Deşi titlul articolului este "Aerul care vindecă”, vom începe prin a vorbi despre aerul din aglomeraţiile urbane, în care, sau lângă care, cei mai mulţi dintre noi trăim. Ei bine, acest aer nu vindecă, ci, din contra, îmbolnăveşte şi, în final, ucide. Dacă aţi avut şansa să vedeţi de la distanţă un oraş aglomerat, într-o dimineaţă senină şi clară de vară, cu siguranţă aţi observat o ceaţă gălbui-cenuşie care învăluie pe o rază de kilometri toate clădirile şi străzile. Produsă de gazele de eşapament, de coşurile industriale, de gropile de gunoi şi de şantiere, această ceaţă, numită şi "smog”, o respirăm cu toţii, zi de zi, ca pe o otravă lentă. Datorită ei, în România se înregistrează cifre-record de alergii, de cazuri de astm, de infecţii respiratorii şi lista bolilor produse de poluarea atmosferică ar putea continua mult.
Cum poate fi prevenită această acţiune nocivă a aerului din aglomeraţiile urbane? În primul rând, devenind conştienţi de pericolele cu care ne confruntăm zi de zi şi apoi, cunoscând antidoturile care pot, dacă nu elimina, măcar limita efectele distrugătoare ale poluanţilor. Aşadar, să aflăm în continuare câteva dintre "secretele întunecate” ale aerului din aglomeraţiile urbane.
România - campioana europeană a poluării aerului
Pe măsură ce bolile produse de către aerul toxic au crescut ca frecvenţă, oamenii de ştiinţă şi-au perfecţionat mijloacele de depistare şi de măsurare a poluanţilor din atmosfera oraşelor şi a zonelor industriale. La măsurătorile făcute în anul 2011 a fost identificat şi oraşul cel mai poluat din Europa, care este - aţi ghicit! - nu altul decât Bucureştiul. Conform statisticilor Ministerului Mediului, într-o lună, pe un kilometru pătrat din Capitală, se perindă nu mai puţin de 273 de tone de praf, cenuşă şi vapori toxici, din care o parte importantă ajunge, prin intermediul respiraţiei, în plămânii şi apoi în tot organismul locuitorilor măreţei capitale a României. Dar Bucureştiul nu este singurul oraş poluat din România, multe alte aglomeraţii urbane, de la Galaţi la Timişoara, şi de la Iaşi la Craiova, se confruntă cu un nivel al noxelor din aer mult peste limitele admise de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Privind această realitate în faţă, ne putem da seama de importanţa cunoaşterii mijloacelor prin care putem contracara efectele nocive ale aerului poluat. Iar cea mai simplă şi sigură metodă de protecţie a sănătăţii, pe care din păcate nu o avem mereu la îndemână, este cura cu aer curat. Pentru că în România avem (încă) suficiente resurse naturale pentru depoluare, suficiente păduri şi ecosisteme vegetale, încât să existe zone întinse cu o calitate excepţională a aerului.
Aerul bogat în oxigen
Îl găsim în pădurile întinse de brad, de pin, de stejar, de salcâm sau de fag, mai ales în lunile iunie-septembrie, când frunzişul este matur, iar activitatea acestor imense generatoare de oxigen, care sunt copacii, este la maximum. Cel mai puternic este oxigenat aerul în pădure, după-amiaza, între orele 14 şi 19, atunci fiind recomandate aşa-numitele exerciţii fizice aerobe, adică mersul pe jos, ascensiunea montană, alergarea, mersul pe bicicletă, înotul. O cură de 12 zile cu aer de pădure puternic oxigenat creşte semnificativ forţa fizică, intensifică activitatea cerebrală, măreşte capacitatea naturală de apărare a organismului.
Efecte terapeutice: aerul bogat în oxigen ajută la vindecarea unor boli cronice cum ar fi: infecţiile respiratorii, cefaleea, migrena, indigestia, atonia gastro-intestinală, epistaxisul, anemia, fiind un excelent adjuvant chiar contra afecţiunilor tumorale, benigne sau maligne. De asemenea, aerul bogat în oxigen întăreşte imunitatea şi ne face mai rezistenţi la infecţii (indiferent de localizare), elimină stările de depresie şi de astenie, făcând mintea limpede şi clară.
