Farmacia toamnei - Recomandările d-lui farmacist Ion Bobaru

* Ca într-un ritual arhaic, la întâlnirea dintre vară şi toamnă, în laboratorul naturii apar adevărate miracole tămăduitoare. Păducelul, măceşele, cătina şi ardeii iuţi sunt doar câteva dintre plantele medicinale pe care farmacia verde ni le oferă pentru a trece cu bine peste încercările ploilor şi vânturilor reci ce vor urma. Preparate după reţetele vechi ale farmacistului Ion Bobaru din Brăila, ierburile vindecătoare se dovedesc a fi izvorul unui dar nepreţuit: sănătatea *

Început de septembrie. Este una dintre puţinele zile când farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit în laboratorul vechii sale spiţerii de pe Calea Ga­laţi. Înconjurat de ma­nu­scrise carto­nate aşe­zate într-o aparentă de­zor­­­dine pe bi­roul de lemn ma­siv, anali­zează cu atenţie o coală de hâr­tie liniată, pe care scrie cu litere mari "Plan­tele din luna sep­tem­­brie”. Tresa­re când ne aude paşii, dar ime­diat chipul i se luminea­ză, ca la bucuria reve­de­rii unor prieteni vechi. Abia aşteaptă să ne dez­văluie secretele plantelor medicinale ale toam­nei şi se grăbeşte să ne con­ducă spre camera pe ca­re o numeşte zâm­bind "bi­blio­teca cu plante medici­nale”. Dincolo de uşa înal­tă, se deschide o încăpere răco­roasă, ce poartă miros de aer curat şi iarbă proaspătă. Sub ferestrele largi, stau lipite una lângă alta măsuţe joase, îmbrăcate în hârtie albă, unele împodobite cu frunze aromate, întinse în strat subţire, altele aşteptând comorile ce vor veni în cu­rând. "În acest anotimp al schimbării, al tre­cerii de la caniculă la frig, este foarte important să ne păstrăm echilibrul organismului, adică sănătatea. În­totdeauna am fost uimit de faptul că tocmai acum, când suntem sensibili la apariţia bolilor, natura ne ofe­ră o parte din cele mai puternice plante medici­nale!”, spune cu entu­ziasm farmacistul. De curând s-a întors din Vran­cea, zonă bogată în ierburi de leac, mai ales în tufe de cătină şi păducel, presărată cu roşul aprins al măce­şelor coapte.

Păducelul, leacul inimii bolnave

Prima plantă pe care o alege din ierbarul parfumat al toamnei este păducelul, numit şi gher­ghin sau mără­cine alb. Este un arbust valorificat pe deplin în medi­cina naturis­tă, fiind cunos­cut drept un aliat de nădej­de în lupta pentru sănătatea inimii.Dacă frunzele şi florile se culeg pe timp de vară, vremea fructelor de păducel este acum, la început de toamnă. An de an, în septem­brie, far­macistul porneşte pe că­rările ce străbat munţii Vrancei, culegând de la marginea pădurilor numai roadele care s-au copt în aerul curat al înălţi­milor. "Se­cretul este să recoltezi păducel din tufele care cresc la altitudini mai mari, de peste 800 de metri, deoarece aerul de munte întăreşte principiile active ale plantei. De aseme­nea, este important să punem fructele abia culese în lădiţe de lemn sau coşuleţe. O greşeală frec­ventă este folosirea sacilor sau a pungilor, în interiorul cărora, datorită lipsei de aer şi a presării, boabele se încăl­zesc, se lovesc şi se depreciază. Fructele sunt bo­gate în tanin, glucoză, fructoză, substanţe minerale, vitaminele B1 şi C. Acţiunea cumulată a tuturor prin­ci­piilor active prezente în frunzele, florile şi roadele păducelului transformă acest arbust ţepos într-un leac cu proprietăţi magice”. De parcă vorbele nu ar fi sufi­cient de convin­gă­toare, maestrul spiţer ne conduce spre masa unde, pe o coală mare de hârtie albă, a întins o broderie din fructele ovale, colorate în roşu aprins.
Procesul de uscare a boabelor de păducel este un pic mai dificil şi presupune mai multă răbdare. Fruc­tele se întind în strat subţire, fără să se atingă unele de al­tele, în încăperi foarte bine aerisite, cu tem­peratura cu­prinsă între 25 şi 30 de grade Cel­sius. După o peri­oa­dă care variază între una şi trei săp­tămâni, pulpa se deshidratează şi devine sfărâmi­cioasă. Dacă nu sunt respectate întocmai condiţiile de recoltare şi us­care, fruc­tele se înnegresc şi îşi pierd ca­lităţile vin­decătoare.

