Medicamentul toamnei: CASTANUL

Ana Dobrescu
- Rețetele domnului farmacist BOBARU -

Dincolo de ghimpii ghioagelor verzi în care stau ascunse, castanele ascund o veritabilă farmacie naturală, folositoare mai ales în tratamentul afecțiunilor vasculare. Preparatele din castane sălbatice vindecă suferințele provocate de boli grave, de la tumori și accidente cerebrale, până la varice și hemoroizi

Legenda castanului

Un basm românesc spune că numele de Castan era purtat de un țăran sărac, dintr-un sat de prin părțile Dobrogei. De câte ori nu mai putea suporta lipsurile și foamea, Castan mergea la marginea pădurii și își alina amarul la umbra unui co­pac înalt, care nu înflorea și nu dădea rod niciodată. Se gândea că pomul seamănă cu el, căci părea așa, fără nici un rost pe pământ. Când bă­trâ­na mamă a lui Castan s-a stins din viață, sărmanul om l-a rugat pe preotul din sat să îi facă slujba de îngro­păciune. Abia spre seară, când s-a așezat să se odihnească la um­bra copacului cel înalt, și-a dat seama că nu avusese bani nici cât să poată aprinde creș­ti­nește o lu­mânare la mormântul mamei lui. Și-a plâns durerea cu voce tare și a adormit așa, jelind. Dimineața, când s-a trezit, copa­cul cel sterp se transformase într-un altar verde, din care se ridicau sute de lumâ­nări albe, împodobite cu flacăra galbenă a polenului. Câteva luni mai târ­ziu, din florile pomului s-au ivit roade, numai bune de vindecat suferințele celor bolnavi. Însă numai Castan știa cum să se folosească de ele, și astfel a devenit cel mai căutat om din sat. Curând, faima lui s-a răspândit în toată Țara Românească, iar după ce Castan a murit, prie­te­nul său, copacul cu ramurile transformate primă­vara în candelabre, a rămas să îi poarte numele.
În zilele noastre, rar se mai întâmplă ca arborele falnic, înalt de aproape 30 de metri, să crească de la sine prin păduri sau prin grădinile oamenilor. Este ocrotit prin lege și cultivat pentru a mărgini aleile par­curilor sau străzile asfaltate ale orașelor. Toamna, cas­tanul își dăruiește singur roadele maronii și lucioase care se desprind de pe crengi, rostogolindu-se pe străzi și prin parcuri, spre a fi culese de orice trecător.