Aerul bogat în bioxid de carbon
Seara, arborii pădurii îşi încetează fotosinteza şi, începând cu ora 22, devin mari consumatori de oxigen, emanând în atmosferă, în schimb, bioxid de carbon. Din acest motiv, noaptea, în preajma pădurilor, creşte conţinutul de bioxid de carbon, în detrimentul celui de oxigen. Efectele acestui fapt asupra organismului sunt foarte interesante: plămânii tind să se dilate mai mult pentru a prelua oxigenul necesar, respiraţia devine mai amplă şi mai regulată, făcându-se o gimnastică respiratorie spontană. O plimbare sau nişte exerciţii de respiraţie profundă făcute în acest aer ceva mai sărac în oxigen vor fi un excelent mijloc de reeducare a respiraţiei, care la cei mai mulţi dintre noi este rapidă şi superficială, adică incorectă. Apoi, un conţinut ceva mai ridicat de bioxid de carbon în aer va determina apariţia unei stări de relaxare, de somnolenţă chiar, extrem de agreabilă celor care suferă de insomnie sau care nu au un somn suficient de odihnitor.
Efecte terapeutice: aerul de pădure bogat în bioxid de carbon este un bun calmant şi somnifer, recomandat contra sindroamelor anxios-depresive, atacurilor de panică, insomniei, tulburărilor emoţionale produse de eşecuri sau traume de tot felul. Acest aer este util persoanelor surmenate, expuse unui nivel ridicat de stres psihic, care au tendinţa de a oscila foarte mult emoţional sau care se confruntă frecvent cu stări de iritare ori furie.
Aerul rarefiat
Efecte terapeutice: aerul rarefiat este un excelent remediu pentru persoanele hipotensive, care suferă de astenie psihică sau fizică, precum şi pentru cele sedentare, cu condiţia să nu sufere de hipertensiune sau de afecţiuni cardiace cronice. De asemenea, aerul rarefiat de pe platourile montane este un excelent remediu pentru slăbit, deoarece accelerează metabolismul şi are un uşor efect de scădere a apetitului, ajută la dezvoltarea masei musculare, în detrimentul ţesutului adipos. Sunt demne de menţionat şi efectele sale benefice în tratamentul anemiei.
Ionii negativi ("Vitaminele aerului”)
Aerul puternic ionizat negativ îl găsim în zona superioară a versanţilor munţilor acoperiţi de păduri, în preajma cascadelor şi a cataractelor formate pe râurile şi pe pâraiele de munte. Ce sunt ionii negativi? Sunt molecule de oxigen din aer care au căpătat sarcină electrică negativă. La producerea lor pe cale naturală contribuie mai mulţi factori: radiaţiile ultraviolete (foarte puternice în zona de munte), ploaia şi căderile de apă, fotosinteza, vânturile reci care străbat cetinile pădurilor de răşinoase. Viaţa acestor ioni este foarte scurtă, de numai 1 minut, şi au fost supranumiţi vitaminele aerului, deoarece stimulează şi armonizează majoritatea proceselor vitale, dar şi pe cele din sfera psihicului şi a mentalului. În prezenţa acestor ioni, sistemul imunitar este extrem de activ, asimilaţia se reglează de la sine, circulaţia sanguină se intensifică, în timp ce procesele de regenerare sunt stimulate. Pe crestele înalte de munte, mai ales acolo unde sunt păduri de brad, lângă cascadele şi cataractele făcute de pâraiele de munte, concentraţia de ioni negativi creşte până la 4000/cm3, în timp ce în Piaţa Universităţii din Bucureşti, concentraţia lor este de numai 100/cm3 (de 40 de ori mai mică!). În prezenţa ionilor negativi, tindem să fim bine dispuşi, mai atenţi, mai vigilenţi, cu o creativitate mentală intensă. Din contră, în prezenţa ionilor pozitivi (a căror concentraţie este ridicată în zonele de câmpie fără vegetaţie şi în depresiunile montane) scade puterea de concentrare, apar dureri de cap, indispoziţie, somnolenţă, tulburări nervoase diverse.
Efecte terapeutice: expunerea pielii la aerul ionizat negativ constituie un tratament extrem de eficient contra eczemelor infecţioase, contra psoriazisului, pentru vindecarea rapidă a arsurilor şi a diferitelor plăgi. Inspirat zilnic, vreme de 1-2 ore, în cure de minimum o săptămână, aerul ionizat negativ este folosit cu succes contra migrenelor, hipotiroidiei, tulburărilor de circulaţie periferică, pentru recuperarea după accidente şi traumatisme, pentru tratarea depresiei, asteniei.
