Aerul care vin­de­că

Ilie Tudor
* Într-o zi, un om bea în jur de doi litri de apă, mănâncă un kilogram și jumătate de hrană și inspiră nu mai puțin de 15 metri cubi de aer. Aerul este prima și cea mai importantă resursă vitală pentru fiecare dintre noi și de el depinde, mai mult decât ne-am putea imagina, sănătatea și viața noastră. Să cunoaștem mai bine acest factor terapeutic extraordinar *

Deși titlul articolului este "Aerul care vin­de­că”, vom începe prin a vorbi despre aerul din aglomerațiile urbane, în care, sau lângă care, cei mai mulți dintre noi trăim. Ei bine, acest aer nu vindecă, ci, din contra, îmbolnăvește și, în final, ucide. Dacă ați avut șansa să vedeți de la distanță un oraș aglomerat, într-o dimineață senină și clară de vară, cu siguranță ați observat o ceață gălbui-cenușie care învăluie pe o rază de kilometri toate clădirile și stră­zile. Produsă de gazele de eșapament, de coșurile industriale, de gropile de gunoi și de șantiere, această ceață, numită și "smog”, o respirăm cu toții, zi de zi, ca pe o otravă lentă. Datorită ei, în România se înregis­trează cifre-record de alergii, de cazuri de astm, de infecții respiratorii și lista bolilor produse de poluarea atmosferică ar putea continua mult.
Cum poate fi prevenită această acțiune nocivă a ae­ru­lui din aglomerațiile urbane? În primul rând, deve­nind conștienți de pericolele cu care ne confruntăm zi de zi și apoi, cunoscând antidoturile care pot, dacă nu eli­mina, măcar limita efectele distrugătoare ale polu­an­ților. Așadar, să aflăm în continuare câteva dintre "se­cre­tele întunecate” ale aerului din aglomerațiile urbane.

România - campioana europeană a poluării aerului

Pe măsură ce bolile produse de către aerul toxic au crescut ca frec­vență, oamenii de știință și-au per­fec­ționat mijloacele de depistare și de măsurare a poluan­ților din atmo­sfera orașelor și a zonelor indus­triale. La măsurătorile făcute în anul 2011 a fost identificat și orașul cel mai poluat din Europa, care este - ați ghicit! - nu altul decât Bucureș­tiul. Conform statisticilor Mi­niste­rului Mediului, într-o lună, pe un kilometru pătrat din Capitală, se perindă nu mai puțin de 273 de tone de praf, cenușă și vapori toxici, din care o parte importan­tă ajunge, prin intermediul respirației, în plămânii și apoi în tot organismul locuitorilor măreței capitale a României. Dar Bucureștiul nu este singurul oraș poluat din România, multe alte aglome­rații urbane, de la Ga­lați la Timișoara, și de la Iași la Craiova, se confruntă cu un nivel al noxelor din aer mult peste limitele admise de către Organizația Mon­dială a Sănătății. Pri­vind această realitate în față, ne putem da seama de importanța cunoașterii mijloacelor prin care putem contracara efectele nocive ale aerului poluat. Iar cea mai simplă și sigură metodă de protecție a sănătății, pe care din păcate nu o avem mereu la înde­mână, este cura cu aer curat. Pentru că în România avem (încă) suficiente resurse naturale pentru depoluare, suficiente păduri și ecosisteme vegetale, încât să existe zone întinse cu o calitate excepțională a aerului.