Acţiune terapeutică

Folosit de vindecătorii de la sate ca întăritor pentru "inima obosită”, păducelul este cunoscut drept "arbo­rele vieţii” sau "planta inimii”. Principiile sale active reglează contracţiile cordului şi întăresc ţesutul muscu­lar cardiac.Din acest mo­tiv este inclus în trata­mentul afecţiunile car­dia­ce care apar pe fond nervos, precum şi în aritmii sau insuficienţe ale cordului. Acţionează ca vasodilatator coronarian, activează circulaţia sânge­lui în vasele sanguine ale inimii, fiind indicat persoa­nelor care suferă de hipertensiune arterială sau atero­scle­roză. De asemenea, este folosit ca adjuvant în refa­cerea orga­nismului, după infarctul miocardic.
Efectele benefice ale păducelului se fac simţite şi la nivel cerebral, unde asigură o bună irigare a creie­ru­lui, cal­mează atacurile de panică şi îndepărtează in­som­niile.

Preparate din păducel
Ceaiul - se obţine simplu, turnând peste 2 lin­gu­riţe de fructe uscate o cană de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute şi se bea cu înghiţituri mici. Sunt recomandate 2-3 căni pe zi. Pentru că fructele de pădu­cel sunt acre-amărui, gustul neplăcut al infuziei poate fi ameliorat prin adăugarea unei linguriţe de miere de albine. Este indicat şi copiilor care au dificul­tăţi de con­centrare şi persoanelor de vârsta a treia care obo­sesc uşor. Răreşte apariţia bufeurilor de căldură cauzate de menopauză.

Decoctul de păducel valorifică mai eficient calităţile plantei. Farmacistul Ion Bobaru recomandă o reţetă uşor de preparat în casă: "Adăugaţi 2 linguri de fructe măcinate la o cană de 250 ml apă şi fierbeţi ames­tecul la foc mic, timp de 15 minute. După fierbe­re, lăsaţi preparatul în repaus jumătate de oră, apoi filtraţi lichidul folosind o bucată de tifon curat sau o sită deasă. Decoctul se îndulceşte după gust şi se bea uşor călduţ”.

Tinctura. Pentru a obţine elixirul care întăreşte inima, farmacistul brăilean foloseşte o reţetă veche de aproape două secole. Formula presupune următoarele ingrediente: 20 g de fructe, uscate şi mă­cinate mărunt, şi 100 ml alcool alimen­tar de 70 de grade. Într-un borcan de sticlă se pune pulberea de păducel, peste care se toarnă alcoolul. Recipientul se închide ermetic şi preparatul se lasă la macerat 10 zile, timp în care este bine să fie agitat de trei ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la de­cantat în frigider, încă 6 zile. În final, se separă partea lichidă, care se depozitează în sticluţe de culoare închisă. Se consumă 15 picături diluate într-o jumătate de pahar cu apă, cu 30 de minute înainte de masă. Este recomandată o cură de 3 săptămâni, cu o săptămână pauză.
În laboratorul său, farmacistul amestecă tinctura de păducel cu alte poţiuni extrase din plante, respectând întocmai proporţiile indicate de manuscrisele vechi. "Dacă tinctura de păducel se amestecă cu cea de vale­riană şi rozmarin, sunt potenţate efectele sedativ-hip­notice. Pentru nevrozele cardiace şi ca tonic cardiac, se foloseşte împreună cu tinctura de lăcrămioare.”