Aerosolii de pădure
Poate aţi remarcat vreodată în zilele calde de vară acea emanaţie, acel abur care se ridică dinspre pădurile de brad, pin sau molid. Aburii aceia translucizi sunt de fapt uleiuri volatile, care sunt eliberate în cantităţi impresionante în atmosferă. Pe micile particule de ulei volatil se condensează o peliculă fină de apă, iar acest amestec capătă o sarcină electrică cu efect dinamizant - aceştia sunt aerosolii. Aerosolii sunt, aşadar, mici particule de substanţe volatile sau de polen înconjurate de o peliculă fină de apă, particule care ajunse în plămâni şi în arborele bronşic străbat rapid straturile superficiale şi pătrund câţiva centimetri în profunzime.
Efecte terapeutice: aerosolii de munte constituie un adevărat elixir pentru cei care sunt foarte sensibili la răceli şi care pe perioada anotimpului rece au permanent probleme respiratorii. Persoanele care suferă de boli respiratorii cronice sau recidivante, cum ar fi: pneumonia, bronşita, tuberculoza pulmonară, amigdalita, rinita infecţioasă, ar trebui să facă în fiecare vară o cură cu aerosoli de pădure. Aerosolii din zona de munte le sunt recomandaţi şi persoanelor care suferă de sindrom de oboseală cronică, care au tulburări senzoriale în urma lucrului excesiv la computer, precum şi persoanelor sedentare. Ei le sunt recomandaţi şi celor care suferă de insuficienţă cardiacă sau respiratorie, deoarece au efecte calmante şi revigorante.
Aerosolii marini
Efecte terapeutice: aerosolii marini sunt recomandaţi în primul rând în afecţiunile respiratorii cu substrat alergic - bronşite cronice, sinuzită şi rinită alergică, astm bronşic. Având un efect imunosupresor, ei fac bine şi în boli autoimune, cum ar fi sclerodermia, colagenozele, lupusul eritematos. În toate aceste boli, se vor inhala aerosolii marini doar dimineaţa şi seara, deoarece expunerea la soare puternic nu este deloc recomandată. În schimb, aerosolii marini pot fi folosiţi cu succes, împreună cu o porţie bună de soare, în boli ca psoriazisul, hipotiroidia, astenia nervoasă, depresia.
Aerul specific climatului sedativ
Îl găsim în zonele de câmpie înaltă, de deal şi premontane, acolo unde există păduri întinse şi unde gradul de poluare este scăzut. Proprietăţile sale terapeutice sunt cu adevărat excepţionale, acţionând în sens reglator, mai ales asupra sistemului nervos, a celui cardiovascular şi asupra psihicului. Aşa cum o arată şi numele, are puternice proprietăţi sedativ-calmante, fiind un adevărat medicament pentru persoanele obosite, stresate, suprasolicitate din punct de vedere psihic sau intelectual. Mai ales aceste persoane se vor confrunta în primele zile de şedere în acest climat cu o stare de somnolenţă aproape continuă, organismul fiind "forţat” de aerul excelent din aceste zone să se odihnească şi să se recupereze. Dintre staţiunile balneo-climaterice româneşti care beneficiază de un climat sedativ menţionăm: Covasna, Buziaş, Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Govora.
Efecte terapeutice: aerul din climatul sedativ se recomandă în mod special în ischemia cardiacă (are efect coronaro-dilatator), aritmia cardiacă şi hipertensiunea arterială, în hipertiroidie şi fenomenele conexe, în surmenajul fizic. Efectul său calmant este recomandat şi în boli somatice produse de stres, cum ar fi gastrita hiperacidă, ulcerul gastric, colita de fermentaţie, sindromul colonului iritabil, dischinezia biliară, dispepsia. Este un elixir şi pentru cei ce suferă de anxietate, atacuri de panică, sau care au un temperament coleric, cu accese de furie paroxistice. Mai trebuie menţionat că, în climatul sedativ, şi insomnia cea mai încăpăţânată se ameliorează în timp.