Aerul bogat în oxigen

Îl găsim în pădurile întinse de brad, de pin, de ste­jar, de salcâm sau de fag, mai ales în lunile iunie-sep­tembrie, când frunzișul este matur, iar activitatea aces­tor imense generatoare de oxigen, care sunt copacii, este la maximum. Cel mai puternic este oxigenat aerul în pădure, după-amiaza, între orele 14 și 19, atunci fiind recomandate așa-numitele exerciții fizice aerobe, adică mersul pe jos, ascensiunea mon­tană, aler­garea, mersul pe bicicletă, înotul. O cură de 12 zile cu aer de pădure puternic oxi­ge­nat crește semnifi­cativ forța fizică, intensifică activi­tatea cerebrală, mărește capacitatea naturală de apărare a organis­mului.
Efecte terapeutice: aerul bogat în oxigen ajută la vindecarea unor boli cronice cum ar fi: in­fecțiile respiratorii, cefaleea, migrena, indigestia, atonia gastro-intestinală, epistaxisul, anemia, fiind un excelent adjuvant chiar contra afecțiunilor tu­morale, benigne sau maligne. De asemenea, aerul bogat în oxigen întărește imunitatea și ne face mai rezistenți la infecții (indiferent de localizare), eli­mină stările de depresie și de astenie, făcând min­tea limpede și clară.

Aerul bogat în bioxid de carbon

Seara, arborii pădurii își încetează fotosinteza și, începând cu ora 22, devin mari consumatori de oxigen, emanând în atmosferă, în schimb, bioxid de carbon. Din acest motiv, noaptea, în preajma pădurilor, crește conținutul de bioxid de carbon, în de­trimentul celui de oxigen. Efectele acestui fapt asupra organis­mu­lui sunt foarte interesante: plămânii tind să se dilate mai mult pentru a prelua oxigenul necesar, res­pirația devine mai amplă și mai regulată, făcându-se o gim­nas­tică respiratorie spontană. O plimbare sau niște exer­ciții de respirație profundă făcute în acest aer ceva mai sărac în oxigen vor fi un excelent mijloc de reedu­care a respirației, care la cei mai mulți dintre noi este rapidă și superficială, adică incorectă. Apoi, un conți­nut ceva mai ridicat de bioxid de carbon în aer va de­ter­mina apariția unei stări de relaxare, de somno­lență chiar, extrem de agreabilă celor care suferă de insom­nie sau care nu au un somn sufi­cient de odihnitor.
Efecte terapeutice: aerul de pădure bogat în bio­xid de carbon este un bun calmant și somnifer, re­co­mandat contra sindroamelor anxios-depresive, ata­cu­rilor de panică, insomniei, tulburărilor emoționale pro­duse de eșecuri sau traume de tot felul. Acest aer este util persoanelor surmenate, expuse unui nivel ridi­cat de stres psihic, care au ten­dința de a oscila foarte mult emoțional sau care se confruntă frecvent cu stări de iritare ori furie.

Aerul rarefiat

Îl găsim pe platourile și pe crestele unor masive mun­toase, cum ar fi cele din Bu­cegi, Ceahlău, Făgăraș, Re­te­zat, Piatra Craiului, Rarău etc., și este un puternic sti­mulent al organismului. A­cest aer de înălțime mă­rește ritmul cardiac și respirator, crește presiunea arte­rială, intensifică metabolismul. Este adesea folosit pen­tru pregătirea sportivilor pentru competiții, deoa­rece mă­rește capacitatea respiratorie, creează condi­țiile pentru o mai bună oxigenare a țesuturilor, ajută la îm­bunătă­țirea unor capacități cognitive cum ar fi aten­ția sau viteza de procesare a infor­ma­țiilor.
Efecte terapeutice: ae­rul rarefiat este un exce­lent re­mediu pentru persoanele hi­po­tensive, care sufe­ră de astenie psi­hică sau fizică, precum și pentru cele seden­tare, cu con­diția să nu sufere de hiperten­siune sau de afecțiuni cardiace cronice. De asemenea, aerul ra­refiat de pe platourile montane este un exce­lent remediu pen­tru slăbit, de­oa­rece accelerează metabo­lis­mul și are un ușor efect de scădere a ape­titului, ajută la dezvoltarea masei mus­culare, în detrimentul țesutului adipos. Sunt demne de mențio­nat și efectele sale benefice în trata­men­tul anemiei.