Virtuți terapeutice

Puterile vindecătoare ale castanului sălbatic sunt cunoscute și folosite de secole în medicina populară românească. Deși nu sunt comestibile, castanele au fost considerate dintotdeauna un adevărat talisman, aducător de forță și sănătate. Bătrânii de la sate îi sfă­tuiau pe cei triști și lipsiți de vlagă să poarte 4-5 cas­tane în buzunar, pentru a prelua din forța lor bene­fică. Secretul era ca, o dată pe săptămână, castanele vechi să fie schimbate cu altele proaspăt culese, încărcate de energia naturii. Această credință a fost confirmată și de specialiștii în silvoterapie, care au descoperit că apro­pierea castanului tonifică sistemul nervos, dez­voltă imaginația și favorizează gândirea pozitivă. Prin urmare, nu întâmplător, castanul își oferă fructele toam­na, ca îndemn să îi căutăm apropierea în ano­tim­pul melancoliilor și al tristeții.
Însă puterile tămăduitoare ale castanului nu se răsfrâng numai asupra sufletului. De vea­curi, vindecătorii din popor îl consideră un remediu eficient pentru durerile de piept, un medicament pentru bolile picioarelor (în spe­cial pentru varice) și un balsam pentru pielea vătămată de răni sau zgârieturi. Fiertura din frunze de castan era folosită atât pentru a calma tusea și a reduce febra, cât și pentru a obloji mâinile sau picioarele fracturate.
Calitățile terapeutice ale castanelor au fost redescoperite și confirmate de savanții secolului nos­tru. Supus analizei de laborator, fructul castanului a dezvăluit o fascinantă complexitate de substanțe vin­de­cătoare. Printre compușii cu rol farmaceutic se nu­mără saponinele, în special escina, taninurile, afro­des­cina și numeroase principii amare. La începutul anilor '90, în Franța, oamenii de știință au descoperit că escina conținută de castane protejează colagenul și elastina, principalele proteine din structura vaselor de sânge. Acest fapt explică efectul benefic pe care preparatele din castane îl au asupra sistemului circulator: tonifică și repară venele și capi­larele lezate, fluidizează fluxul sanguin, îmbunătățesc funcțio­na­rea inimii și a creierului.
Un deceniu mai târziu, cerce­tătorii de la Universitatea Exter din Marea Britanie au confirmat, experimental și clinic, concluzia colegilor francezi. Ei au de­monstrat că un tra­tament de 16 săptă­mâni cu extract fluid din cas­tane contribuie esen­țial la oxigenarea cre­ierului și buna func­ționare a sis­te­mului nervos. Cura cu esență de cas­tane a avut efecte pozitive asupra pacienților depresivi, rărind ata­curile de panică și stările de amețeală.
Rezultatele acestor investigații știin­țifice au fost valorificate și de industria cosmetică, unde castanele sunt folosite drept materie primă pentru cremele destinate sănătății tenului și îndepărtării ridurilor. Astfel, castanele se dovedesc a fi adevărate miracole din farmacia naturii, aflate la îndemâna tutu­ror, ușor de cules și prelucrat.

Reguli de recoltare și uscare

Dacă florile, frunzele și scoarța se recoltează primăvara și vara, toam­na este anotimpul în care se cu­leg semințele, binecunoscutele cas­tane. Se ivesc strălucitoare din coaja verde, înarmată cu ghimpi, a fructe­lor coapte care se desprind singure de pe crengi. Le găsim prin parcuri sau pur și simplu pe trotuar, însă trebuie să le alegem doar pe cele să­nătoase, care nu sunt lovite sau moi. După ce au fost curățate de coa­ja verde, cas­tanele se întind la uscat, în strat gros de 10-15 cm, într-o încă­pere bine aerisită. Deshi­dratarea poate dura aproximativ trei săptă­mâni, perioadă în care este necesar să întoarcem din când în când stratul de castane, pentru a evita apariția muce­gaiului. Se pot usca și artificial, în cuptorul aragazului, unde se țin timp de o oră, la tem­peratura de 40 de grade Celsius, după care focul se dă mai mare, la 60 de grade. Castanele sunt uscate atunci când devin sfărâ­micioase. Din 2 kg de plantă proaspătă se obține 1 kg de produs uscat.

Leacuri din castane sălbatice

Altădată nelipsite din farmacia casei, principalele remedii din castane pot fi folosite pentru uz intern sau extern, în funcție de afecțiunea tratată. Rețetele pe care vi le prezentăm ne-au fost oferite de domnul farmacist Ion Bobaru din Brăila, cunoscut pentru prepararea remediilor naturiste vechi, alese din scriptele spițerilor de altădată.

Pentru uz intern:

Tinctură

Este cel mai eficient medicament din castane săl­batice, proprietățile lor curative fiind amplificate prin combinația cu elementele din structura alcoolului. Se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 g de castane măcinate groscior și se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide er­metic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează și se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluțe închise la culoare.
Pentru tratament sunt indicate 20-30 de picături dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ține două sau trei săptămâni și, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile. Poțiunea este recomandată în vindecarea hemoroizilor interni și externi, retragerea varicelor și are efecte remarcabile în cazul insu­ficienței venoase cronice. Tinctura de castane este un bun adjuvant în trata­mentul de recuperare al bolnavilor care au su­ferit un accident cerebral sau o inter­ven­ție chirurgicală pe creier.

