Farmacia toamnei - Recomandările d-lui farmacist Ion Bobaru

Ana Dobrescu
* Ca într-un ritual arhaic, la întâlnirea dintre vară și toamnă, în laboratorul naturii apar adevărate miracole tămăduitoare. Păducelul, măceșele, cătina și ardeii iuți sunt doar câteva dintre plantele medicinale pe care farmacia verde ni le oferă pentru a trece cu bine peste încercările ploilor și vânturilor reci ce vor urma. Preparate după rețetele vechi ale farmacistului Ion Bobaru din Brăila, ierburile vindecătoare se dovedesc a fi izvorul unui dar neprețuit: sănătatea *

Început de septembrie. Este una dintre puținele zile când farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit în laboratorul vechii sale spițerii de pe Calea Ga­lați. Înconjurat de ma­nu­scrise carto­nate așe­zate într-o aparentă de­zor­­­dine pe bi­roul de lemn ma­siv, anali­zează cu atenție o coală de hâr­tie liniată, pe care scrie cu litere mari "Plan­tele din luna sep­tem­­brie”. Tresa­re când ne aude pașii, dar ime­diat chipul i se luminea­ză, ca la bucuria reve­de­rii unor prieteni vechi. Abia așteaptă să ne dez­văluie secretele plantelor medicinale ale toam­nei și se grăbește să ne con­ducă spre camera pe ca­re o numește zâm­bind "bi­blio­teca cu plante medici­nale”. Dincolo de ușa înal­tă, se deschide o încăpere răco­roasă, ce poartă miros de aer curat și iarbă proaspătă. Sub ferestrele largi, stau lipite una lângă alta măsuțe joase, îmbrăcate în hârtie albă, unele împodobite cu frunze aromate, întinse în strat subțire, altele așteptând comorile ce vor veni în cu­rând. "În acest anotimp al schimbării, al tre­cerii de la caniculă la frig, este foarte important să ne păstrăm echilibrul organismului, adică sănătatea. În­totdeauna am fost uimit de faptul că tocmai acum, când suntem sensibili la apariția bolilor, natura ne ofe­ră o parte din cele mai puternice plante medici­nale!”, spune cu entu­ziasm farmacistul. De curând s-a întors din Vran­cea, zonă bogată în ierburi de leac, mai ales în tufe de cătină și păducel, presărată cu roșul aprins al măce­șelor coapte.

Păducelul, leacul inimii bolnave

Prima plantă pe care o alege din ierbarul parfumat al toamnei este păducelul, numit și gher­ghin sau mără­cine alb. Este un arbust valorificat pe deplin în medi­cina naturis­tă, fiind cunos­cut drept un aliat de nădej­de în lupta pentru sănătatea inimii. Dacă frunzele și florile se culeg pe timp de vară, vremea fructelor de păducel este acum, la început de toamnă. An de an, în septem­brie, far­macistul pornește pe că­rările ce străbat munții Vrancei, culegând de la marginea pădurilor numai roadele care s-au copt în aerul curat al înălți­milor. "Se­cretul este să recoltezi păducel din tufele care cresc la altitudini mai mari, de peste 800 de metri, deoarece aerul de munte întărește principiile active ale plantei. De aseme­nea, este important să punem fructele abia culese în lădițe de lemn sau coșulețe. O greșeală frec­ventă este folosirea sacilor sau a pungilor, în interiorul cărora, datorită lipsei de aer și a presării, boabele se încăl­zesc, se lovesc și se depreciază. Fructele sunt bo­gate în tanin, glucoză, fructoză, substanțe minerale, vitaminele B1 și C. Acțiunea cumulată a tuturor prin­ci­piilor active prezente în frunzele, florile și roadele păducelului transformă acest arbust țepos într-un leac cu proprietăți magice”. De parcă vorbele nu ar fi sufi­cient de convin­gă­toare, maestrul spițer ne conduce spre masa unde, pe o coală mare de hârtie albă, a întins o broderie din fructele ovale, colorate în roșu aprins.
Procesul de uscare a boabelor de păducel este un pic mai dificil și presupune mai multă răbdare. Fruc­tele se întind în strat subțire, fără să se atingă unele de al­tele, în încăperi foarte bine aerisite, cu tem­peratura cu­prinsă între 25 și 30 de grade Cel­sius. După o peri­oa­dă care variază între una și trei săp­tămâni, pulpa se deshidratează și devine sfărâmi­cioasă. Dacă nu sunt respectate întocmai condițiile de recoltare și us­care, fruc­tele se înnegresc și își pierd ca­litățile vin­decătoare.

