- Nu știu dacă USL va îndeplini promisiunile făcute electoratului privind prosperitatea, creșterea economică și eficiența guvernării, dar sunt sigură că va îndeplini cu promptitudine angajamentele asumate în fața colonelului (r) Dogaru și a lui Dorin Lazăr Maior, capo di tutti capi al "revoluționarilor” lui Ion Iliescu. Pentru cei ce au uitat sau nu s-au ostenit să afle, USL are un protocol semnat cu aceștia, în sensul anihilării ANI și DNA și a emasculării Curții Constituționale și CSM. Deci, adio stat de drept și instituții pentru combaterea corupției. USL se pregătește să demoleze democrația de tip european pentru a reinstaura "democrația originală” a lui Ion Iliescu, care a fost întotdeauna o farsă. Iar dacă președintele României va încerca să se împotrivească tăvălugului USL va fi suspendat - de data aceasta metodic și fără greșeală. Promisiunile de reconciliere națională și pace socială făcute cu elan de Victor Ponta, imediat după alegeri, sunt vorbe goale, din moment ce, la două secunde după ce a chemat la pace, marele conducător al PSD a amenințat că "acela care va ridica sabia de sabie va pieri”. Curat reconciliere!
Din păcate, alegerile din 9 decembrie 2012 demonstrează că în România sămânța democrației a căzut în pământ neroditor și nu a prins rădăcini. Putem anticipa că, după guvernarea USL - care ar putea dura mai mult de un mandat -, totul va trebui luat de la capăt, dacă va mai fi cineva dispus s-o facă. Este adevărat, pe de altă parte, că realizarea în practică a planurilor anti-democratice ale USL poate fi complicată de rigorile UE și FMI, fără sprijinul cărora guvernul de la București nu poate plăti pensiile și salariile. După cele șapte luni de guvernare USL a devenit evident că nu li se pot cere domnilor Ponta și Antonescu soluții de redresare economică, deoarece sunt nulități absolute la acest capitol și nici măcar nu știu de unde ar putea copia câteva idei inteligente. Dar genii să fi fost (nu este cazul), nu rezistă fără sprijin financiar extern, iar acest sprijin poate fi condiționat de menținerea instituțiilor democratice. Desigur, liderii USL știu acest lucru, dar probabil consideră că vor putea păcăli instituțiile europene cu jumătăți de măsură sau făcând promisiuni pe care apoi nu le vor onora. Aceasta a fost rețeta Năstase, dar ea a funcționat în cu totul alte condiții istorice. Astăzi România este de-a dreptul detestată pe plan european, și nici în Statele Unite nu are o reputație prea bună, după cum a confirmat Secretarul de Stat Hillary Clinton. Cel mai influent cotidian german, Frankfurter Allgemeine Zeitung, a asemănat victoria USL cu ascensiunea lui Hitler și a afirmat că este o catastrofă pentru UE. Oricât ar vitupera Antena 3 împotriva FAZ, în cancelariile europene contează FAZ și nu Gâdea, Ciutacu și Badea. Pe scurt, USL nu-și poate permite economic să întoarcă spatele UE, dar nici nu poate satisface toate exigențele UE, din cauza presiunilor politice interne, generate de interesele individuale și de grup ale liderilor USL, în frunte cu Dan Voiculescu. Din această dilemă USL nu poate ieși, iar pentru România salvarea nu poate veni în nici un caz de la USL.
- PDL-ul și ARD-ul au fost zdrobite în alegerile parlamentare. Se va rupe alianța? Cum explicați acest eșec?
- USL și presa arondată ei se grăbesc să-i atribuie președintelui Băsescu eșecul de proporții al ARD. Președintele PNȚCD Aurelian Pavelescu s-a plâns chiar că Alianța ar fi fost dezavantajată de intervențiile președintelui din ultima săptămână de campanie. Oare domnul Pavelescu nu are nici o vină pentru faptul că nimeni nu a vrut să-l voteze? Cifrele spun totuși altceva: la alegerile locale din iunie, PDL, condus de Emil Boc, premierul austerității și partener fidel al lui Traian Băsescu, a obținut, după toată isteria manifestațiilor de protest din iarnă, 2,1 milioane de voturi, cu numai 100.000 mai puține decât la legislativele din 2008. Sub conducerea lui Vasile Blaga, care a forțat îndepărtarea lui Emil Boc, invocând rezultatele slabe de la locale, PDL a pierdut 1 milion de alegători, obținând pe 9 decembrie 1,2 milioane de voturi. În plus, PDL nu a guvernat în ultimele șapte luni, deci nu a impus nici o măsură de austeritate. Austeritatea a plătit-o la alegerile locale din iunie. Eșecul din decembrie are alte cauze. Nu trebuie să fii un geniu ca să-ți dai seama că noua conducere a PDL, aleasă cu furie la 30 iunie, a fost defectă. Uneori am avut chiar senzația că tot ceea ce fac liderii PDL este în avantajul adversarilor politici: mesajele au fost slabe, iar purtătorii de mesaje neconvingători, viteza de reacție ridicolă, combativitatea la nivelul zero, iar marile talente de organizator ale lui Vasile Blaga rămân să fie descoperite, căci în această campanie nu s-au văzut. În plus, ARD a fost înființată târziu și prost. În afară de Noua Republică a lui Mihai Neamțu, care reprezintă un proiect politic autentic de dreapta, susținut de oameni noi, PNȚCD nu reprezintă decât un pretext pentru rebranduirea unui traseist notoriu, iar Forța Civică este un partid al transfugilor mediocri de toate culorile. Marea speranță MRU a avut se pare alte priorități în perioada campaniei, iar când s-a manifestat, a fost atât de anemic, încât ți se făcea milă. Faptul că ambii co-președinți ai ARD au avut mari dificultăți să intre în Parlament demonstrează că nu au performat deloc ca lideri politici. Este așadar momentul să se retragă. De altfel, o bună parte a presei l-a acuzat pe Vasile Blaga de colaborare secretă cu PSD. Este o suspiciune greu de atenuat, pe care o întrețin și cuvintele de apreciere la adresa sa ale liderilor PSD și ale "analiștilor” plătiți de ei. Viitorul va demonstra dacă a fost întemeiată sau nu, dar de ce să mai riscăm pe mâna unui perdant?
În privința ARD, ea ar trebui să dispară, pentru că, în opinia mea, dreapta trebuie s-o ia de la capăt cu oameni noi, nu cu FSN-iști reșapați sau cu oportuniști cinici. Nu unitatea este esențială; esențiale sunt calitatea, coerența și integritatea consecventă, proiectele de reformă la nivel național. Dacă englezii, care spun că vidul nu există în politică, au dreptate, atunci avem și noi speranțe, pentru că o astfel de forță politică va apărea. Istoria a demonstrat că englezii cunosc bine politica, deci, pe termen lung, putem fi relativ optimiști, cu condiția ca, pe termen scurt, să câștigăm bătălia cu depresia.