Cătina, fabrica de vitamine

Dar fructele de păducel nu sunt singurele leacuri ce pot fi culese la început de toamnă. Presărate la tot pasul, tufişurile de cătină au început să-şi împodo­beas­că ramurile argintii cu ovalele lucioase al fructelor."Sep­tembrie este luna în care putem începe să culegem cătina!”, spune Ion Bobaru, aşezând în faţa noastră un coşuleţ de răchită în care boabele portocalii strălucesc asemenea unor pietre pre­­ţioase. "Întreaga for­ţă tămăduitoare a cătinei se concentrează în fruc­tele acestea cu gust plă­cut, acrişor. Pe bună drep­ta­te, cătina este com­parată cu o fabrică naturală de vitamine, neegalată încă de nici un produs farma­ceutic obţinut pe cale in­dus­tri­a­lă. Are una dintre cele mai mari concen­traţii de vitamina C, de zece ori mai multă decât lămâile. Pe lângă aceas­ta, pulpa conţine comple­xul B, vitaminele A, E şi K, beta caroten (mai mult decât conţine morcovul), zaharuri, acizi graşi şi acizi organici şi alte substanţe active, mai pu­ţin cunoscute. Aş putea vorbi zile de-a rândul despre virtuţile cătinei, însă pentru a beneficia de ele, se im­pune respectarea unor principii de bază în ceea ce pri­veşte recoltarea şi uscarea fructelor. Am întâlnit multe persoane care nu tratau corect plantele medici­nale şi erau dezamăgite de rezultatele tratamentelor naturiste. De fiecare dată obişnuiesc să le explic că natura nu greşeşte, doar noi trebuie să fim atenţi cu leacurile pe care ni le oferă”, spune farmacistul, cu îngăduinţa unui dascăl răbdător.

Recoltare şi uscare

Fructele de cătină se desprind foarte greu de pe crenguţele apărate de ghimpi ascuţiţi. Pentru a nu ne răni sau zgâria, trebuie să folosim o foarfecă şi să tăiem doar capătul ramurilor încărcate de fructe. Acest proce­deu de culegere ajută arbustul să se regenereze. Boa­bele de cătină abia culese se pun în coşuleţe prote­jate de hârtie albă. Dacă vrem să păstrăm cătina proas­pătă, o putem depozita în congelator. Pentru uscare, fructele se întind pe o tavă, în cuptorul aragazului, care trebuie lăsat cu uşa deschisă şi reglat la temperaturi de 55-60 grade Celsius. Numai în aceste condiţii este inac­tivată ascorbinaza - enzimă care descompune vitamina C. În caz contrar, jumătate din conţinutul de vitamina C din cătină se pierde. După uscare, fructele se macină fin şi pulberea se păstrează în recipiente de sticlă. Principiile active sunt anulate dacă depozităm praful de cătină în pungi de hârtie, pentru că acestea pot absorbi uleiurile din compoziţia plantei.

Acţiune terapeutică

Adevărat miracol al farmaciei verzi, cătina întă­reşte sistemul imunitar, măreşte rezistenţa organis­mu­lui la infecţii, contribuie semnificativ la regenerarea celulelor şi stimulează absorbţia fierului. Este indicat consumul de cătină pentru ameliorarea stărilor ane­mice sau de astenie fizică şi psihică. Dacă sunt folosite în comple­tarea tratamentului medicamentos al bolilor fiziolo­gice, preparatele din cătină cresc eficacitatea medica­mentelor de sinteză şi le diminuează efectele ne­gative. Vitaminele A şi E din compoziţia capsulelor de cătină au un rol major în regenerarea ţesuturilor pielii, iar vitamina K grăbeşte coagularea sângelui şi cicatrizarea rănilor. Apără organismul de efectul nociv al radia­ţiilor, fiind un ajutor de nădejde pentru bol­navii de cancer care fac chimioterapie. Protejează şi stimulează regenerarea ţesuturilor hepatice, are acţiu­ne antibac­teriană şi antiinflamatoare.

