Nici una dintre aceste formaţiuni nu a ieşit însă în faţa electoratului cu un proiect consistent şi convingător, privind soarta României în următorii patru ani. USL-ul nu şi-a putut depăşi încrâncenarea antibăsesciană în care pluteşte de ceva vreme încoace şi care-i ocupă tot orizontul politic. ARD-ul, păstrând totuşi o anume coerenţă de centru-dreapta, navighează moale pe apele delimitării critice de actele guvernării USL-iste. PPDD-ul se menţine pe valul promisiunilor populiste, vagi şi incoerente, lipsite de orice acoperire reală. Doar UDMR-ul este consecvent cu propriile obiective, aceleaşi de la înfiinţarea formaţiunii, şi anume - obţinerea maximului de drepturi pentru minoritatea maghiară, chiar şi prin modificarea Constituţiei ţării. Apariţia unor grupări politice concurente a împins totuşi şi formaţiunea reprezentativă a etnicilor maghiari la o serie de formulări demagogic-populiste, ce o apropie de discursul partidelor româneşti. Celelalte formule partinice cu pretenţii la ocuparea unor fotolii sub cupolele Parlamentului nici nu mai contează, "programele” lor fiind o însumare de promisiuni nerealiste, clamări retorice goale, captivante doar pentru naivi şi marginali dezinformaţi.
Ce să aleagă, în contextul dat, cetăţeanul strivit deja de valul de scumpiri adus de apropierea iernii? Dacă PDL-ul a fost - pe drept sau pe nedrept - învinuit de tăierile de salarii şi pensii care i-au afectat viaţa iarna trecută, acum, "reîntregirile” promise - şi parţial realizate - de USL s-au vădit deja baloane de săpun în situaţia devalorizării severe a leului şi a sistării fondurilor europene de dezvoltare. USL-ul s-a pus singură la marginea neonorabilă a formaţiunilor politice europene prin "puciul” din vară, ce a reprezentat - într-o comunitate (UE) ce se vrea stabilă prin legi predictibile şi ferme - o încercare de încălcare a tuturor regulilor jocului, în chiar desfăşurarea acestuia. Transformând "răsturnarea regimului Băsescu” în principalul său obiectiv politic, USL a neglijat complet actul administrativ, guvernul său devenind cea mai ineficientă instituţie centrală a statului, din toată istoria postcomunistă a ţării. Ce guvern (cât de "cinstit” şi-a propus el să fie) a schimbat atâţia miniştri - dovediţi ca incompatibili sau, pur şi simplu, ca necinstiţi - într-o perioadă atât de scurtă? Ce "cabinet” s-a preocupat, în vreme de criză, de blocarea altor instituţii ale statului pentru a le controla politic, în loc să asigure funcţionarea lor eficientă? Ce administraţie a aruncat pe geam sume uriaşe pentru organizarea de referendum şi de alte manifestaţii politice, când se ştia că se apropie vremea (toamna şi iarna) în care, pentru cei pe care i-a momit cu "reîntregiri” şi reduceri de TVA, fiecare bănuţ va conta? USL speră să obţină la alegerile din 9 decembrie peste 50% din opţiuni, pentru a se menţine la putere şi pentru a-şi atinge obiectivul: demolarea "regimului Băsescu”. Ca şi la referendum, va apela la toate "mijloacele” pentru a convinge electoratul. Populaţia va fi mituită cu mici facilităţi momentane (menţinerea preţului gigacaloriei, continuarea "reîntregirii” promise, fie ea şi golită de efecte practice, încercarea de a bloca scumpirile la produsele de bază etc.) sau cu cadouri conjuncturale (pungi cu produse alimentare, calendare şi brichete, berea şi "micii electorali”). Baronii locali îşi vor face "datoria”, cu speranţa că, după "victorie”, DNA şi ANI vor fi puse "cu botul pe labe”, iar unii dintre ei vor avea deja imunitate parlamentară etc. etc. Dar USL ştie deja că "după”, nu vor mai exista nici rezerve, nici afluenţă de fonduri europene ori de investiţii serioase, corupţia şi deturnările îndepărtând orice posibilitate de redresare. "Ţinta Băsescu” şi naţionalismul exacerbat antieuropean şi antiamerican au rostul de a favoriza distrugerea statului de drept, prin anihilarea separaţiei puterilor în stat, reintroducerea arbitrariului în aplicarea legilor, separarea României de familia europeană (cu "diktat”-ul exercitat de ea), reamplasarea eventuală pe orbita Moscovei ş.a.m.d. USL vrea să impună un stat oligarhic în care cei bogaţi să facă legea şi să fie, concomitent, deasupra ei.
Alianţa socialisto-liberală nu este însă absolut sigură că va obţine peste 50% din voturi. Pentru USL a devenit, de aceea, preocupantă prevederea constituţională că preşedintele (Traian Băsescu) numeşte primul ministru. Iată de ce, în ciuda modului în care s-a "blindat” pentru alegeri, ea a venit - prin vocea lui Felix D. Voiculescu - cu o nouă propunere de suspendare a preşedintelui ţării. Temerea că, după alegeri, preşedintele ar putea nominaliza în funcţia de prim-ministru pe altcineva decât pe V. Ponta, este reală şi are o bază legală. Un alt premier, mai experimentat şi mai curat, ar putea încerca să stabilizeze economia ţării, să-i refacă imaginea în UE şi NATO, să impună respectul faţă de lege şi faţă de instituţiile statului. O asemenea "mutare” ar avea însă efecte dezastruoase pentru USL, putând duce la spargerea ei, fără a mai vorbi de ruperea tandemului V. Ponta - C. Antonescu. Baronii, care (asemeni lui D. Voiculescu), vor imunitate în faţa legii, se vor împotrivi din toate puterile. T. Băsescu este însă condiţionat şi de "scorul” ARD, formaţiune care, în contextul ruperii USL, ar putea deveni iarăşi partener de guvernare pentru partea cea mai frecventabilă a acesteia. ARD pare însă, cel puţin deocamdată, destul de rezervată (ca să nu spun resemnată), atât în privinţa ofertei, cât şi a angajării electorale. Lipsa de consistenţă a "propunerilor” USL nu este însă suficientă pentru a-i asigura revenirea. Se ştie că atacul e cea mai bună apărare şi cine nu riscă nu câştigă!