Aerul de salină
Se formează în subteranele unde s-au exploatat zăcămintele de sare şi unde rămân galerii uriaşe, care sunt amenajate apoi în scop terapeutic. Este un aer destul de rece (14-15°C), care îşi păstrează temperatura constantă indiferent dacă este noapte sau zi, vară sau iarnă. Efectele excelente asupra sănătăţii ale aerului din cavităţile masivelor de sare încă nu pot fi în întregime explicate. Se ştie, totuşi, despre atmosfera din saline că este complet lipsită de alergeni, că are de peste o mie de ori mai puţine bacterii şi alte microorganisme dăunătoare decât aerul din oraşe, că are, de regulă, o concentraţie ceva mai ridicată de dioxid de carbon decât aerul pe care îl respirăm în mod normal. Saline special amenajate în scop terapeutic întâlnim în Târgul Ocna, Cacica, Praid, Slănic Prahova (cea mai mare salină din Europa).
Efecte terapeutice: acest aer face adevărate minuni în tratarea bolilor respiratorii, în special a astmului bronşic, a traheobronşitei, a bronşitelor cronice şi recidivante, a sinuzitelor şi a rinitelor. Efortul fizic făcut în aerul de salină întăreşte imunitatea (în special pe sistemul respirator), favorizează reglarea greutăţii corporale, conferă o stare de vioiciune şi tonus psihic.
Două exerciţii simple de gimnastică respiratorie
Exerciţiul nr. 1 (pentru mărirea capacităţii respiratorii): ne întindem la orizontală sau ne aşezăm cu spatele drept pe un scaun. O mână se va poziţiona pe abdomen şi una pe torace, apoi vom inspira de 40 de ori, foarte lent şi profund, căutând să ne relaxăm cât mai mult şi să lăsăm astfel aerul să pătrundă într-o cantitate cât mai mare în plămâni, după care expiraţia va fi de voie, fără ca atenţia să fie deloc orientată asupra sa. Tot exerciţiul va dura la început nu mai mult de 5 minute, durata sa crescând spre 10 minute, pe măsură ce respiraţia noastră va deveni mai lentă şi mai amplă. Cel mai eficient este acest exerciţiu făcut în aerul rarefiat din zona montană înaltă, precum şi seara, în pădure, când aerul este mai bogat în bioxid de carbon.
Exerciţiul nr. 2 (pentru ritmarea şi liniştirea respiraţiei): se poate face în timp ce mergem în drumeţii, cu condiţia să nu ne grăbim deloc şi să ne putem menţine propriul ritm de mers. Modul de execuţie al acestui exerciţiu este următorul: Pe inspiraţie vom face exact trei paşi, după vom expira în timp ce facem alţi şase paşi. Aşadar, principiul este foarte simplu - durata expiraţiei trebuie să fie de două ori mai mare decât cea a inspiraţiei. Dacă ne este foarte uşor să inspirăm când facem trei paşi şi să expirăm în următorii şase, putem mări inspiraţia la patru paşi, expiraţia făcându-se în următorii opt paşi ş.a.m.d. Este însă foarte important să nu forţăm deloc, ci să avem răbdare ca expiraţia să devină lungă în mod firesc, noi doar urmărind-o cu atenţie.
Cel mai eficient este acest exerciţiu făcut în aerul bogat în oxigen din păduri, dar şi în aerul puternic ionizat negativ sau bogat în aerosoli montani.
Otrăvurile din aerul oraşelor şi antidoturile lor
1. Poluanţii iritanţi - sunt, de regulă, gaze rezultate în urma arderii combustibilului, dar şi a proceselor industriale. Substanţe cum ar fi bioxidul de sulf şi de azot, amoniacul, clorul etc. irită căile respiratorii şi ochii, producând afecţiuni cum ar fi bronşita, rinita sau conjunctivita.
Antidotul pentru substanţele cu efect iritant sunt curele cu tipuri de aer cu efect antiinflamator, cum ar fi cele cu aerosoli marini sau cele cu aer încărcat cu ioni negativi. Ca măsuri de precauţie de zi cu zi, se recomandă duşul în fiecare seară şi ungerea pielii cu uleiuri naturale (de argan, de sâmburi de struguri, de măsline), pentru protejarea acesteia.