Pentru uz intern

Fructe întregi: putem beneficia în mod direct de acţiunea binefăcătoare a cătinei, consumând fructe proaspete sau congelate, doza minimă fiind de 30 g, de trei ori pe zi.

Suc: din cătina abia culeasă, se poate prepara, prin zdrobirea boabelor, un suc foarte gustos, al cărui efect tonifiant se face simţit dacă bem cu regularitate un pahar, de trei ori pe zi.

Pulberea este eficientă dacă se consumă câte o linguriţă, de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă. Efectul este sporit dacă ţinem praful sub limbă, aproximativ 10 minute, înainte de a-l înghiţi.

Infuzia de cătină se prepară din 40 g pulbere la un litru de apă. După ce a fiert jumătate de oră, se lasă la decantat încă 15 minute. Se strecoară şi se poate bea călduţă, o cană, înainte de fiecare masă.

Pentru uz extern

Mai ales în tratarea afecţiunilor dermatologice, poate fi folosit un unguent preparat în casă.

Alifia de cătină: se combină praful de fructe uscate cu untură de porc în părţi egale (spre exemplu la 100 g cătină uscată se adaugă 100 g untură de porc, la 200 g cătină uscată se adaugă 200 g untură şi aşa mai departe). Se amestecă până se obţine un preparat omo­gen, care trebuie păstrat la frigider, în recipiente mici, preferabil din sticlă. Poate fi folosit pentru calmarea arsurilor şi cicatrizarea rănilor, deoarece conţine toate substanţele necesare refacerii pielii. Pentru cei care au reacţii alergice la untura de porc sau pentru persoanele bolnave de psoriazis, aceasta poate fi înlocuită cu grăsime de pasăre sau cu unt.
În laboratorul farmaciei Faltis, domnul Bobaru ob­ţi­ne şi uleiul de cătină, prin presarea la rece a fructelor proaspăt culese. Extractul uleios este un ingredient de bază al remediilor naturiste, pe care maestrul le prepară de mână, respectând întocmai litera manuscriselor vechi. ”Uleiul de cătină este folosit în diverse formule pentru badijonajul mucoasei bucale. Este foarte des menţionat în vechile tratate farmaceutice, fiind prezent în compoziţia unor creme şi unguente care tratează eficient ulcerele varicoase, arsurile şi eritemele - pete­le roşii care apar pe piele în simptomatica unor afec­ţiuni interne”. Farmacistul Ion Bobaru este renumit şi pentru tinctura de cătină pe care o prepară după reguli stricte şi o combină cu tinctura de măceşe, într-o formulă eficientă în tratarea psoriazisului.

Trandafirul vindecător: MĂCEŞUL

"Dacă vorbim despre toamnă, nu se poate să uităm măceşele! Nici dacă am discuta o zi întreagă nu am reuşi să enumerăm pâ­nă la capăt toate calită­ţile lor farmaceutice. Mă­ceşul este un tranda­fir vindecător, un adevă­rat miracol al naturii. Nu întâmplător, fructele se recoltează toamna, înainte ca anotimpul rece să înceapă atacul asu­pra organismului nos­tru, aducând răcea­la, gripa, tusea şi alte afecţiuni respiratorii. Dacă vreţi să vă bucu­raţi din plin de forţa lor vindecătoare, trebuie să vă grăbiţi să culegeţi măceşele înainte de că­derea brumei, pentru că, prin expunere la frig, boabele îşi pierd o bună parte din principiile active, în special conţinutul de vitamina C”.Cu greu se poate numi o suferinţă care să nu fie ameliorată de o cură cu prepa­rate din măceş, acestea fiind printre puţinele medica­mente naturale care nu au absolut nici o contrain­dica­ţie. Punctul forte al capsulelor ce se ivesc la începutul toamnei dintre spinii arborelui de măceş este conţinutul ridicat de vitamine. Alături de vitamina C, esenţială pentru reglarea metabolismului, măceşele conţin vita­minele A, E şi K, la care se adaugă acţiunea benefică a complexului de vitamine B, dublată de prezenţa magneziului şi a calciului.
Neîntrecut cunoscător al medicamentelor naturale, Ion Bobaru ne sfătuieşte să culegem măceşele în zilele însorite şi senine de toamnă, când soarele a zvântat pă­mântul de urmele ploilor şi aerul este uscat. Asemenea cătinei, măceşele abia culese se transportă în coşuleţe căptuşite cu hârtie albă şi se usucă în aceleaşi condiţii ( în cuptorul aragazului lăsat cu uşa deschisă şi reglat la 55-60 de grade Celsius).