Ionii negativi ("Vitaminele aerului”)

Aerul puternic ionizat negativ îl găsim în zona su­pe­rioară a versanților munților acoperiți de păduri, în preajma cascadelor și a cataractelor formate pe râu­rile și pe pâraiele de munte. Ce sunt ionii negativi? Sunt mo­lecule de oxigen din aer care au căpătat sar­cină elec­­trică negativă. La producerea lor pe cale na­turală contribuie mai mulți factori: radiațiile ultra­violete (foarte puternice în zona de munte), ploaia și căderile de apă, fotosinteza, vânturile reci care străbat cetinile pădurilor de rășinoase. Viața acestor ioni este foarte scurtă, de numai 1 minut, și au fost supranumiți vita­minele aerului, deoarece stimulează și armoni­zează majoritatea proceselor vitale, dar și pe cele din sfera psihicului și a mentalului. În prezența acestor ioni, sis­temul imunitar este extrem de activ, asimilația se re­glea­ză de la sine, circulația sanguină se intensi­fică, în timp ce procesele de regenerare sunt stimulate. Pe crestele înalte de munte, mai ales acolo unde sunt pă­duri de brad, lângă cascadele și cataractele făcute de pâraiele de munte, concentrația de ioni negativi crește până la 4000/cm3, în timp ce în Piața Univer­sității din București, concentrația lor este de numai 100/cm3 (de 40 de ori mai mică!). În prezența ionilor negativi, tin­dem să fim bine dispuși, mai atenți, mai vigilenți, cu o creativitate mentală intensă. Din contră, în prezența ionilor pozitivi (a căror concentrație este ridicată în zo­ne­le de câmpie fără vegetație și în depresiunile mon­tane) scade puterea de concentrare, apar dureri de cap, indispoziție, somno­lență, tulburări nervoase diverse.
Efecte terapeutice: expunerea pielii la aerul ionizat negativ constituie un tratament extrem de efi­cient contra eczemelor infecțioase, contra psoriazisu­lui, pentru vindecarea rapidă a arsurilor și a diferitelor plăgi. Inspirat zilnic, vreme de 1-2 ore, în cure de mi­ni­mum o săptămână, aerul ionizat negativ este folosit cu succes contra migrenelor, hipotiroidiei, tulburărilor de circulație periferică, pentru recuperarea după acci­dente și traumatisme, pentru tratarea depresiei, as­teniei.

Aerosolii de pădure

Poate ați remarcat vreo­dată în zilele calde de vară acea emanație, acel abur care se ridică dinspre pădurile de brad, pin sau molid. Aburii aceia translucizi sunt de fapt uleiuri volatile, care sunt eli­berate în cantități impre­sio­nante în atmosferă. Pe micile particule de ulei volatil se condensează o peliculă fină de apă, iar acest amestec ca­pătă o sarcină electrică cu efect dinamizant - aceștia sunt aerosolii. Aerosolii sunt, așadar, mici particule de sub­stanțe volatile sau de polen înconjurate de o peliculă fină de apă, particule care ajunse în plămâni și în arborele bronșic străbat rapid straturile superficiale și pătrund câțiva centimetri în profunzime.
Efecte terapeutice: aerosolii de munte consti­tuie un adevărat elixir pentru cei care sunt foarte sen­sibili la răceli și care pe perioada anotimpului rece au permanent probleme respiratorii. Persoanele care sufe­ră de boli respiratorii cronice sau recidivante, cum ar fi: pneumonia, bronșita, tuberculoza pulmonară, amig­da­lita, rinita infecțioasă, ar trebui să facă în fiecare vară o cură cu aerosoli de pădure. Aerosolii din zona de munte le sunt recomandați și persoanelor care sufe­ră de sindrom de oboseală cronică, care au tulburări senzoriale în urma lucrului excesiv la computer, pre­cum și persoanelor sedentare. Ei le sunt recomandați și celor care suferă de insuficiență cardiacă sau respira­torie, deoarece au efecte calmante și revigorante.

