi cineva dispus s-o facă. Este adevărat, pe de altă parte, că realizarea în practică a planurilor anti-democratice ale USL poate fi complicată de rigorile UE şi FMI, fără sprijinul cărora guvernul de la Bucureşti nu poate plăti pensiile şi salariile. După cele şapte luni de guvernare USL a devenit evident că nu li se pot cere domnilor Ponta şi Antonescu soluţii de redresare economică, deoarece sunt nulităţi absolute la acest capitol şi nici măcar nu ştiu de unde ar putea copia câteva idei inteligente. Dar genii să fi fost (nu este cazul), nu rezistă fără sprijin financiar extern, iar acest sprijin poate fi condiţionat de menţinerea instituţiilor democratice. Desigur, liderii USL ştiu acest lucru, dar probabil consideră că vor putea păcăli instituţiile europene cu jumătăţi de măsură sau făcând promisiuni pe care apoi nu le vor onora. Aceasta a fost reţeta Năstase, dar ea a funcţionat în cu totul alte condiţii istorice. Astăzi România este de-a dreptul detestată pe plan european, şi nici în Statele Unite nu are o reputaţie prea bună, după cum a confirmat Secretarul de Stat Hillary Clinton. Cel mai influent cotidian german, Frankfurter Allgemeine Zeitung, a asemănat victoria USL cu ascensiunea lui Hitler şi a afirmat că este o catastrofă pentru UE. Oricât ar vitupera Antena 3 împotriva FAZ, în cancelariile europene contează FAZ şi nu Gâdea, Ciutacu şi Badea. Pe scurt, USL nu-şi poate permite economic să întoarcă spatele UE, dar nici nu poate satisface toate exigenţele UE, din cauza presiunilor politice interne, generate de interesele individuale şi de grup ale liderilor USL, în frunte cu Dan Voiculescu. Din această dilemă USL nu poate ieşi, iar pentru România salvarea nu poate veni în nici un caz de la USL.
- PDL-ul şi ARD-ul au fost zdrobite în alegerile parlamentare. Se va rupe alianţa? Cum explicaţi acest eşec?
- USL şi presa arondată ei se grăbesc să-i atribuie preşedintelui Băsescu eşecul de proporţii al ARD. Preşedintele PNŢCD Aurelian Pavelescu s-a plâns chiar că Alianţa ar fi fost dezavantajată de intervenţiile preşedintelui din ultima săptămână de campanie. Oare domnul Pavelescu nu are nici o vină pentru faptul că nimeni nu a vrut să-l voteze? Cifrele spun totuşi altceva: la alegerile locale din iunie, PDL, condus de Emil Boc, premierul austerităţii şi partener fidel al lui Traian Băsescu, a obţinut, după toată isteria manifestaţiilor de protest din iarnă, 2,1 milioane de voturi, cu numai 100.000 mai puţine decât la legislativele din 2008. Sub conducerea lui Vasile Blaga, care a forţat îndepărtarea lui Emil Boc, invocând rezultatele slabe de la locale, PDL a pierdut 1 milion de alegători, obţinând pe 9 decembrie 1,2 milioane de voturi. În plus, PDL nu a guvernat în ultimele şapte luni, deci nu a impus nici o măsură de austeritate. Austeritatea a plătit-o la alegerile locale din iunie. Eşecul din decembrie are alte cauze. Nu trebuie să fii un geniu ca să-ţi dai seama că noua conducere a PDL, aleasă cu furie la 30 iunie, a fost defectă. Uneori am avut chiar senzaţia că tot ceea ce fac liderii PDL este în avantajul adversarilor politici: mesajele au fost slabe, iar purtătorii de mesaje neconvingători, viteza de reacţie ridicolă, combativitatea la nivelul zero, iar marile talente de organizator ale lui Vasile Blaga rămân să fie descoperite, căci în această campanie nu s-au văzut. În plus, ARD a fost înfiinţată târziu şi prost. În afară de Noua Republică a lui Mihai Neamţu, care reprezintă un proiect politic autentic de dreapta, susţinut de oameni noi, PNŢCD nu reprezintă decât un pretext pentru rebranduirea unui traseist notoriu, iar Forţa Civică este un partid al transfugilor mediocri de toate culorile. Marea speranţă MRU a avut se pare alte priorităţi în perioada campaniei, iar când s-a manifestat, a fost atât de anemic, încât ţi se făcea milă. Faptul că ambii co-preşedinţi ai ARD au avut mari dificultăţi să intre în Parlament demonstrează că nu au performat deloc ca lideri politici. Este aşadar momentul să se retragă. De altfel, o bună parte a presei l-a acuzat pe Vasile Blaga de colaborare secretă cu PSD. Este o suspiciune greu de atenuat, pe care o întreţin şi cuvintele de apreciere la adresa sa ale liderilor PSD şi ale "analiştilor” plătiţi de ei. Viitorul va demonstra dacă a fost întemeiată sau nu, dar de ce să mai riscăm pe mâna unui perdant?
În privinţa ARD, ea ar trebui să dispară, pentru că, în opinia mea, dreapta trebuie s-o ia de la capăt cu oameni noi, nu cu FSN-işti reşapaţi sau cu oportunişti cinici. Nu unitatea este esenţială; esenţiale sunt calitatea, coerenţa şi integritatea consecventă, proiectele de reformă la nivel naţional. Dacă englezii, care spun că vidul nu există în politică, au dreptate, atunci avem şi noi speranţe, pentru că o astfel de forţă politică va apărea. Istoria a demonstrat că englezii cunosc bine politica, deci, pe termen lung, putem fi relativ optimişti, cu condiţia ca, pe termen scurt, să câştigăm bătălia cu depresia.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
