* Toamna vine cu cadenţa ei de ceasornic de aramă, dar ecourile expoziţiilor de peste vară nu s-au stins. În vipiile domolite ale Capitalei, amatorii de artă îşi pot oferi ca prilej de bucurie estetică, o colecţie impresionantă de sculptură în lemn, ce poate fi admirată la Muzeul Naţional de Artă al României, şi o expoziţie de pictori buzoieni din ultimul veac, găzduită de Palatul Şuţu *
Muzeul Naţional de Artă al României
Întoarcerea maeştrilor"Numai românii şi africanii au ştiut să sculpteze în lemn”. Sub această provocare adresată lumii de Brâncuşi pare să stea şi expoziţia eveniment de la Muzeul Naţional de Artă al României. Măiestria cioplirii şi înălţimea ideilor întrupate în lemnul statuilor îi dau dreptate lui Brâncuşi. Cei mai importanţi sculptori români ai secolului XX sunt prezenţi în această uriaşă expoziţie. Doar artiştii în viaţă lipsesc, din păcate. Deschisă până pe 28 octombrie, expoziţia ocupă tot parterul imens al Galeriei Naţionale a muzeului de pe Calea Victoriei. Realizată doar cu lucrări din patrimoniul muzeului, expoziţia "Arhetipuri sculpturale. Sculptură în lemn” ne înfăţişează 75 de statui sculptate între 1918 şi 1999, de 22 de artişti români care au lăsat urme adânci în arta noastră. Din această listă de aur, trebuie să-i amintim pe George Apostu, Romul Ladea, Geza Vida, Ion Vlasiu, Constantin Popovici, Ovidiu Maitec, Adrian Popovici, Gheorghe Iliescu-Călineşti, pictorul Ion Alin Gheorghiu (care a şi sculptat cu succes!), Mihail Laurenţiu, Hans Mattis-Teutsch, Borgo Prund sau Miliţa Petraşcu. În ciuda mulţimii lucrărilor, iubitorii de sculptură în lemn vor distinge "dintr-o ochire” stilul maeştrilor îndrăgiţi.
Mircea Ştefănescu - „Muze (trei piese)” detaliu
Vida Geza, de pildă, cu sculpturile lui în forţă şi amprenta aceea aproape carnală întruchipată în lemn, care-i pulverizează limitele proletcultiste ale subiectelor. Nu departe de Vida Geza veţi găsi lucrările remarcabile ale lui Constantin Popovici. Şi alături de ele stă Apostu, cu sculpturile sale din tinereţe. Un Apostu cu marile teme de mai târziu gata descoperite, dar care te face să regreţi că nu e prezent şi cu lucrări de maturitate, cele care l-au impus cu adevărat. Dar, din păcate, la sfârşitul anilor '80 statul făcea tot mai puţine achiziţii, iar după '89, ele au încetat complet. Cu aceste imperfecţiuni, ce nu ţin de Muzeul Naţional de Artă al României, expoziţia rămâne un eveniment major. De aceea, am dorit să aflu câteva cuvinte şi de la cea care s-a străduit ca aceste frumoase întruchipări în lemn să fie pentru prima oară adunate laolaltă. Se numeşte Ana Zoe Pop, este ea însăşi sculptor, dar şi curatoarea expoziţiei, specialist în artă românească modernă al muzeului.
- Aţi strâns aici cam toţi maeştrii noştri de după Brâncuşi sau contemporani cu el. O adevărată victorie!- Să ştiţi că expoziţia nu îşi propune o abordare exhaustivă, ci mai degrabă o prezentare cronologică a unor repere semnificative din evoluţia sculpturii în lemn, în viziunea artiştilor noştri din secolul XX. Puteţi descoperi artişti interbelici, care oscilează între un modernism clasicizant şi forme radicale ale modernităţii, alături de sculptorii afirmaţi la sfârşitul anilor '60 şi în anii '70.
Ovidiu Maitec - „Pasărea albastră”
În perioada aceea, odată cu înmulţirea taberelor de sculptură în aer liber, sculptura în lemn devenise un fenomen major. De asemenea, vizitând expoziţia veţi putea înţelege cum s-au raportat sculptorii români la noţiunea modernistă de "fidelitate faţă de materie”, impusă de Brâncuşi şi de generaţia lui. Fidelitatea faţă de materie a însemnat transferarea interesului de la obiectul reprezentat în lemn, către lemnul însuşi, cu proprietăţile şi specificul lui. De aceea, toţi sculptorii au folosit tehnica cioplirii ori polisajul, care i-au obligat să lucreze singuri, fără elevi sau ucenici.
