Ori măcar o domolire a discursului visceral, total inoportun şi neserios, mai ales acum, după o victorie atât de concludentă, ca cea din 10 iunie. Din păcate, constat cu dezgust cum fiecare zi care trece nu e altceva decât o nouă filă din jurnalul de luptă, deja prăfuit şi plicticos, în care încă se mai trag salve necruţătoare de tun, împotriva unui inamic nimicit. Aproape că nu e zi în care ambiţiosul premier Ponta să nu-şi arate chipul veşnic surâzător pe micile noastre ecrane. Nici vorbă însă de vreo nelinişte a lui cu privire la soarta românilor disperaţi, care şi-au pus atâtea speranţe în primenirea promisă. Nici un cuvânt despre pensii, salarii, sănătate, nici o măsură concretă, nici un proiect, nici un gest de oblojire a rănilor lăsate de politica de austeritate a mult hulitei guvernări PDL-iste. Tot ceea ce vedem şi auzim nu e decât aceeaşi gălăgie arogantă, aceeaşi boscorodeală sâcâitoare, transformată acum, de pe poziţia învingătorului, într-o vendetă crâncenă şi făţişă împotriva a tot ce pare să aibă nuanţe portocalii. Duelul infantil şi ruşinos Ponta-Băsescu, pentru reprezentarea României la Consiliul European, scandalul de la Institutul Cultural Român, pregătirea terenului pentru obsesiva suspendare a preşedintelui Băsescu, debarcarea în taină a membrilor Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, adică tocmai a celor care se ocupă, printre altele, cu cercetarea cazurilor de plagiat, şi multe alte asemenea subiecte marginale pentru un electorat vlăguit, par a fi cele mai arzătoare preocupări ale noii majorităţi USL. Într-o euforie prelungită în exces, un soi de petrecere USL-istă cu lăutari, vedem, pe zi ce trece, cum vălul acela roz şi ameţitor al promisiunilor găunoase se topeşte uşor, dezvelind chipul hrăpăreţ al PSD-ului de odinioară, pus doar pe demagogie şi sforării. Şi în toată lupta, toată fanfaronada asta războinică, dusă împotriva unui inamic practic, inexistent, televiziunile fidele USL-ului sunt, în continuare, principalul arsenal. Atacă aceleaşi subiecte de campanie, cu acelaşi ton agresiv, tunând şi fulgerând, împroşcând fără milă cu noroi orice invitat rătăcit din partea actualei opoziţii. Se pare că tinerii moderatori au uitat cam repede de argumentul pe care îl tot foloseau, atunci când erau întrebaţi de ce sunt atât de aprigi cu fosta guvernare PDL-istă: "Presa trebuie să fie întotdeauna intransigentă cu puterea”. Iată că astăzi, când executivul e în mâna superiorilor lor, principiul ăsta deontologic nu se mai aplică. Vedem aceleaşi emisiuni, aceeaşi sporovăială de birt şi acelaşi ton agresiv, dar niciodată împotriva puterii actuale. Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, a intereselor ascunse şi-a opţiunilor politice care-i mână în luptă pe-aceşti juni, neînfricaţi soldaţi în oştile unor moguli fără scrupule.
Fireşte, toate astea se înscriu în aceeaşi luptă electorală, de data asta pentru potul cel mare al parlamentarelor din toamnă. Dar românilor nu le-au plăcut niciodată războaiele inventate şi s-ar putea ca, după alegerile din 10 iunie, agresivitatea trufaşă a USL-ului şi morga lui perpetuu triumfalistă să-i agaseze şi să-i nemulţumească pe oameni, mai ales pe nevoiaşii care aşteaptă cu totul altceva de la noul guvern. Continuarea deşănţată a acestui discurs agresiv ar putea foarte uşor deveni nu doar neproductivă, ci chiar sinucigaşă. Oamenii aşteaptă împlinirea promisiunilor pentru o viaţă mai bună, iar nu ameninţări belicoase, nu huiduieli şi îmbrânceli golăneşti, nu vendete cu miros de trecut comunist. Din păcate, ceea ce vedem la televizor ori pe scena politică e doar un circ. Dar circ fără pâine. Ceea ce, în loc să amuze, înfurie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