Aerosolii marini

Se produc în apropierea falezelor stâncoase și a di­gurilor, acolo unde valurile mării se sparg, produ­când stropi fini de apă. Aceste picături minuscule de apă sunt bogate în sare de mare, precum și în diferite sub­stanțe cu efecte terapeutice secretate de algele marine și de anumite specii de scoici. Acțiunea aerosolilor marini este surprinzător de diferită de cea a aerosolilor de pădure. Spre deosebire de rudele lor din zona mon­tană, aerosolii marini nu stimulează imunita­tea, ci chiar o reduc puțin, având în schimb puternice efecte antialergice și antiinflama­toare. Apoi, finii vapori de apă de mare au asupra sistemului nervos acțiune sti­mu­lentă și nu sedativă, mărind și intensitatea meta­bo­lismului. Să aflăm în continuare care sunt indicațiile lor pentru sănătate:
Efecte terapeutice: aerosolii marini sunt recomandați în primul rând în afec­țiu­nile respiratorii cu substrat alergic - bronșite cronice, sinuzită și rinită alergică, astm bron­șic. Având un efect imunosupresor, ei fac bine și în boli autoimune, cum ar fi sclero­dermia, colagenozele, lupusul eritematos. În toate aceste boli, se vor inhala aerosolii ma­rini doar dimineața și seara, deoarece expu­nerea la soare puternic nu este deloc reco­mandată. În schimb, aerosolii marini pot fi folosiți cu succes, împreună cu o porție bună de soare, în boli ca psoriazisul, hipotiroidia, astenia nervoasă, depresia.

Aerul specific climatului sedativ

Îl găsim în zonele de câmpie înaltă, de deal și pre­montane, acolo unde există păduri întinse și unde gra­dul de poluare este scăzut. Proprietățile sale terapeu­tice sunt cu adevărat excepționale, acționând în sens reglator, mai ales asu­pra sistemului nervos, a celui cardiovascular și asupra psihicului. Așa cum o arată și nu­mele, are puternice pro­prietăți sedativ-cal­mante, fiind un ade­vă­rat medicament pentru persoanele obosite, stre­sate, suprasoli­cita­te din punct de vedere psihic sau intelectual. Mai ales aceste per­soa­ne se vor confrunta în primele zile de șe­dere în acest climat cu o stare de somnolență aproape continuă, organismul fiind "forțat” de aerul excelent din aceste zone să se odihnească și să se recu­pereze. Dintre stațiunile balneo-climaterice românești care beneficiază de un climat sedativ menționăm: Co­vasna, Buziaș, Olănești, Călimănești, Căciulata, Go­vora.
Efecte terapeutice: aerul din climatul sedativ se recomandă în mod special în ischemia cardiacă (are efect coronaro-dilata­tor), aritmia cardiacă și hiperten­siu­nea arterială, în hipertiroidie și feno­menele conexe, în surmenajul fizic. Efec­tul său calmant este recoman­dat și în boli somatice produse de stres, cum ar fi gas­trita hiperacidă, ulcerul gas­tric, colita de fermen­tație, sindromul colonu­lui iritabil, dischinezia biliară, dis­pep­sia. Este un elixir și pentru cei ce suferă de anxie­tate, atacuri de panică, sau care au un temperament coleric, cu accese de furie paroxistice. Mai trebuie menționat că, în climatul sedativ, și insomnia cea mai încăpățânată se ame­liorează în timp.