2. Poluanţii fibrozanţi - sunt mult mai periculoşi pentru sănătate şi sunt produşi de către fabricile, şantierele şi gropile de gunoi din preajma oraşelor, sub forma unor prafuri de azbest, bioxid de siliciu, oxizi de fier. Aceste pulberi produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator, conducând la agravarea unor boli cum ar fi bronşita cronică, astmul, tuberculoza pulmonară.
Antidotul pentru acest tip de noxe este aerul din zonele de munte, bogat în aerosoli de pădure, în ioni negativi şi în oxigen. Se recomandă şi exerciţiile de gimnastică respiratorie făcute seara în pădure, când plămânii sunt forţaţi să se dilate şi să-şi mărească treptat capacitatea.
3. Poluanţii alergenici din atmosferă sunt extrem de diverşi, de la insecticidele pulverizate de primării pentru uciderea în masă a ţânţarilor şi a altor insecte dăunătoare, la solvenţii folosiţi în industria lacurilor şi vopselelor sau la cleiurile folosite în industria lemnului. Aceste chimicale produc erupţii pe piele, rinită şi bronşită alergică, astm. Totodată ele pregătesc terenul, prin dereglarea sistemului imunitar, pentru alergiile la polen, la mucegaiuri sau praf.
Antidotul pentru alergeni, fie ei industriali sau naturali, sunt aerosolii marini, care au un puternic efect antiinflamator şi o uşoară acţiune de reducere a imunităţii. De asemenea, se recomandă curele cu aer de salină. În viaţa de zi cu zi, pentru a contracara efectul alergenilor, se recomandă curele cu vitamina C organică, cu extract de lemn-dulce sau de trei-fraţi-pătaţi.
4. Poluanţii asfixianţi rezultă în urma arderii incomplete a gazelor de eşapament, dar şi din centralele termice. I-aţi simţit nu o dată, mai ales în zilele caniculare de vară, când mergeaţi pe stradă şi aţi sesizat că nu vă mai ajunge aerul şi ameţiţi. Este vina acestor poluanţi, dintre care cel mai important este monoxidul de carbon, care produce între altele dureri de cap, tulburări de vedere şi de concentrare, insuficienţă respiratorie, îmbătrânire prematură.
Antidotul pentru substanţele care ne asfixiază lent în marile oraşe este aerul bogat în oxigen din pădurile noastre, precum şi aerul din climatele sedative, care are darul de a ne ajuta să ne refacem după stresul pe care, cel mai adesea fără să ne dăm seama, aceste substanţe asfixiante îl induc. Se mai recomandă curele cu remedii care ajută la o oxigenare mai bună a ţesuturilor, cum ar fi vitamina C organică, algele albastre-verzi (chlorella, AFA, spirulina).
5. Poluanţii neurotoxici sunt o descoperire ceva mai recentă şi sunt compuşi în principal din particule de metale grele, care plutesc în cenuşa emanată de coşurile termocentralelor, dar şi în fumul gropilor de gunoi sau în fumul de ţigară. Aceste metale grele, dar nu numai ele, atacă sistemul nervos, accelerând apariţia unor boli cum ar fi autismul, maladia Parkinson, maladia Alzheimer.
Antidotul pentru acest tip de noxe sunt curele îndelungate cu aer ionizat negativ, cu aer din climatele sedative, precum şi cu aerosoli de pădure. Administrarea zilnică a lăptişorului de matcă conservat în miere, a zeolitului (un mineral natural care extrage din organism metalele grele) şi a siliciului organic constituie, de asemenea, un mijloc de protecţie eficient.
6. Poluanţii cancerigeni sunt atât de mulţi, încât nu ne-ar ajunge paginile acestui articol ca să-i enumerăm. Fie că vorbim de metalele radioactive rezultate în urma accidentelor nucleare din ultimele decenii, de cenuşa ridicată în urma arderilor de gunoi din gropile prezentate drept ecologice, de fumul de ţigară sau de benzopirenul emanat din fiecare ţeavă de eşapament, toate produc mutaţii la nivel celular, crescând riscul apariţiei cancerului.
Antidotul pentru cancerigenii din aer sunt curele cu aer bogat în oxigen din masivele împădurite de mari dimensiuni, aer care este perfect filtrat de toate noxele. Se recomandă şi tratamentele de lungă durată cu zeolit (curăţă organismul de metalele grele sau radioactive), cu seleniu organic (un oligoelement cu acţiune demonstrată de prevenire a cancerului şi a afecţiunilor tumorale).
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