Acțiune terapeutică

Folosit de vindecătorii de la sate ca întăritor pentru "inima obosită”, păducelul este cunoscut drept "arbo­rele vieții” sau "planta inimii”. Principiile sale active reglează contracțiile cordului și întăresc țesutul muscu­lar cardiac.Din acest mo­tiv este inclus în trata­mentul afecțiunile car­dia­ce care apar pe fond nervos, precum și în aritmii sau insuficiențe ale cordului. Acționează ca vasodilatator coronarian, activează circulația sânge­lui în vasele sanguine ale inimii, fiind indicat persoa­nelor care suferă de hipertensiune arterială sau atero­scle­roză. De asemenea, este folosit ca adjuvant în refa­cerea orga­nismului, după infarctul miocardic.
Efectele benefice ale păducelului se fac simțite și la nivel cerebral, unde asigură o bună irigare a creie­ru­lui, cal­mează atacurile de panică și îndepărtează in­som­niile.

Preparate din păducel
Ceaiul - se obține simplu, turnând peste 2 lin­gu­rițe de fructe uscate o cană de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute și se bea cu înghițituri mici. Sunt recomandate 2-3 căni pe zi. Pentru că fructele de pădu­cel sunt acre-amărui, gustul neplăcut al infuziei poate fi ameliorat prin adăugarea unei lingurițe de miere de albine. Este indicat și copiilor care au dificul­tăți de con­centrare și persoanelor de vârsta a treia care obo­sesc ușor. Rărește apariția bufeurilor de căldură cauzate de menopauză.

Decoctul de păducel valorifică mai eficient calitățile plantei. Farmacistul Ion Bobaru recomandă o rețetă ușor de preparat în casă: "Adăugați 2 linguri de fructe măcinate la o cană de 250 ml apă și fierbeți ames­tecul la foc mic, timp de 15 minute. După fierbe­re, lăsați preparatul în repaus jumătate de oră, apoi filtrați lichidul folosind o bucată de tifon curat sau o sită deasă. Decoctul se îndulcește după gust și se bea ușor călduț”.

Tinctura. Pentru a obține elixirul care întărește inima, farmacistul brăilean folosește o rețetă veche de aproape două secole. Formula presupune următoarele ingrediente: 20 g de fructe, uscate și mă­cinate mărunt, și 100 ml alcool alimen­tar de 70 de grade. Într-un borcan de sticlă se pune pulberea de păducel, peste care se toarnă alcoolul. Recipientul se închide ermetic și preparatul se lasă la macerat 10 zile, timp în care este bine să fie agitat de trei ori pe zi. După această perioadă, se filtrează și se pune la de­cantat în frigider, încă 6 zile. În final, se separă partea lichidă, care se depozitează în sticluțe de culoare închisă. Se consumă 15 picături diluate într-o jumătate de pahar cu apă, cu 30 de minute înainte de masă. Este recomandată o cură de 3 săptămâni, cu o săptămână pauză.
În laboratorul său, farmacistul amestecă tinctura de păducel cu alte poțiuni extrase din plante, respectând întocmai proporțiile indicate de manuscrisele vechi. "Dacă tinctura de păducel se amestecă cu cea de vale­riană și rozmarin, sunt potențate efectele sedativ-hip­notice. Pentru nevrozele cardiace și ca tonic cardiac, se folosește împreună cu tinctura de lăcrămioare.”

