- Tocmai pentru că dă semne de rectitudine, justiţia este hărţuită şi ameninţată. Armata de politicieni cu dosare penale, condusă de "varanul” Dan Voiculescu, nu are nici un interes în consolidarea statului de drept, ci, dimpotrivă, în demontarea lui. Tocmai de aceea asistăm la o bătălie politică feroce, pentru anularea independenţei justiţiei, bătălie care a început cu isteria suspendării preşedintelui şi va continua cel puţin până la alegerile din 9 decembrie.
La urma urmei, lupta pentru o justiţie corectă şi independentă nu a fost câştigată decât parţial: înainte de a fi condamnaţi de Curtea de Apel Bucureşti, cei opt magnaţi implicaţi în scandalul transferurilor din fotbal fuseseră achitaţi de prima instanţă şi nimeni nu ştie ce se va întâmpla la recurs. Între timp, presiunile politice se intensifică, e drept, nu la telefon, care poate fi ascultat, sau în spatele uşilor închise, unde poate exista un dispozitiv de interceptare ambientală, ci direct în spaţiul public, unde judecătorii de la ÎCCJ sau de la Curtea Constituţională, procurorii DNA şi DIICOT sau inspectorii ANI sunt insultaţi grosolan şi ameninţaţi fără jenă de politicienii USL şi slugile lor. Nu avem dreptul să uităm tentativele de compromitere şi ameninţările proferate la adresa judecătorilor Augustin Zegrean, Iulia Motoc şi Aspazia Cojocaru de la CCR, în plină campanie dusă de USL, în vederea falsificării rezultatelor referendumului din 29 iulie. Recent, membri ai guvernului USL nu s-au sfiit să-i insulte public pe inspectorii ANI, iar senatorii USL au sfidat prin vot decizia ÎCCJ, privind incompatibilitatea lui Mircea Diaconu.
Obţinute greu, după ani de reforme şi promovări de magistraţi tineri şi integri, succesele justiţiei independente pot deveni istorie imediat după alegeri, dacă USL obţine mai mult de 50% din mandatele parlamentare şi va forma guvernul singură. Alianţa condusă de tandemul Ponta-Antonescu are deja planuri bine puse la punct privind subordonarea procurorilor faţă de executiv şi trecerea CSM în subordinea Parlamentului, adică sub control politic nemijlocit. Ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru se pregăteşte să-i înlocuiască pe Codruţa Kovesi şi Daniel Morar, cu procurori uşor de controlat politic. Tot doamna Pivniceru admite că raportul CE privind justiţia şi combaterea corupţiei - celebrul raport MCV - va fi negativ (deci adio Schengen!) - dar pune neajunsurile pe seama "duhurilor rele din vară”, preferând să ignore faptul că Parlamentul blochează anchetele procurorilor la adresa unor aleşi dubioşi. Căci de oameni ca Laszlo Borbely sau Victor Paul Dobre, justiţia încă nu se poate atinge, oricât ar vrea. În concluzie, cu cât sunt mai remarcabile succesele justiţiei independente, cu atât mai înverşunaţi vor fi duşmanii statului de drept, aflaţi astăzi la putere, în acţiunea lor menită să asigure subordonarea politică a magistraţilor şi revenirea la status quo ante, din epoca Iliescu-Stănoiu.
- "Voi numi un premier care să servească interesul naţional”, a afirmat preşedintele României, în prima sa intervenţie publică pe teme politice. Şi USL-ul vorbeşte despre "interesul naţional”. De partea cui se află adevărul?
- Să privim la fapte, nu la vorbe. Ce înseamnă de fapt interesul naţional? Dacă vom considera că este în interesul României să fie respectată în UE şi NATO, atunci va fi greu să ne investim speranţele în cei care, prin afirmaţiile şi acţiunile lor, au compromis relaţiile noastre cu aceste două organizaţii şi ne-au transformat într-un stat-problemă. După interimatul asigurat de Crin Antonescu în vară, cum să credem că am fi priviţi cu respect la Bruxelles, Berlin, Londra, Paris sau Washington, dacă liderul PNL ar fi cu adevărat şef al statului? La drept vorbind, nici Victor Ponta nu se bucură de prea mult respect după duplicitatea de care a dat dovadă în relaţia cu Comisia Europeană. Dacă ne vom gândi la interesul naţional prin prisma bunăstării economice a cetăţenilor României, ne va fi greu să privim cu încredere spre guvernul care ne-a adus devalorizare, inflaţie şi blocaje şi care vrea să ne menţină dependenţi de gazele tot mai scumpe livrate de Gazprom. Iar mascarada din jurul privatizării Oltchim şi a insolvenţei Hidroelectrica ar trebui chiar să ne îngrozească. Aici însă, din păcate, nici guvernele PDL nu sunt modele de urmat. Ele au echilibrat într-adevăr bugetul, dar prin reduceri contabile, nu printr-o necesară reformă în administraţie şi în companiile de stat.
Pe de altă parte, ar fi greu să nu includem educaţia şi cercetarea în conceptul de interes naţional. Iar aici, ultimele luni ne-au adus bulversări majore, menite să acopere ruşinea plagiatului prim-ministerial şi ministerial, cu consecinţe dezastruoase pentru credibilitatea cercetării şi universităţilor din România. În sfârşit, submediocritatea are toate şansele să fie răsplătită cu propriul bacalaureat, "profesional”, pentru a pune capăt oricărei încercări de a ridica standardele învăţământului preuniversitar. Iar dacă am trece de la educaţie la cultură, ne-am putea întreba cât de utilă i-a fost României destructurarea ICR şi înlocuirea lui Horia Roman Patapievici cu Andrei Marga, care colecţionează scrisori de protest pe ambele maluri ale Atlanticului.
În sfârşit, pentru a pune degetul pe rană, ar mai trebui să ne întrebăm dacă este sau nu în interesul naţional, ca ţara să fie condusă de oameni competenţi şi integri. Toţi vor spune că este - şi atunci, USL trebuie să explice cum poate deveni un plagiator dovedit un premier "în interesul naţional” sau un chiulangiu cu acte, bărbat de stat.
În funcţie de definiţia pe care o dăm interesului naţional, nu este deci prea greu să vedem cine îl sabotează. Mai greu va fi să se găsească un premier care să nu confunde interesele propriului partid cu interesele ţării. Aceasta este de fapt şi problema preşedintelui Băsescu.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