Acţiune terapeutică

Cu o lungă tradiţie în medicina populară, măceşele sunt folosite în special pentru proprietăţile vitami­ni­zante, antioxidante, antiinflamatoare şi astringente. Cercetând manualele de medicină naturistă, Ion Bo­baru a descoperit însă că fructele de măceş sunt indi­cate şi în tratamentul bolilor de piele. "Având un con­ţinut ridicat de vitamina C, fructele de măceş contri­buie la reglarea şi funcţionarea normală a glandelor cu secreţie internă, cum ar fi splina, ficatul şi creierul. Se pare că unele boli de piele, cum ar fi psoriazisul, apar datorită blocării secreţiei glandelor suprarenale, ce au un rol important în menţinerea integrităţii pielii. Această disfuncţionalitate se datorează în principal stresului, fumatului şi factorilor genetici. Vitamina C naturală, în special cea pe care o conţin măceşele, poa­te activa funcţia suprarenalei. O cură îndelungată cu ceai sau cu tinctură de măceşe ar fi o soluţie pentru reglarea acestei glande”. Pentru tratarea psoriazisului, farmacistul prepară tinctura de măceşe care, asociată cu o loţiune şi o cremă emolientă, ameliorează conside­rabil simptomele bolii.

Ardeii iuţi, condimentele sănătăţii

Dimineaţa este pe sfârşite şi razele tot mai puternice ale soarelui vestesc apropierea amiezii. Parcă înştiinţat de un ceasornic nevăzut, domnul Bobaru ne anunţă că a sosit momentul să mergem în grădi­na farmaciei, unde ne aşteaptă alte miracole tămăduitoare. Dincolo de poarta care ne este deja familiară, cu­lo­rile, formele şi miresmele ierbarului viu s-au schimbat ca prin farmec. Doar geometria aleilor ne convinge că ne aflăm tot în laboratorul verde al maestrului spiţer.
Se opreşte în faţa unei tufe rotun­de, ce poartă printre frunzele verzi fructe în formă de semilună, colorate în roşu intens, semn ca sunt gata de a fi culese. Ardeii iuţi se numără printre primele plante pe care farmacistul le recoltează la începutul lunii septem­brie. "Deşi nu sunt originari din Ro­mânia, ardeii iuţi s-au acomodat foar­te bine la clima ospitalieră a ţării noastre. Se spune că puterea lor terapeutică a fost descoperită de unul dintre medicii care l-au însoţit pe Cristofor Columb în expediţiile pe continentul ameri­can. Acesta a observat ca vracii triburilor amerindiene foloseau pulberea de ardei iute în vindecarea bolilor, motiv pentru care fructele acestui arbust erau de o mare valoare. Ajuns în Europa, ardeiul cu gust iute s-a răspândit foarte repede prin intermediul neguţătorilor de mirodenii. Pe meleagurile noastre, medicina popu­lară a adoptat cu uşurinţă condimentul medicament şi, vreme de patru secole, tămăduitorii de la sate au per­fec­ţionat numeroase reţete care pun în valoare prin­cipiile lui active”.
Ardeiul iute se numără printre puţinele plante me­dicinale care conţin capsaicină şi capsicină, alcaloizi naturali care îi conferă valoroase calităţi farmaceutice, dar şi gustul piperat-arzător.