Cătina, fabrica de vitamine

Dar fructele de păducel nu sunt singurele leacuri ce pot fi culese la început de toamnă. Presărate la tot pasul, tufișurile de cătină au început să-și împodo­beas­că ramurile argintii cu ovalele lucioase al fructelor. "Sep­tembrie este luna în care putem începe să culegem cătina!”, spune Ion Bobaru, așezând în fața noastră un coșuleț de răchită în care boabele portocalii strălucesc asemenea unor pietre pre­­țioase. "Întreaga for­ță tămăduitoare a cătinei se concentrează în fruc­tele acestea cu gust plă­cut, acrișor. Pe bună drep­ta­te, cătina este com­parată cu o fabrică naturală de vitamine, neegalată încă de nici un produs farma­ceutic obținut pe cale in­dus­tri­a­lă. Are una dintre cele mai mari concen­trații de vitamina C, de zece ori mai multă decât lămâile. Pe lângă aceas­ta, pulpa conține comple­xul B, vitaminele A, E și K, beta caroten (mai mult decât conține morcovul), zaharuri, acizi grași și acizi organici și alte substanțe active, mai pu­țin cunoscute. Aș putea vorbi zile de-a rândul despre virtuțile cătinei, însă pentru a beneficia de ele, se im­pune respectarea unor principii de bază în ceea ce pri­vește recoltarea și uscarea fructelor. Am întâlnit multe persoane care nu tratau corect plantele medici­nale și erau dezamăgite de rezultatele tratamentelor naturiste. De fiecare dată obișnuiesc să le explic că natura nu greșește, doar noi trebuie să fim atenți cu leacurile pe care ni le oferă”, spune farmacistul, cu îngăduința unui dascăl răbdător.

Recoltare și uscare

Fructele de cătină se desprind foarte greu de pe crenguțele apărate de ghimpi ascuțiți. Pentru a nu ne răni sau zgâria, trebuie să folosim o foarfecă și să tăiem doar capătul ramurilor încărcate de fructe. Acest proce­deu de culegere ajută arbustul să se regenereze. Boa­bele de cătină abia culese se pun în coșulețe prote­jate de hârtie albă. Dacă vrem să păstrăm cătina proas­pătă, o putem depozita în congelator. Pentru uscare, fructele se întind pe o tavă, în cuptorul aragazului, care trebuie lăsat cu ușa deschisă și reglat la temperaturi de 55-60 grade Celsius. Numai în aceste condiții este inac­tivată ascorbinaza - enzimă care descompune vitamina C. În caz contrar, jumătate din conținutul de vitamina C din cătină se pierde. După uscare, fructele se macină fin și pulberea se păstrează în recipiente de sticlă. Principiile active sunt anulate dacă depozităm praful de cătină în pungi de hârtie, pentru că acestea pot absorbi uleiurile din compoziția plantei.

Acțiune terapeutică

Adevărat miracol al farmaciei verzi, cătina întă­rește sistemul imunitar, mărește rezistența organis­mu­lui la infecții, contribuie semnificativ la regenerarea celulelor și stimulează absorbția fierului. Este indicat consumul de cătină pentru ameliorarea stărilor ane­mice sau de astenie fizică și psihică. Dacă sunt folosite în comple­tarea tratamentului medicamentos al bolilor fiziolo­gice, preparatele din cătină cresc eficacitatea medica­mentelor de sinteză și le diminuează efectele ne­gative. Vitaminele A și E din compoziția capsulelor de cătină au un rol major în regenerarea țesuturilor pielii, iar vitamina K grăbește coagularea sângelui și cicatrizarea rănilor. Apără organismul de efectul nociv al radia­țiilor, fiind un ajutor de nădejde pentru bol­navii de cancer care fac chimioterapie. Protejează și stimulează regenerarea țesuturilor hepatice, are acțiu­ne antibac­teriană și antiinflamatoare.

