Încă nu s-au stins ecourile declaraţiei absurde, făcută de economistul şef al Băncii Naţionale, Valentin Lazea, cu privire la necesitatea desfiinţării clasei ţărăneşti, în numele unei aşa-zise "consolidări” a pământului. Forumurile ziarelor au fost cuprinse de o febră a comentariilor non stop. Dezbaterea declanşată în sânul societăţii este binevenită, românul de rând având, astfel, ocazia să aducă încă un omagiu, pe urmele lui Rebreanu şi Blaga, măriei sale ţăranul. Ţăran el însuşi, din comuna Baciu, de lângă Cluj, conferenţiar la Universitatea de Agronomie din capitala Ardealului, consultant în domeniul proiectelor UE şi cel dintâi "aplicator” al ideii europene numite "coşul ţărănesc”, Avram Fiţiu şi-a încheiat recent un amplu studiu, intitulat "Salvarea Fermei Ţărăneşti”. Cu ocazia lansării sale, domnia sa ne-a acordat următorul interviu.
"Dispariţia fermelor ţărăneşti tradiţionale ar avea consecinţe dezastruoase”
- Ideile promovate de studiul dvs. conţin şi o tristă constatare: vremurile în schimbare obligă ţăranul să se schimbe şi el. Cum vedeţi această schimbare, domnule profesor?
- Ţăranul trebuie să se schimbe prin educaţie. Nu să dispară, ci să se adapteze, păstrându-şi liniile esenţiale care-l definesc. Muncesc de 19 ani la acest studiu, avându-l în minte pe tatăl meu şi munca grea din gospodăria ţărănească la care am luat parte în copilărie. Spaţiul rural trebuie redefinit, iar la această acţiune de interes naţional sunt implicate, fireşte, şi universităţile agricole, studenţii şi profesorii. Din punctul de vedere al celor mai mulţi dintre politicieni, ferma/gospodăria ţărănească ar trebui lăsată să dispară şi în locul acesteia să apară ferme industriale.
- Este ceea ce susţine şi economistul Valentin Lazea de la BNR! Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea ţăranii?
- Prea puţini sunt demnitarii care înţeleg consecinţele dezastruoase ale dispariţiei fermelor ţărăneşti. Apologeţii acestui fenomen catastrofal, atât unii ca domnul Lazea, cât şi cei din politică, nu-şi dau seama că, odată cu ţăranul, dispare grupul social care le-a asigurat supravieţuirea politică după 1989. Ce ar dori toţi aceşti "domni Lazea” din Bucureşti? Să-i scoată pe ţărani din sate şi să-i determine să vină la oraş, în ghetouri, să stea cu mâna întinsă la guvern? E vorba de zece milioane de oameni! Vor să-i "dezmorţească”, să-i scoată în stradă? E adevărat, multe ferme ţărăneşti vor dispărea de la sine, dar multe vor rămâne... Grija acestora trebuie s-o avem! Să vină domnii purtători de mânecuţe ai Capitalei, în Banat, unde italienii au cumpărat 80% din terenurile agricole! Banatul a fost cândva "fruncea”, dar acum a rămas pustiu, teren de speculă şi robie pentru deposedaţii de pământ. Consecinţele desfiinţării clasei ţărăneşti, după modelul profund viciat propus de reprezentantul BNR, sunt însă mult mai devastatoare: 1. odată cu ţărănimea, dispare un ţesut social care a jucat, în ultimii 23 de ani, rolul de tampon pentru pacea socială din ţară; 2. dispare singurul grup omogen, capabil de a crea stabilitate economică pe termen scurt şi mediu; 3. dispare un grup social ce va lăsa locul unor grupuri etnice de imigranţi din Orient (Pakistan, India, China etc.); 4. dispare grupul social purtător al tradiţiilor poporului român şi, implicit, al identităţii naţionale; 5. dispare grupul social cu cea mai ridicată natalitate, atât de necesară pentru o ţară aflată în criză; 6. dispare grupul social care deţine în proprietate românească mare parte din patrimoniul funciar al ţării; 7. dispare grupul social care asigură coloana vertebrală a enoriaşilor bisericii naţionale, dezechilibrând stâlpul principal al societăţii româneşti; 8. dispare grupul deţinător al unui patrimoniu gastronomic inestimabil pentru generaţiile viitoare; 9. dispare grupul capabil să producă alimente gustoase şi sănătoase, ca alternativă la produsele chimizate oferite de sistemele agricole industriale; 10. dispare grupul social care protejează mediul înconjurător prin practicile sale, esenţiale pentru sănătatea populaţiei.
