Patrimoniu românesc fără frontiere - Capodopere ale României si Basarabiei, expuse împreună la Bucureşti

- Unirea prin artă, repetiţie generală pentru unirea cea mare la care visăm -

Galeriile bucureştene "Artmark”, în cola­borare cu Ambasada Republicii Moldova în România, au pus la cale un eveniment cultural de excepţie: expoziţia de artă de patrimoniu din cele două (deocamdată) state româneşti, România şi Republica Moldova. Ver­nisajul a avut loc miercuri, 6 iunie, în prezenţa amba­sadorului Iurie Reniţă, a managerului "Artmark”, Alexandru Bâldea, şi a unui impresionant număr de personalităţi culturale şi politice. Palatul Cesianu-Racoviţă, din strada C.A. Rosetti nr. 5, care a găzduit evenimentul, este probabil cel mai potrivit spaţiu pen­tru o astfel de desfăşurare de valori, îndeplinind în­tru totul condiţia marelui pictor Corneliu Baba, care spunea că arta trebuie ex­pusă numai în spaţii largi, luxoase, generoase. Pentru prima oară de la ocuparea Basarabiei din 1944, zeci de capodopere ale pictorilor români şi basarabeni sunt expuse laolaltă, aşa cum este firesc pentru exponenţii unei culturi unice. Nu întâmplător, pro­iec­tul, susţinut şi de Institutul Cultural Ro­mân din Chişinău, a fost numit "de anvergură”, întrucât încurajează justa apreciere şi perpetuează valorile artei de patrimoniu de pe cele două maluri ale Prutului. Au fost expuse 30 de capo­do­pere ale unora dintre cei mai apreciaţi artişti din Republica Moldova, printre care Mihail Grecu, Igor Vieru, Miliţa Pe­traşcu, Leonid Grigoraşenco, Idel Ian­chelevici, Moisey Gamburd, Theodor Kiriacoff Suruceanu, Ada Zevin, Nina Arbore, alături de alte peste 150 de opere semnate Nicolae Grigorescu, Alexandru Ciu­curencu, Nicolae Tonitza etc.Orga­nizatorii au văzut în această expoziţie nu numai simbolul Unirii celei de mult aşteptate, a românilor de pe ambele maluri ale Pru­tului, ci şi un demers inedit de inte­grare a creaţiei artistice din Re­publica Moldova într-un cir­cuit european şi inter­na­ţional al valorilor.

"În artă, unirea este o realitate, şi e bine aşa”

În cuvântul de deschidere, ambasadorul Republicii Mol­dova la Bucureşti, Iurie Re­niţă, i-a invitat pe cei prezenţi să admire "un început de dia­log al artei pe teme care de­fi­nesc ro­mâ­nitatea de pe ambele maluri ale Prutului. De sub această cupolă a artelor, ce denotă comuniunea noastră culturală, lingvistică şi istorică, să purcedem şi în continuare la edificarea unei cupole comune, a unei cupole europene”.
Secretarul de stat de la mi­nis­terul culturii, Victor Opas­chi, a vorbit des­pre "spaţiul co­mun românesc” cons­truit de artişti, începând cu a doua ju­mă­tate a secolului al XIX-lea."Pu­bli­cul românesc”, a spus Opaschi, "va descoperi că ope­rele basara­benilor, puse ală­turi de operele unor clasici români, precum To­nitza, Gri­go­rescu, Ciucu­ren­cu, se com­ple­tea­ză, sunt «de aici», prin «aici» în­ţe­legând un spaţiu de spiritualitate pe care istoria plină de violenţe şi în­cer­cări a secolului XX nu a reuşit să-l scindeze, să-l transforme în alt­ceva.Nu simţi în operele ex­puse azi nici o umbră a vre­u­nui complex, în­trucât, la Bucu­reşti şi la Chişinău, artiştii s-au simţit acasă. Cu fiecare astfel de eveniment, redescoperim că ceea ce ne-a despărţit n-a reuşit să distru­gă ceea ce ne-a unit şi ne uneşte. În artă, unirea este o realitate, şi e bine aşa”.
La rândul său, patriotul basara­bean Mircea Druc, fost prim-ministru la Chişinău, a ţinut să facă o radio­grafie a situaţiei la zi a "celor două state româneşti”, apre­ciind "realitatea pragmatică” şi "cu­rajul” celor care au organizat ex­po­ziţia. A venit vremea, cre­de domnul Druc, să înceapă "rein­tegrarea din ră­dăcini” a artei, culturii, spiritualităţii. Pe de altă parte, criticul de artă Ru­xandra Garofeanu, organi­za­toare, în 2009, a expoziţiei "Bessa­rabia maya”, s-a arătat impresionată de bogăţia şi "naturaleţea” expo­na­te­lor, topite în­tr-o magmă unică, aceea a spaţiului românesc.
Pagină realizată de

"Această expoziţie româno-română recuperează poveştile unor opere care, vreme de 50 de ani, au stat ascunse după cortina de oţel a sârmei ghimpate de pe Prut”

Criticul de artă şi scriitorul Tu­dor Octavian, bucuros că participă la un eveniment pe care şi l-a dorit de multă vreme, ne-a acordat un scurt interviu.