Pentru uz intern

Fructe întregi: putem beneficia în mod direct de acțiunea binefăcătoare a cătinei, consumând fructe proaspete sau congelate, doza minimă fiind de 30 g, de trei ori pe zi.

Suc: din cătina abia culeasă, se poate prepara, prin zdrobirea boabelor, un suc foarte gustos, al cărui efect tonifiant se face simțit dacă bem cu regularitate un pahar, de trei ori pe zi.

Pulberea este eficientă dacă se consumă câte o linguriță, de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă. Efectul este sporit dacă ținem praful sub limbă, aproximativ 10 minute, înainte de a-l înghiți.

Infuzia de cătină se prepară din 40 g pulbere la un litru de apă. După ce a fiert jumătate de oră, se lasă la decantat încă 15 minute. Se strecoară și se poate bea călduță, o cană, înainte de fiecare masă.

Pentru uz extern

Mai ales în tratarea afecțiunilor dermatologice, poate fi folosit un unguent preparat în casă.

Alifia de cătină: se combină praful de fructe uscate cu untură de porc în părți egale (spre exemplu la 100 g cătină uscată se adaugă 100 g untură de porc, la 200 g cătină uscată se adaugă 200 g untură și așa mai departe). Se amestecă până se obține un preparat omo­gen, care trebuie păstrat la frigider, în recipiente mici, preferabil din sticlă. Poate fi folosit pentru calmarea arsurilor și cicatrizarea rănilor, deoarece conține toate substanțele necesare refacerii pielii. Pentru cei care au reacții alergice la untura de porc sau pentru persoanele bolnave de psoriazis, aceasta poate fi înlocuită cu grăsime de pasăre sau cu unt.
În laboratorul farmaciei Faltis, domnul Bobaru ob­ți­ne și uleiul de cătină, prin presarea la rece a fructelor proaspăt culese. Extractul uleios este un ingredient de bază al remediilor naturiste, pe care maestrul le prepară de mână, respectând întocmai litera manuscriselor vechi. ”Uleiul de cătină este folosit în diverse formule pentru badijonajul mucoasei bucale. Este foarte des menționat în vechile tratate farmaceutice, fiind prezent în compoziția unor creme și unguente care tratează eficient ulcerele varicoase, arsurile și eritemele - pete­le roșii care apar pe piele în simptomatica unor afec­țiuni interne”. Farmacistul Ion Bobaru este renumit și pentru tinctura de cătină pe care o prepară după reguli stricte și o combină cu tinctura de măceșe, într-o formulă eficientă în tratarea psoriazisului.

Trandafirul vindecător: MĂCEȘUL

"Dacă vorbim despre toamnă, nu se poate să uităm măceșele! Nici dacă am discuta o zi întreagă nu am reuși să enumerăm pâ­nă la capăt toate calită­țile lor farmaceutice. Mă­ceșul este un tranda­fir vindecător, un adevă­rat miracol al naturii. Nu întâmplător, fructele se recoltează toamna, înainte ca anotimpul rece să înceapă atacul asu­pra organismului nos­tru, aducând răcea­la, gripa, tusea și alte afecțiuni respiratorii. Dacă vreți să vă bucu­rați din plin de forța lor vindecătoare, trebuie să vă grăbiți să culegeți măceșele înainte de că­derea brumei, pentru că, prin expunere la frig, boabele își pierd o bună parte din principiile active, în special conținutul de vitamina C”. Cu greu se poate numi o suferință care să nu fie ameliorată de o cură cu prepa­rate din măceș, acestea fiind printre puținele medica­mente naturale care nu au absolut nici o contrain­dica­ție. Punctul forte al capsulelor ce se ivesc la începutul toamnei dintre spinii arborelui de măceș este conținutul ridicat de vitamine. Alături de vitamina C, esențială pentru reglarea metabolismului, măceșele conțin vita­minele A, E și K, la care se adaugă acțiunea benefică a complexului de vitamine B, dublată de prezența magneziului și a calciului.
Neîntrecut cunoscător al medicamentelor naturale, Ion Bobaru ne sfătuiește să culegem măceșele în zilele însorite și senine de toamnă, când soarele a zvântat pă­mântul de urmele ploilor și aerul este uscat. Asemenea cătinei, măceșele abia culese se transportă în coșulețe căptușite cu hârtie albă și se usucă în aceleași condiții ( în cuptorul aragazului lăsat cu ușa deschisă și reglat la 55-60 de grade Celsius).