- Impresionantă această "listă a lui Fiţiu”... Care sunt totuşi "punctele slabe” ale agriculturii ţărăneşti?
- Aceste puncte există, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i omorâm pe ţărani. Iată câteva minusuri de care trebuie să fim conştienţi, pentru a lua măsuri în acord cu politica agricolă comună a UE: vârsta înaintată a ţăranului; lipsa de cunoştinţe de piaţă; sărăcia; lipsa mijloacelor de producţie, a tractoarelor şi maşinilor agricole; lipsa unui sistem propriu de informare; lipsa unui sistem propriu de creditare; lipsa unui sistem coerent de organizare sindicală; lipsa de organizare a "lanţului alimentar”; lipsa de iniţiativă; gândirea pe termen scurt; individualismul şi altele.
- Vă întreb ca la şcoală: care sunt beneficiile fermei ţărăneşti "neconsolidate”, adică tradiţională?
- Ţările mari din UE ar dori ca, după 2014, să mai lucreze pământul maximum 3% din populaţia activă a României. Cum vedeţi acest scenariu de coşmar?
- Depinde de România dacă este capabilă să-şi construiască o strategie proprie de salvare a lumii ţărăneşti sau să accepte viziunea marilor ţări agricole europene. "Curăţenia” europeană ar presupune ca, din 500 de familii de ţărani, să mai rămână maxim două familii în agricultură! Doreşte România aşa ceva? Cine va avea curajul să-şi asume politic o astfel de catastrofă?
"O ţară în care supermarketul controlează lanţul alimentar este o ţară condamnată la statutul de piaţă de consum”
- O altă cerinţă europeană este asocierea. De ce refuză ţăranii români să se asocieze?
- Amintirea c.a.p.-urilor este încă prezentă. Pe de altă parte, plecând de la ideea că "unde muncesc doi împreună rezultă ceartă”, Uniunea Europeană a evitat asocierea în producţie a agricultorilor şi n-o recomandă nici României. În schimb, a încurajat alt tip de asociere: asocierea pentru vânzare. În producţie, spre exemplu, organizarea fermei este de regulă individuală, sistemul de control şi administrare fiind unul familial. În România însă, lanţul alimentar este controlat de industria agro-alimentară şi de supermarketuri, principalii câştigători ai beneficiilor. În plus, celebrul Codex Alimentarius permite obţinerea unor alimente 100% din substanţe chimice de sinteză "legale”. În paralel, aceeaşi industrie încearcă pe toate căile să blocheze târgurile ecologice şi tradiţionale. În UE, agricultorii şi-au construit cooperative agricole de vânzare (CAV), plecând de la ideea că "doi sau mai mulţi agricultori nu au motive de ceartă dacă se asociază să vândă împreună”. Este modelul pe care ţăranii români vor trebui să-l adopte neîntârziat, dacă nu doresc să fie scoşi din joc definitiv de supermarketuri. Ei au ajuns să stea pe bogăţie şi să se plângă de sărăcie. O ţară în care supermarketul controlează lanţul alimentar este o ţară condamnată la statutul de piaţă de consum de ţările cu agricultură dezvoltată.
- Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară (ANSVSA) a declanşat o adevărată teroare după aderarea României la UE, băgând în sperieţi lumea satelor. Cu ce preţ?