- Ce semnificaţie are această primă expoziţie de artă româno-română?

- Ideea mi se pare strălucită. Este dezvelită o colecţie de lucrări din patrimoniul românesc, care n-a mai ajuns în România până acum. Mulţi dintre aceşti maeştri ai penelului de la Chişinău sunt şcoliţi la Mos­cova şi la Sankt Petersburg, în pe­rioada interbelică şi după. De aceea, suntem martorii pri­mei recuperări a pictorilor basarabeni, prin mij­loacele sistemului de piaţă. Ei sunt lansaţi, practic, într-o licitaţie de tip eu­ropean, alături de fraţii lor din dreapta Prutului. Mul­te tablouri aparţin deja unor colecţionari din Bucu­reşti. Avem emoţii, deoarece asistăm la recu­perarea unei suprafeţe din istoria artei româneşti şi a unei cul­turi vizuale neglijate.

- O colecţie de patrimoniu este oferită spre vi­zionare şi cumpărare publicului larg. Îşi pot permite românii să achiziţioneze astfel de capodopere?

- În toată lumea, ideea de colecţie a coborât de la nivelul împăraţilor şi al potentaţilor, la nivelul pieţei sociale, unde are acces şi clasa mijlocie. Plecăm şi de la realitatea că se "înjumătăţeşte” timpul achiziţionării unui tablou: ceea ce era colectibil din sută în sută de ani, întrucât valorile şi stilurile se schimbau încet, astăzi a devenit colectibil în 50 sau chiar în mai puţini ani. Sticlăria şi mobilierul de 30 de ani sunt deja achiziţionate pentru colecţii. Tot ce a însemnat cândva consum devine reprezentare, design, artă. De aceea, nu trebuie să aşteptăm o sută de ani, ca să vedem că artişti ca Idel Ianchelevici, Tania Baillayre, Elena Muller-Stăncescu sau Igor Vieru au intrat pe porţile mari ale colecţiilor de patrimoniu.

- În acest context, ce se va întâmpla cu cariera eu­ropeană a pictorilor basarabeni expuşi la Art­mark?

- Astăzi se vând nu numai tablourile, ci şi po­veş­tile lor. Sub regimul comunist, artistul n-a avut po­veşti, era imprudent să vorbeşti despre viaţa lui, venea securitatea sau KGB-ul şi-i lua opera. Uneori, poves­tea poate face mai mulţi bani decât pictura. Spre exemplu, povestea bunei prietene a lui Brâncuşi, Mi­liţa Petraşcu, fascinează. Toate aceste tablouri basa­rabene au poveşti încă necunoscute la noi.De aceea, este un noroc că aceşti artişti sunt promovaţi de Art­mark. Artmark este singura întreprindere de acest gen din România, care deschide poteci. Celelalte case de licitaţie îşi duc existenţa licitând arte plastice şi aş­teptând cumpărători. Artmark inventează, lărgeşte aria de interes, deschide tematic căi către domenii puţin cunoscute de public. De exemplu: regalitatea. Istoria mică a regalităţii. A fost aici o expoziţie şi s-a licitat un ceas al lui Carol I. Aşa am aflat că marele rege, vă­zând că generalii şi miniştrii întârzie întot­deauna la Palat, a cumpărat 400 de ceasuri şi le-a dăruit dem­ni­tarilor, cu dedicaţie, în speranţa că nu vor mai în­târ­zia. Acele ceasuri sunt istoria unui tip de relaţie socială: românii întârziau la Palat. Iată cum ceasul acela a devenit poveste. Astfel, am ajuns la miezul lu­crurilor: această expoziţie româno-română recu­perează miezul lucrurilor, poveştile lucrurilor care, vreme de 50 de ani, au stat ascunse după cortina de oţel a sârmei ghim­pate de pe Prut. O idee admi­rabilă, meritorie, pa­triotică.

Foto: CORNELIU STĂNCESCU