Aerul de salină

Se formează în subteranele unde s-au exploatat ză­cămintele de sare și un­de rămân galerii uria­șe, care sunt ame­najate apoi în scop te­rapeutic. Este un aer destul de rece (14-15°C), care își păs­trea­ză tempe­ratura con­stantă indiferent da­că este noapte sau zi, vară sau iarnă. Efectele exce­lente asupra sănă­tă­ții ale aerului din cavitățile ma­sivelor de sare încă nu pot fi în întregime expli­cate. Se știe, totuși, des­pre at­mo­­sfera din sa­li­ne că este complet lip­sită de alergeni, că are de peste o mie de ori mai puține bacterii și alte microor­ganisme dău­nă­toare decât aerul din orașe, că are, de regulă, o con­centrație ceva mai ridicată de dioxid de carbon decât aerul pe care îl respirăm în mod normal. Saline special amenajate în scop tera­peutic întâlnim în Târgul Ocna, Cacica, Praid, Slănic Prahova (cea mai mare sa­lină din Europa).
Efecte terapeutice: acest aer face adevărate mi­nuni în tratarea bolilor respiratorii, în special a ast­mului bronșic, a traheobronșitei, a bronșitelor cronice și recidivante, a sinuzitelor și a rinitelor. Efortul fizic făcut în aerul de salină întărește imuni­tatea (în special pe sistemul respirator), favorizează re­glarea greutății corporale, conferă o stare de vioiciune și tonus psihic.


Două exerciții simple de gimnastică respiratorie

Exercițiul nr. 1 (pentru mărirea capacității respiratorii): ne întindem la orizontală sau ne așe­zăm cu spatele drept pe un scaun. O mână se va pozi­ționa pe abdomen și una pe torace, apoi vom inspira de 40 de ori, foarte lent și profund, căutând să ne rela­xăm cât mai mult și să lăsăm astfel aerul să pătrundă într-o cantitate cât mai mare în plămâni, după care ex­pirația va fi de voie, fără ca atenția să fie deloc orien­tată asu­pra sa. Tot exercițiul va dura la început nu mai mult de 5 minute, durata sa crescând spre 10 minute, pe măsură ce respirația noastră va deveni mai lentă și mai amplă. Cel mai eficient este acest exercițiu făcut în aerul rarefiat din zona montană înaltă, precum și seara, în pădure, când aerul este mai bogat în bioxid de car­bon.
Exercițiul nr. 2 (pentru ritmarea și liniștirea respirației): se poate face în timp ce mergem în dru­me­ții, cu condiția să nu ne grăbim deloc și să ne pu­tem menține propriul ritm de mers. Modul de execuție al acestui exercițiu este următorul: Pe inspirație vom face exact trei pași, după vom expira în timp ce facem alți șase pași. Așadar, principiul este foarte simplu - durata expirației trebuie să fie de două ori mai mare decât cea a inspirației. Dacă ne este foarte ușor să inspirăm când facem trei pași și să expirăm în urmă­torii șase, putem mări inspirația la patru pași, expirația fă­cându-se în următorii opt pași ș.a.m.d. Este însă foarte important să nu forțăm deloc, ci să avem răb­dare ca expirația să devină lungă în mod firesc, noi doar urmărind-o cu atenție.
Cel mai eficient este acest exercițiu făcut în aerul bogat în oxigen din păduri, dar și în aerul puternic ionizat negativ sau bogat în aerosoli montani.

Otrăvurile din aerul orașelor și antidoturile lor

1. Poluanții iritanți - sunt, de regulă, gaze re­zultate în urma arderii combustibilului, dar și a proce­selor industriale. Substanțe cum ar fi bioxidul de sulf și de azot, amoniacul, clorul etc. irită căile respiratorii și ochii, producând afecțiuni cum ar fi bronșita, rinita sau conjunctivita.
Antidotul pentru substanțele cu efect iritant sunt curele cu tipuri de aer cu efect antiinflamator, cum ar fi cele cu aerosoli marini sau cele cu aer încărcat cu ioni negativi. Ca măsuri de precauție de zi cu zi, se reco­mandă dușul în fiecare seară și ungerea pielii cu uleiuri naturale (de argan, de sâmburi de struguri, de măsline), pentru protejarea acesteia.

2. Poluanții fibrozanți - sunt mult mai peri­culoși pentru sănătate și sunt produși de către fabricile, șantierele și gropile de gunoi din preajma orașelor, sub forma unor prafuri de azbest, bioxid de siliciu, oxizi de fier. Aceste pulberi produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator, conducând la agravarea unor boli cum ar fi bronșita cronică, astmul, tuberculoza pulmo­nară.
Antidotul pentru acest tip de noxe este aerul din zonele de munte, bogat în aerosoli de pădure, în ioni negativi și în oxigen. Se recomandă și exercițiile de gim­nastică respiratorie făcute seara în pădure, când plămânii sunt forțați să se dilate și să-și mărească treptat capa­citatea.