- În momentul în care, prin exces de zel sau dintr-o necunoaştere a realităţilor europene, ai închis abatoare, măcelării, fabrici de lapte, pe motiv de nerespectare a "legislaţiei sanitar veterinare”, lăsând multe judeţe fără un abator măcar, nu ne mirăm că ţăranul român abandonează creşterea animalelor. Această gândire, care-i face pe responsabilii ANSVSA "mai catolici decât Papa”, a creionat în ultimii ani o situaţie paradoxală: veterinarii au împins consumatorul în supermarket, să cumpere alimente din import, în timp ce ferma ţărănească românească îşi trăieşte ultimele clipe de agonie. În acelaşi timp în care noi am închis mare parte din capacităţile de procesare autohtone, ţări cu tradiţie în agricultură (Franţa, Germania) şi-au creat, de mai bine de 60 de ani, o legislaţie dublă la nivel sanitar veterinar, în care coexistă unităţile de procesare "standard” (cu ştampila ovală) cu cele cu "risc asumat” (ştampila rotundă). Din păcate, România a înţeles abia acum acest lucru, pierzând mulţi ani în domeniul legislaţiei cu "risc asumat”.
"Criza nevestelor lasă fermele fără urmaşi”
- Un capitol interesant din lucrarea dvs. pune în discuţie problemele matrimoniale ale ţăranului român. Îşi găseşte atât de greu ţăranul o soţie?
- Dificultatea multor ţărani de a-şi găsi o nevastă care să se înhame alături de el, în lunga aventură a unei vieţi la ţară, este reală. Campionii nenorocoşi ai acestei triste realităţi sunt crescătorii de animale, în special de capre, de unde şi preţul foarte ridicat pentru brânza de capră în Uniunea Europeană. Dacă, la prima vedere, această chestiune pare hazlie, la o analiză seacă situaţia este gravă şi durează de vreo 50 de ani. Fenomenul este explicat de sociologi prin prisma vieţii dure pe care trebuie s-o îndure o viitoare soţie de agricultor şi, nu în ultimul rând, prin mirosul de animale adus în casă şi în viaţa familiei. Unele analize pun, chiar, pe primul loc, mirosul, ca principal motiv de reticenţă, de a deveni soţie de agricultor. O astfel de problemă a adus ferma agricolă europeană în imposibilitatea transmiterii ei către urmaşi. Situaţia este la fel de gravă şi în satul românesc; în multe aşezări găseşti 40-50 de crescători de animale, trecuţi de prima tinereţe, necăsătoriţi, cu ferme fără perspectivă de transmitere la urmaşi. Ca să facă faţă situaţiei, ţările vest europene au recurs la "import de stagiare” din fostele colonii. Încă nu se ştie ce va face România...
- În timp ce străinii au reuşit să acapareze 9% din pământul României, tinerii "căpşunari” se întorc la vatră. Sunt ei speranţa redresării agriculturii ţărăneşti?
- Atracţia pe care o exercită pământul extrem de fertil al României asupra unui străin constituie un magnet atât de puternic, încât băncile împreună cu fondurile de investiţii private au elaborat strategii pentru acapararea de pământ românesc. În acelaşi timp, mediul rural românesc deţine astăzi o bogăţie pe care nu o mai are nici o altă ţară europeană: circa un milion de familii tinere, întoarse acasă din emigraţie sau pe cale de întoarcere definitivă. Vorbim de forţa vie a mediului rural, de o armată educată, care va asigura renaşterea ţăranului român. Dacă această armată ar pricepe marea oportunitate financiară oferită de măsura UE, referitoare la tinerii fermieri, prin care ar putea primi un cadou de 40 000 de euro (70.000 după 2014), România agricolă ar arăta total schimbată în bine. Armata rurală ar merita această sumă de investiţii, chiar şi numai ca premiu de consolare, pentru umilinţele trăite pe câmpurile agricole ale Europei.
Profesorului Avram Fiţiu îi puteţi scrie la e-mail: afitiu@yahoo.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