Acțiune terapeutică

Cu o lungă tradiție în medicina populară, măceșele sunt folosite în special pentru proprietățile vitami­ni­zante, antioxidante, antiinflamatoare și astringente. Cercetând manualele de medicină naturistă, Ion Bo­baru a descoperit însă că fructele de măceș sunt indi­cate și în tratamentul bolilor de piele. "Având un con­ținut ridicat de vitamina C, fructele de măceș contri­buie la reglarea și funcționarea normală a glandelor cu secreție internă, cum ar fi splina, ficatul și creierul. Se pare că unele boli de piele, cum ar fi psoriazisul, apar datorită blocării secreției glandelor suprarenale, ce au un rol important în menținerea integrității pielii. Această disfuncționalitate se datorează în principal stresului, fumatului și factorilor genetici. Vitamina C naturală, în special cea pe care o conțin măceșele, poa­te activa funcția suprarenalei. O cură îndelungată cu ceai sau cu tinctură de măceșe ar fi o soluție pentru reglarea acestei glande”. Pentru tratarea psoriazisului, farmacistul prepară tinctura de măceșe care, asociată cu o loțiune și o cremă emolientă, ameliorează conside­rabil simptomele bolii.

Ardeii iuți, condimentele sănătății

Dimineața este pe sfârșite și razele tot mai puternice ale soarelui vestesc apropierea amiezii. Parcă înștiințat de un ceasornic nevăzut, domnul Bobaru ne anunță că a sosit momentul să mergem în grădi­na farmaciei, unde ne așteaptă alte miracole tămăduitoare. Dincolo de poarta care ne este deja familiară, cu­lo­rile, formele și miresmele ierbarului viu s-au schimbat ca prin farmec. Doar geometria aleilor ne convinge că ne aflăm tot în laboratorul verde al maestrului spițer.
Se oprește în fața unei tufe rotun­de, ce poartă printre frunzele verzi fructe în formă de semilună, colorate în roșu intens, semn ca sunt gata de a fi culese. Ardeii iuți se numără printre primele plante pe care farmacistul le recoltează la începutul lunii septem­brie. "Deși nu sunt originari din Ro­mânia, ardeii iuți s-au acomodat foar­te bine la clima ospitalieră a țării noastre. Se spune că puterea lor terapeutică a fost descoperită de unul dintre medicii care l-au însoțit pe Cristofor Columb în expedițiile pe continentul ameri­can. Acesta a observat ca vracii triburilor amerindiene foloseau pulberea de ardei iute în vindecarea bolilor, motiv pentru care fructele acestui arbust erau de o mare valoare. Ajuns în Europa, ardeiul cu gust iute s-a răspândit foarte repede prin intermediul neguțătorilor de mirodenii. Pe meleagurile noastre, medicina popu­lară a adoptat cu ușurință condimentul medicament și, vreme de patru secole, tămăduitorii de la sate au per­fec­ționat numeroase rețete care pun în valoare prin­cipiile lui active”.
Ardeiul iute se numără printre puținele plante me­dicinale care conțin capsaicină și capsicină, alcaloizi naturali care îi conferă valoroase calități farmaceutice, dar și gustul piperat-arzător.