Pulberea

Procesul de obținere a pulberii înce­pe prin pisarea castanelor uscate într-un mojar și se continuă în râșnița de cafea, până se obține un praf cât mai fin. Se păs­trează în recipiente din sticlă, în locuri ferite de lu­mină. Doza zilnică este o lingură, dimineața, pe sto­macul gol. Pulberea se ține sub limbă, cel puțin trei minute, după care se înghite cu apă.
Un tratament de o lună reduce reținerea de fluide în organism și îndepărtează simptomele acesteia: adenomul de prostată (retenția urinară și creșterea în volum a prostatei) și ascita (acumularea de lichid în cavitatea abdominală). Cura cu pulbere de castane săl­batice este un bun remediu pentru durerile de cap, amețeli, și îndepărtează senzația de picioare grele, umflate.

Decoctul

La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de castane uscate și mărunțite. Preparatul se fierbe, la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider cel mult trei zile. Un tratament de 15-20 picături de decoct pe zi este deosebit de eficient în tratarea nevrozei, reduce durerile menstruale și îndepărtează febra.

Vinul medicinal

Remediul se obține din coaja maronie a fructelor, fiind necesare 100 g plantă la un litru de vin. Pentru ca macerarea să fie mai eficientă, este recomandat ca, în prealabil, să țineți timp de 12 ore coaja de castane în alcool alimentar de 70 de grade și apoi să o amestecați în vin. Poțiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară și se depozitează în locuri umbroase. Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineața și seara), vreme de 6 săptămâni. Este un tratament eficient alternativ pentru flebită, dureri articulare și reumatism.

Siropul din castane

Întărește musculatura și este indicat mai ales co­piilor anemici sau cu dificultăți de concentrare. Se prepară amestecând 500 ml decoct cu 500 g zahăr sau miere. Mixtura se încălzește până când elementele se dizolvă și lichidul devine omogen. După răcire, se toarnă în recipiente din sticlă sterilizate. Doza uzuală este de 5 ml (o linguriță), de trei ori pe zi pentru copii și dublu pentru adulți.

Pentru uz extern:

Cataplasme cu extract fluid de castane

Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere va­ricoase, degerături, fracturi și entorse este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de cas­tane și pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid din castane presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură, până când lichi­dul se evaporă ajungând la o treime din cantitatea ini­țială (25-30 ml). Esența astfel obținută se amestecă cu argilă, până se obține o pastă subțire. Întindem pasta pe o bucată de tifon și aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns. Pen­tru un efect eficient, cataplasma se ține 30 de minute.

Unguente de casă și preparate galenice

Pentru cei pasionați de farmacia naturii prezentăm trei dintre cele mai cunoscute modalități prin care se pot obține alifiile din castane sălbatice.

• O rețetă tradițional românească presupune fier­berea castanelor până când pot fi pasate. Pasta de cas­tane se amestecă până la omogenizare cu grăsime, în proporții egale. Mixtura se păstrează la rece și poate fi aplicată pe răni, arsuri, degerături sau crăpături ale pielii.

• A doua formulă de unguent tratează hemoroizii externi, furunculele, rănile și arsurile. Se obține încor­porând, prin încălzire, extractul fluid moale de castane într-o bază grasă (unt, grăsime de porc sau de pasăre, ulei solid de palmier). Extractul fluid moale se prepară pe baie de aburi, conform rețetei de extract descrisă mai sus, cu mențiunea că trebuie să lăsăm tinctura să fiarbă până scade la o cincime. De exemplu, din 100 ml de tinctură se obțin 20 ml de extract fluid moale. Dacă nu respectăm această condiție, esența de castane nu se va dizolva în grăsime. Ingredientele se amestecă pe foc mic până când preparatul ajunge la punctul de fierbere, apoi se îndepărtează de pe flacără. Înainte de solidificare, alifia se toarnă în recipiente de sticlă. Du­pă răcirea completă, se păstrează în frigider.

