Și nici atât de urât. Paginile de fapt divers ale presei occidentale de acum două decenii au lăsat loc, acum, primelor pagini și influentelor secțiuni de politică europeană. De la "The Economist” la "Die Welt” și de la "Le Monde” și "El Pais” la "The Washington Post”, nici o mare publicație mondială nu a omis să acorde spații "generoase” îngrijorărilor privind derapajele instituționale și constituționale de la București.
De regulă, despre România se vorbește rar, foarte rar, și întotdeauna prost, în presa internațională. Semn că începem să contăm cu adevărat doar atunci când le stricăm socotelile altora. Tocmai de aceea, tăcerea din anii crizei, de pe vremea Guvernului Boc, pigmentată de rapoartele pozitive ale celor de la FMI și Banca Mondială și de analizele încurajatoare ale unor agenții precum Reuters, era, mai degrabă, un semn de normalitate. Lumea ne percepea ca pe un partener predictibil și disciplinat. Nu un elev eminent, nici pe departe, ci unul care, împins de la spate, mai cu vorba bună, mai cu amenințarea riglei, făcea progrese și se pusese, într-un final, cu burta pe carte.
Într-o Europă speriată de moarte de spectrul necruțător al crizei (care nu și-a tras încă toate gloanțele), într-un moment când marii jucători continentali, de la Germania lui Merkel, la Franța lui Sarkozy, aveau ei înșiși probleme și apăsări interne, în care Ungaria și Grecia sfidau echilibrul, și așa fragil, al construcției comune, prin indisciplină și crize de autoritarism sau extremism, un partener liniștit ca România ultimilor ani primise, în sfârșit, aprecierea cuvenită. Dar evenimentele recente au dat totul peste cap. Bruma de imagine și de credibilitate a României s-a risipit într-o săptămână! Iar reacția fermă și consensuală a Europei nu e un sprijin partizan acordat unui șef de stat aflat la strâmtoare - președintele Băsescu a mai fost suspendat o dată și nu l-a căinat nimeni! -, ci un semnal că evenimentele precipitate de la București, execuția sumară, în câteva zile, a primilor trei oameni în stat, e un atac inacceptabil la valorile UE. Mai gravă chiar decât greșelile de strategie ale noii puteri parlamentare din România a fost reacția impertinentă a liderilor de la București, la obiecțiile Bruxelles-ului. Cei care le-au luat peste picior în aceste zile pe Angela Merkel și pe Viviane Reding și-au închis în nas multe uși din Europa. Iar reacțiile externe au fost încă mai numeroase și critice.
Credibilizarea României s-a făcut cu frustrări și cu eforturi, am plătit cu toții costurile alinierii la rigorile UE și ale FMI. Ar fi nedrept ca, indiferent de rezultatul Referendumului de pe 29 și de soluționarea crizei politice, tot românii să fie cei care vor trage, ani la rând, la fel ca după '90, ponoasele imaginii pe care România o are în aceste zile în presa internațională. Mâncătorii de lebede s-au transformat în mâncători de democrație și legi. Să plătească cine înghite! De ce să-i stea în gât unei țări întregi, oasele lebedelor mâncate de alții?