Nici una dintre aceste formațiuni nu a ieșit însă în fața electoratului cu un proiect consistent și convingător, privind soarta României în următorii patru ani. USL-ul nu și-a putut depăși încrâncenarea antibăsesciană în care plutește de ceva vreme încoace și care-i ocupă tot orizontul politic. ARD-ul, păstrând totuși o anume coerență de centru-dreapta, navighează moale pe apele delimitării critice de actele guvernării USL-iste. PPDD-ul se menține pe valul promisiunilor populiste, vagi și incoerente, lipsite de orice acoperire reală. Doar UDMR-ul este consecvent cu propriile obiective, aceleași de la înființarea formațiunii, și anume - obținerea maximului de drepturi pentru minoritatea maghiară, chiar și prin modificarea Constituției țării. Apariția unor grupări politice concurente a împins totuși și formațiunea reprezentativă a etnicilor maghiari la o serie de formulări demagogic-populiste, ce o apropie de discursul partidelor românești. Celelalte formule partinice cu pretenții la ocuparea unor fotolii sub cupolele Parlamentului nici nu mai contează, "programele” lor fiind o însumare de promisiuni nerealiste, clamări retorice goale, captivante doar pentru naivi și marginali dezinformați.
Ce să aleagă, în contextul dat, cetățeanul strivit deja de valul de scumpiri adus de apropierea iernii? Dacă PDL-ul a fost - pe drept sau pe nedrept - învinuit de tăierile de salarii și pensii care i-au afectat viața iarna trecută, acum, "reîntregirile” promise - și parțial realizate - de USL s-au vădit deja baloane de săpun în situația devalorizării severe a leului și a sistării fondurilor europene de dezvoltare. USL-ul s-a pus singură la marginea neonorabilă a formațiunilor politice europene prin "puciul” din vară, ce a reprezentat - într-o comunitate (UE) ce se vrea stabilă prin legi predictibile și ferme - o încercare de încălcare a tuturor regulilor jocului, în chiar desfășurarea acestuia. Transformând "răsturnarea regimului Băsescu” în principalul său obiectiv politic, USL a neglijat complet actul administrativ, guvernul său devenind cea mai ineficientă instituție centrală a statului, din toată istoria postcomunistă a țării. Ce guvern (cât de "cinstit” și-a propus el să fie) a schimbat atâția miniștri - dovediți ca incompatibili sau, pur și simplu, ca necinstiți - într-o perioadă atât de scurtă? Ce "cabinet” s-a preocupat, în vreme de criză, de blocarea altor instituții ale statului pentru a le controla politic, în loc să asigure funcționarea lor eficientă? Ce administrație a aruncat pe geam sume uriașe pentru organizarea de referendum și de alte manifestații politice, când se știa că se apropie vremea (toamna și iarna) în care, pentru cei pe care i-a momit cu "reîntregiri” și reduceri de TVA, fiecare bănuț va conta? USL speră să obțină la alegerile din 9 decembrie peste 50% din opțiuni, pentru a se menține la putere și pentru a-și atinge obiectivul: demolarea "regimului Băsescu”. Ca și la referendum, va apela la toate "mijloacele” pentru a convinge electoratul. Populația va fi mituită cu mici facilități momentane (menținerea prețului gigacaloriei, continuarea "reîntregirii” promise, fie ea și golită de efecte practice, încercarea de a bloca scumpirile la produsele de bază etc.) sau cu cadouri conjuncturale (pungi cu produse alimentare, calendare și brichete, berea și "micii electorali”). Baronii locali își vor face "datoria”, cu speranța că, după "victorie”, DNA și ANI vor fi puse "cu botul pe labe”, iar unii dintre ei vor avea deja imunitate parlamentară etc. etc. Dar USL știe deja că "după”, nu vor mai exista nici rezerve, nici afluență de fonduri europene ori de investiții serioase, corupția și deturnările îndepărtând orice posibilitate de redresare. "Ținta Băsescu” și naționalismul exacerbat antieuropean și antiamerican au rostul de a favoriza distrugerea statului de drept, prin anihilarea separației puterilor în stat, reintroducerea arbitrariului în aplicarea legilor, separarea României de familia europeană (cu "diktat”-ul exercitat de ea), reamplasarea eventuală pe orbita Moscovei ș.a.m.d. USL vrea să impună un stat oligarhic în care cei bogați să facă legea și să fie, concomitent, deasupra ei.
Alianța socialisto-liberală nu este însă absolut sigură că va obține peste 50% din voturi. Pentru USL a devenit, de aceea, preocupantă prevederea constituțională că președintele (Traian Băsescu) numește primul ministru. Iată de ce, în ciuda modului în care s-a "blindat” pentru alegeri, ea a venit - prin vocea lui Felix D. Voiculescu - cu o nouă propunere de suspendare a președintelui țării. Temerea că, după alegeri, președintele ar putea nominaliza în funcția de prim-ministru pe altcineva decât pe V. Ponta, este reală și are o bază legală. Un alt premier, mai experimentat și mai curat, ar putea încerca să stabilizeze economia țării, să-i refacă imaginea în UE și NATO, să impună respectul față de lege și față de instituțiile statului. O asemenea "mutare” ar avea însă efecte dezastruoase pentru USL, putând duce la spargerea ei, fără a mai vorbi de ruperea tandemului V. Ponta - C. Antonescu. Baronii, care (asemeni lui D. Voiculescu), vor imunitate în fața legii, se vor împotrivi din toate puterile. T. Băsescu este însă condiționat și de "scorul” ARD, formațiune care, în contextul ruperii USL, ar putea deveni iarăși partener de guvernare pentru partea cea mai frecventabilă a acesteia. ARD pare însă, cel puțin deocamdată, destul de rezervată (ca să nu spun resemnată), atât în privința ofertei, cât și a angajării electorale. Lipsa de consistență a "propunerilor” USL nu este însă suficientă pentru a-i asigura revenirea. Se știe că atacul e cea mai bună apărare și cine nu riscă nu câștigă!