(Programul săptămânal de vizitare al MNAR este de miercuri până duminică, între orele 11.00 - 19.00 (până la 30 septembrie) şi între 10.00 - 18.00 (din octombrie). La fel ca toate marile muzee ale lumii, MNAR are şi o zi de intrare gratuită. Aceasta este prima miercuri din fiecare lună.)
Palatul Şuţu
Linişte, culori şi bucurie
- Pictori buzoieni pe simeze bucureştene -
O mixtură dulce de arome picturale, şi vechi, şi moderne, la fel cum e şi zona din care provin, poate fi admirată la Palatul Şuţu. 101 tablouri făcute de 21 de pictori buzoieni ai ultimului veac au fost aduse la Bucureşti, într-o expoziţie ambiţioasă şi amplă. Toate tablourile fac parte din colecţia Muzeului Judeţean Buzău, care a ţinut astfel să arate publicului bucureştean încă o faţetă a artei noastre.
Ligia Macovei - „Pălăria roşie”
Şi dacă te vei plimba, înconjurat de tăcerea răcoroasă, inundată de culori, a expoziţiei de la etajul Palatului Şuţu, vei fi surprins să afli câte nume bune şi de valoare a dat Buzăul picturii româneşti. Îi veţi găsi aici pe Margareta Sterian (una dintre reginele picturii româneşti), pe Ştefan Popescu (peisagist interbelic rezistent la trecerea timpului), pe Gore Mircescu sau chiar pe Ligia Macovei, pe care poate abia acum o puteţi descoperi, cu temele şi tuşa ei modernă. Trebuie spus că această expoziţie buzoiană de la Palatul Şuţu s-a bucurat, cu parfumul ei retro, de un real succes de public şi de colecţionari. Ea fost onorată de personalităţi prestigioase ale culturii noastre, aşa cum au fost d-na Ruxandra Garofeanu, (critic de artă), Cela Neamţu (tapiseristă), Dorana Coşoveanu (critic de artă), Georgeta Filliti (istoric de artă) sau Vasile Petrovici (preşedinte al Societăţii Colecţionarilor de Artă din România).
Staicu Gh. Coloneşti - „Gladiole”
De aceea, am ţinut să stau de vorbă cu aceea care, împreună cu directorul Muzeului Judeţean, Sebastian Matei, a alcătuit această expoziţie: doamna Rodica Tache, muzeograf de artă al muzeului buzoian.
- Există un mesaj pe care expoziţia buzoiană vrea să-l transmită publicului bucureştean?- Vreau să vă spun că în acest început de mileniu, în care pictura lumii e tot mai nonconformistă şi excentrică şi în care domină experimentul, eu cred că pictura buzoiană are şi ea ceva de spus. Pentru că aproape toţi artiştii buzoieni, după ce iniţial s-au entuziasmat de noul din arta Occidentului şi după ce au creat sub influenţele ei, s-au întors la vechiul spirit al creaţiei româneşti, autohtonizând totul. Expoziţia este un omagiu modest adus acestor pictori, care timp de 100 de ani şi-au demonstrat talentul românesc, identificându-se în cultura universală. Şi, într-adevăr, pictorii buzoieni ne lasă să le descoperim adevărurile, pictând poveşti despre ei înşişi şi despre meleagurile buzoiene.
Gore Mircescu - „Peisaj de toamnă”
Ştefan Popescu, Gore Mircescu, Gogu Iliescu, Constantin Petrescu-Dragoe sau Alexandru Moscu sunt peisagişti redutabili. Pictura lor are culori suave şi nobile şi din ea emană împlinirea şi frumuseţea. Acea frumuseţe spirituală a culorii, primită nativ, drept har, de români. Forţa şi tensiunea culorilor din tablouri creează o atmosferă preţioasă şi arhaică, iar contemplarea lor ne odihneşte ochiul. Tablourile sunt frumoase şi se pun în valoare aşa cum sunt expuse, la un loc. Şi astfel, expoziţia buzoiană încearcă să spargă puţin şi realitatea asta a noastră, tensionată. Şi vă cheamă într-un univers al liniştii, culorilor şi bucuriei.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