Acțiune terapeutică

Efectele benefice ale ardeiului iute se fac simțite la nivelul întregului organism deoarece substanțele sale active îmbunătățesc circulația sângelui, îl curăță de toxine și favorizează asimilarea compușilor nutritivi. Pe plan intern, stimulează buna funcționare a siste­mu­lui digestiv, fiind folosit la tratarea indigestiei, precum și împotriva colicilor și constipației. Aplicate extern, preparatele din ardei iute combat durerile provocate de afecțiunile reumatoide, îndepărtează durerile lombare, durerile musculare și calmează iritațiile pielii.

Pentru uz intern

Cea mai la îndemână metodă de a folosi calitățile far­maceutice ale ardeilor iuți este consumarea lor proas­peți, în timpul meselor, cu precizarea că sunt sufi­cienți doi ardei mici la o masă, exagerările fiind peri­culoase pentru mucoasa gastrică.

Tinctura de ardei iute este un preparat care altădată nu lipsea din "farmacia” nici unei case sau gospodării țărănești. Pentru obținerea acestui elixir vin­de­cător, Ion Bobaru recomandă o rețetă veche, dar efi­cientă, descoperită într-un manuscris vechi de peste două secole. "Ardeii se usucă la temperaturi de cel mult 35 de grade și se mărunțesc până devin o pulbere groșcioară. Într-un recipient de sticlă se pun 10 g de pulbere peste care se toarnă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se păstrează închis ermetic timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. În final, se filtrează și se toarnă în sticluțe mici, închise la culoare. Pentru stimularea secrețiilor gastrice și îmbunătățirea digestiei este recomandată o doză de 10-20 de picături, dizolvate în jumătate de pahar cu apă, înainte de fie­care masă”, ne sfătuiește farmacistul.
În medicina populară, tinctura de ardei iute este un cunoscut remediu împotriva alcoolismului. Dacă per­soana afectată de acest viciu dorește să renunțe, este recomandat să se toarne o doză mai mare, aproximativ 40 de picături, într-un litru din băutura alcoolică pe care obișnuiește să o consume. Substan­țele din ardeiul iute vor da băuturii un gust ușor neplăcut, dar vor reduce do­rin­ța de a mai consuma alcool, provo­când chiar și aversiune față de acesta.

Pentru uz extern
Prișnițele sau compresele cu ardei iute: recomandate în trata­mentul durerilor reumatice. "Se toarnă tinctură peste o bucată de pânză și se ține pe zona afectată aproximativ 30 de minute. Aplicate de două ori pe zi, com­presele pun sângele în mișcare, au efect antireumatic și analgezic”, explică meticulos farmacistul. Tinctura de ardei iute este unul dintre ingredientele de bază pe care le folosește în prepararea "Spirtului de oase”, un remediu uitat, dar deosebit de eficient, aflat la loc de cinste pe raftu­rile farmaciei sale.
"Deși reprezintă un medicament gustos, ardeii iuți au și o sumă de contraindicații. Trebuie cu desăvârșire ex­cluși din dieta persoanelor care suferă de fisuri ana­le, hemoroizi sau au colonul ușor iritabil. Sunt de evitat și în cazurile de gastrită sau de ulcer, pentru că eficien­ța lor în aceste afecțiuni rămâne un subiect contro­versat”, avertizează Ion Bobaru.
Peste grădina cu ierburi de leac s-a lăsat liniștea caldă a prânzului. Farmacistul se desprinde cu greu din mijlocul plantelor care îi sunt atât de dragi, însă trebuie să se întoarcă la masa de lucru din laborator. "Luna sep­tembrie este una aglomerată, este luna ierburilor de leac!”, spune cu veselie, în timp ce ne luăm rămas bun.

Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Calea Galați, nr. 29, Brăila, telefon 0239.61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com.
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică far­maceutică pentru prepararea medicamentelor”, acor­dat de colegiul Farmaciștilor din România.