•  Pentru a obține un unguent care nu necesită fierberea pe baie de aburi avem nevoie de următoarele ingrediente:100 ml tinctură de castane, 100 g lanolină anhidră (se găsește în farmacii) și 20 g vaselină. In­gredientele se pun într-un recipient și se amestecă, pe foc mic, până la omogenizare. Preparatul se păs­trează în frigider. Unguentul se aplică pe pielea afec­tată o dată sau de două ori pe zi.

Efectele vindecătoare ascunse sub coaja maronie a castanelor sunt amplificate dacă li se alătură acțiunea benefică a altor plante. În laboratorul vechii sale far­macii din Brăila, domnul Ion Bobaru prepară un efi­cient unguent împotriva hemoroizilor, amestecând în proporții precise tinctura de castan cu tinctura de ha­ma­melis. "Hamamelis virginiana sau «Alunul vrăjit» este un arbust originar din America de Nord, ale cărui frunze sunt bogate în antioxidanți ai pereților vascu­lari. Se utilizează pentru tratarea tulburărilor venoase de toate tipurile: varice, picioare grele, hemoroizi, cuperoză sau fragilitate capilară. Din aceste motive potențează calitățile naturale ale castanului și combi­nația lor dă rezultate foarte bune în tratarea hemo­roizilor”, ne explică meticulos farmacistul.
Într-unul din manuscrisele vechilor spițeri, domnul farmacist Bobaru a descoperit formula unei alifii ce vin­decă varicele, reunind două dintre cele mai valo­roase daruri ale toamnei: castanele și strugurii. "Un­gu­entul pentru varice are în compoziție tinctură de cas­tan și tinctură de struguri roșii, încor­porate într-o bază specifică, pre­pa­ratul respectând întocmai regu­lile de bună practică farmaceutică. Din experiență pot spune că tinctura de castan este un medicament natural foarte eficient în tratarea bolilor vascu­lare. Cârceii sau crampele musculare care apar datorită proastei circu­lații a sângelui, mai ales în timpul nopții, se răresc și chiar dispar, dacă luăm înainte de culcare 20-40 de picături de tinctură de cas­tan”, este sfatul domnului Bobaru.

Băi terapeutice

Îmbăierea este binefăcătoare pentru bolnavii de reumatism, sciatică, hernie de disc și spondiloză. În apa din cadă se toarnă o infuzie concentrată, obținută prin fierberea a 200 g coajă maronie de castane în doi litri de apă. Tratamentul durează două săptămâni, cu o pauză de o zi între băi, și este recomandat de 4-5 ori pe an. În cazul băilor de șezut, pentru hemoroizi, este indicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g castane mărunțite, la un litru de apă.

Preparate cosmetice

Compresele cu decoct din castane proaspete sunt indicate pentru tratarea tenului sensibil, predispus la cuperoză. Decoctul concentrat se prepară din 5-6 castane mari, curățate de coaja verde. Castanele se vor fierbe timp de 15 minute, după care soluția se lasă la răcit. Compresele călduțe se țin pe față 15-20 de mi­nute, dimineața și seara, vreme de 2-3 săptămâni.
Masca pentru tenul gras se bazează pe proprie­tățile tonifiante și astringente ale principiilor active din castane, care reglează activitatea glandelor sebacee. Sunt necesare 4 castane, curățate de coajă și date prin răzătoarea mică, amestecate cu 2 lingurițe de miere de albine. Pasta se aplică pe tenul curat, se ține 10 minute, după care se spală cu ceai de mușețel.

Atenționări și contraindicații

Administrarea internă a preparatelor din castane sălbatice este interzisă gravidelor, mamelor care alăp­tează, bolnavilor de ficat și de rinichi.
Castanul sălbatic, Aesculus hippocastanum, nu trebuie confundat cu o altă specie de castan, Aesculus pavia sau "Castanul cu flori roșii”, ale cărui semințe sunt otrăvitoare, deoarece conțin acid cianhidric. Dife­rența dintre cele două specii se face ușor, deoarece, după cum sugerează și denumirea, florile castanului otrăvitor sunt de culoare roșie, iar fructele au coaja ver­de, lipsită de ghimpi