3. Poluanții alergenici din atmosferă sunt ex­trem de diverși, de la insecticidele pulverizate de pri­mă­rii pentru uciderea în masă a țânțarilor și a altor in­secte dăunătoare, la solvenții folosiți în industria lacurilor și vopselelor sau la cleiurile folosite în industria lemnului. Aceste chimicale produc erupții pe piele, rinită și bron­șită alergică, astm. Totodată ele pregătesc terenul, prin dereglarea sistemului imunitar, pentru alergiile la polen, la mucegaiuri sau praf.
Antidotul pentru alergeni, fie ei industriali sau naturali, sunt aerosolii marini, care au un puternic efect antiinflamator și o ușoară acțiune de reducere a imunității. De asemenea, se recomandă curele cu aer de salină. În viața de zi cu zi, pentru a contracara efectul alergenilor, se recomandă curele cu vitamina C organică, cu extract de lemn-dulce sau de trei-frați-pătați.

4. Poluanții asfixianți rezultă în urma arderii incomplete a gazelor de eșapament, dar și din centralele termice. I-ați simțit nu o dată, mai ales în zilele canicu­lare de vară, când mergeați pe stradă și ați sesizat că nu vă mai ajunge aerul și amețiți. Este vina acestor poluanți, dintre care cel mai important este monoxidul de carbon, care produce între altele dureri de cap, tulburări de vede­re și de concentrare, insuficiență respiratorie, îmbătrâ­nire prematură.
Antidotul pentru substan­țele care ne asfixiază lent în marile orașe este aerul bogat în oxigen din pădurile noas­tre, precum și aerul din cli­matele sedative, care are darul de a ne ajuta să ne refacem după stresul pe care, cel mai adesea fără să ne dăm seama, aceste substanțe asfi­xian­te îl induc. Se mai recomandă curele cu reme­dii care ajută la o oxigenare mai bună a țesuturilor, cum ar fi vita­mina C organică, algele albastre-verzi (chlorella, AFA, spirulina).

5. Poluanții neurotoxici sunt o descoperire ceva mai recentă și sunt compuși în principal din parti­cule de metale grele, care plutesc în cenușa emanată de co­șurile termocentralelor, dar și în fumul gropilor de gunoi sau în fumul de țigară. Aceste metale grele, dar nu numai ele, atacă sistemul nervos, accelerând apariția unor boli cum ar fi autismul, maladia Parkinson, maladia Alzheimer.
Antidotul pentru acest tip de noxe sunt curele îndelungate cu aer ionizat negativ, cu aer din climatele sedative, precum și cu aerosoli de pădure. Administrarea zilnică a lăptișorului de matcă conservat în miere, a zeolitului (un mineral natural care extrage din organism metalele grele) și a siliciului organic constituie, de asemenea, un mijloc de protecție eficient.

6. Poluanții cancerigeni sunt atât de mulți, încât nu ne-ar ajunge paginile acestui articol ca să-i enu­merăm. Fie că vorbim de metalele radioactive rezultate în urma accidentelor nucleare din ultimele decenii, de cenușa ridicată în urma arderilor de gunoi din gropile prezentate drept ecologice, de fumul de țigară sau de ben­zopirenul emanat din fiecare țeavă de eșapament, toa­te produc mutații la nivel celular, crescând riscul apa­riției cancerului.
Antidotul pentru cancerigenii din aer sunt curele cu aer bogat în oxigen din masivele împădurite de mari dimensiuni, aer care este perfect filtrat de toate noxele. Se recomandă și tratamentele de lungă durată cu zeolit (cu­răță organismul de metalele grele sau radioactive), cu se­leniu organic (un oligoelement cu acțiune demonstrată de prevenire a cancerului și a afecțiunilor tumorale).