- Nu am auzit nici un discurs despre reformă în PDL, am asistat doar la reglări de conturi în interiorul partidului, soldate cu o binevenită depunere a mandatului de către echipa condusă de Emil Boc. Acum începe lupta pentru putere, în care setea de răzbunare a lui Vasile Blaga pentru înfrângerea suferită anul trecut la Convenţia Naţională joacă un rol covârşitor. Are Vasile Blaga un program propriu pentru reformarea partidului ? Mă îndoiesc, judecând după vehemenţa cu care a respins anul trecut tentativele de reformă ale Monicăi Macovei. Are el un program de reformă pentru ţară? Dacă îl are, îl ţine bine ascuns. Cu toate acestea, Vasile Blaga are mari şanse de a conduce PDL după convenţia din 30 iunie, pentru că este apreciat de liderii PDL din teritoriu, care văd în el un om cu care pot negocia orice. În plus, este o mână de fier, care le dă speranţe, după ce au fost conduşi de ezitantul şi influenţabilul Emil Boc. Dar mai ales prezenţa lui Vasile Blaga îi linişteşte în privinţa zelului reformist al minorităţii intelectuale din partid, pe care domnul Blaga nu o va lăsa niciodată să câştige prea mult teren. Din toate aceste motive, care-i asigură sprijinul activului de partid, domnului Blaga îi va fi foarte greu să promoveze imaginea unui partid reformat şi reformist. Dar dacă nu va fi perceput ca un partid autentic de dreapta, care a înţeles lecţia înfrângerii din alegerile locale şi s-a primenit, PDL nu are nici o şansă la alegerile din toamnă. Or, domnul Blaga poate fi agreat de cadrele PDL, dar nu este la fel de apreciat de electorat, pentru că reprezintă un tip de politician perimat. Monica Macovei, în schimb, este bine văzută de alegători, iar prezenţa ei la Cluj, în campanie, l-a ajutat mult pe Emil Boc. În aceste condiţii, decizia echipei intelectuale de a candida la conducerea partidului este o adevărată provocare la adresa domnului Blaga. La drept vorbind, PDL are nevoie atât de competenţele organizatorice ale lui Vasile Blaga, cât şi de ataşamentul faţă de integritate şi reformă al Monicăi Macovei, problema partidului fiind incompatibilitatea dintre aceste două personalităţi. Pornind de la această incompatibilitate, evidenţiată şi de ultimele evenimente din partid, distanţarea, dacă nu chiar desprinderea de PDL a grupului din jurul Monicăi Macovei nu este exclusă - cu condiţia să existe o alternativă politică atrăgătoare. Deocamdată, Monica Macovei a anunţat că va participa la congresul de constituire a noului partid "Noua Republică”, iar mai demult a declarat că se va alătura oricărei mişcări coagulate în jurul lui Mihai Răzvan Ungureanu. Mai interesant este faptul că, deşi a demisionat din PNL, MRU a declarat că nu se va înscrie în PDL - unde Vasile Blaga nici nu-l doreşte. Pe scurt, totul depinde de existenţa unei alternative de dreapta credibile. Deocamdată, această alternativă este doar în fază de proiect.
2. În ciuda siguranţei de sine pline de aroganţă şi a euforiei exagerate pe care o manifestă de când a preluat puterea politică, USL-ul pare destul de nesigur şi e gata să bată în retragere când se vede atacat. Dovadă: anularea miniştrilor demascaţi ca nepotriviţi, de mass-media şi, recent, pasul în spate făcut, ca la scrimă, în cazul Patapievici - ICR. Apreciaţi această atitudine ca pe un spor de democraţie, sau ca pe un caz tipic de "pălărie prea mare pentru un cap prea mic”?
- USL face paşi înapoi pentru că şi-a creat singur nişte situaţii fără ieşire şi pentru că nu s-a desprins mental de epoca guvernării Năstase, când orice abuz era posibil. Să luăm de pildă cazul ministrului culturii Mircea Diaconu, declarat incompatibil de instanţa supremă şi obligat de lege - nu de premier - să părăsească guvernul. Era un caz uşor de evitat, căci procesul era deja în curs, ca şi ancheta DNA în chestiunea conflictului de interese. Ce rost avea să-l numeşti ministru, înainte să-şi rezolve problemele pe care le avea în justiţie? Nu demonstrează această numire o lipsă de elementară inteligenţă politică şi o anume încremenire într-un trecut, când arbitrariul şi bunul plac al celor de la putere făceau legea? Cazurile numirilor eşuate la educaţie - Corina Dumitrescu şi Ion Mang - nu fac altceva decât să demaşte penuria de cadre a PSD şi putregaiul din universităţi. Pasul înapoi a fost făcut pentru că dovezile de plagiat erau incontestabile, dar să nu uităm că verdictul Comisiei de etică a ministerului educaţiei întârzie, iar componenţa comisiei a fost modificată integral. Aşadar, toată lumea a văzut că Ion Mang a plagiat, dar un verdict oficial tot nu există!
În cazul lui Horia Roman Patapievici, eu cred că avem de-a face mai degrabă cu o eschivă a premierului. Când declară că nu vrea să-l schimbe pe domnul Patapievici din fruntea ICR, Victor Ponta ştie că nu el îl va schimba, ci senatorii USL, pentru că ICR a fost trecut în subordinea Senatului, nu a guvernului. Pe de altă parte, probabil că premierul nu a fost capabil să anticipeze reacţia vehementă a unor personalităţi intelectuale de prim ordin, la mazilirea preşedintelui ICR. Nu cred însă că a renunţat la ideea înlocuirii lui Horia Roman Patapievici, ci doar aşteaptă ca furia iniţială să se topească în arşiţa verii.
În sfârşit, dacă ar fi vorba cu adevărat de un spor de democraţie, Victor Ponta însuşi ar trebui să demisioneze şi să se supună verdictului justiţiei în chestiunea propriului plagiat, scos în evidenţă de prestigioasa revistă ştiinţifică Nature şi de Frankfurter Allgemeine Zeitung, unul din cele mai respectate ziare europene. Ce face însă Victor Ponta, în faţa evidenţei plagiatului ? Acuză, fără nici o probă, un atac politic din partea lui Traian Băsescu şi invocă în mod jenant pretinse neglijenţe care ar justifica absenţa ghilimelelor pentru numeroasele pasaje preluate din alţi autori, contând pe faptul că verdictul final în privinţa plagiatului poate fi amânat prin tot felul de tertipuri procedurale. Nu în democraţie ne aflăm aici, ci într-un penibil absolut. Dar dacă Victor Ponta este liber să fie cât de penibil doreşte, România nu trebuie să devină penibilă din cauza lui. Iată de ce interesul naţional cere acum ca Victor Ponta şi toţi impostorii din echipa lui să se retragă. După aceea vom putea vorbi de democraţie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