Acţiune terapeutică

Efectele benefice ale ardeiului iute se fac simţite la nivelul întregului organism deoarece substanţele sale active îmbunătăţesc circulaţia sângelui, îl curăţă de toxine şi favorizează asimilarea compuşilor nutritivi. Pe plan intern, stimulează buna funcţionare a siste­mu­lui digestiv, fiind folosit la tratarea indigestiei, precum şi împotriva colicilor şi constipaţiei. Aplicate extern, preparatele din ardei iute combat durerile provocate de afecţiunile reumatoide, îndepărtează durerile lombare, durerile musculare şi calmează iritaţiile pielii.

Pentru uz intern

Cea mai la îndemână metodă de a folosi calităţile far­maceutice ale ardeilor iuţi este consumarea lor proas­peţi, în timpul meselor, cu precizarea că sunt sufi­cienţi doi ardei mici la o masă, exagerările fiind peri­culoase pentru mucoasa gastrică.

Tinctura de ardei iute este un preparat care altădată nu lipsea din "farmacia” nici unei case sau gospodării ţărăneşti. Pentru obţinerea acestui elixir vin­de­cător, Ion Bobaru recomandă o reţetă veche, dar efi­cientă, descoperită într-un manuscris vechi de peste două secole. "Ardeii se usucă la temperaturi de cel mult 35 de grade şi se mărunţesc până devin o pulbere groşcioară. Într-un recipient de sticlă se pun 10 g de pulbere peste care se toarnă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se păstrează închis ermetic timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. În final, se filtrează şi se toarnă în sticluţe mici, închise la culoare. Pentru stimularea secreţiilor gastrice şi îmbunătăţirea digestiei este recomandată o doză de 10-20 de picături, dizolvate în jumătate de pahar cu apă, înainte de fie­care masă”, ne sfătuieşte farmacistul.
În medicina populară, tinctura de ardei iute este un cunoscut remediu împotriva alcoolismului. Dacă per­soana afectată de acest viciu doreşte să renunţe, este recomandat să se toarne o doză mai mare, aproximativ 40 de picături, într-un litru din băutura alcoolică pe care obişnuieşte să o consume. Substan­ţele din ardeiul iute vor da băuturii un gust uşor neplăcut, dar vor reduce do­rin­ţa de a mai consuma alcool, provo­când chiar şi aversiune faţă de acesta.

Pentru uz extern
Prişniţele sau compresele cu ardei iute: recomandate în trata­mentul durerilor reumatice. "Se toarnă tinctură peste o bucată de pânză şi se ţine pe zona afectată aproximativ 30 de minute. Aplicate de două ori pe zi, com­presele pun sângele în mişcare, au efect antireumatic şi analgezic”, explică meticulos farmacistul. Tinctura de ardei iute este unul dintre ingredientele de bază pe care le foloseşte în prepararea "Spirtului de oase”, un remediu uitat, dar deosebit de eficient, aflat la loc de cinste pe raftu­rile farmaciei sale.
"Deşi reprezintă un medicament gustos, ardeii iuţi au şi o sumă de contraindicaţii. Trebuie cu desăvârşire ex­cluşi din dieta persoanelor care suferă de fisuri ana­le, hemoroizi sau au colonul uşor iritabil. Sunt de evitat şi în cazurile de gastrită sau de ulcer, pentru că eficien­ţa lor în aceste afecţiuni rămâne un subiect contro­versat”, avertizează Ion Bobaru.
Peste grădina cu ierburi de leac s-a lăsat liniştea caldă a prânzului. Farmacistul se desprinde cu greu din mijlocul plantelor care îi sunt atât de dragi, însă trebuie să se întoarcă la masa de lucru din laborator. "Luna sep­tembrie este una aglomerată, este luna ierburilor de leac!”, spune cu veselie, în timp ce ne luăm rămas bun.

Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Calea Galaţi, nr. 29, Brăila, telefon 0239.61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com.
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică far­maceutică pentru prepararea medicamentelor”, acor­dat de colegiul Farmaciştilor din România.