Mihnea Blidariu

"Rosia Montana este, de fapt, ca intreaga Romanie"

Poet, chitarist si solist vocal al celei mai bune trupe de rock a ultimilor ani, Mihnea Blidariu este unul din foarte putinii artisti romani ce se implica in viata cetatii cu aceeasi intensitate ca pe scena. Fondator al Fan Fest-ului, aprig sustinator al campaniei "Salvati Rosia Montana", Mihnea a incheiat anul 2011 ducand la bun sfarsit turneul de promovare al recentului album al formatiei sale, Luna Amara, cu "Ocupy Conti", o miscare de protest ce a pornit in Cluj Napoca si a dat un suflu proaspat luptei impotriva unui dezastru ecologic programat. Cand otrava parea ca s-a infiltrat in toate nivelurile puterii si ca balanta s-a inclinat nedrept, tinerii au iesit in strada si au aratat ca le pasa de ceea ce se intampla in aceasta tara si ca sunt dispusi sa ia atitudine.

"Lacomia fara margini a celor ce conduc tara face prapad"

- Crezi ca artistii si intelectualii romani ar trebui sa se implice mult mai mult in problemele societatii? Ce te-a facut sa te dedici cauzei Rosiei Montane?

- Nu am timp sa ma gandesc la asta, am invatat sa ma plang mai putin de ceea ce fac sau nu fac altii si sa ma concentrez la ceea ce am eu de facut. Sigur, mi-ar placea ca mai multi artisti sa fie implicati constant in problemele tarii, sa faca ceva mai mult decat sa dea declaratii si sa semneze petitii.Un exemplu pozitiv din muzica rock ar fi trupa Vita de Vie, foarte activa in sprijinul copiilor cu Sindrom Down. Eu m-am implicat in campania "Salvati Rosia Montana" pentru simplul fapt ca imi pasa. Cineva mi-a povestit ce se intampla, m-am informat si am ajuns acolo prima data pentru "Fan Fest", in 2004. I-am cunoscut si pe cei ce si-au vandut casele si pe cei ce s-au incapatanat sa ramana, si am inteles ca Rosia Montana este ca intreaga Romanie. Sunt oameni ce au fost spalati pe creier de regimul comunist si inca mai cred ca statul iti da, statul iti ia, si ca tu trebuie doar sa stai cuminte cu mainile-n san, si alti oameni, ce cred cu tarie in valori precum traditie, familie, patriotism, si sunt gata sa lupte pentru ele. Oameni care pentru o suma potrivita fac orice si oameni care nu renunta la valorile lor, cu nici un chip. Este un aspect legat de aceasta campanie, care ma atrage foarte mult. Anume, ca ea tine de zece ani piept unei corporatii cu o uriasa putere financiara, ce si-a atras, din pacate, de partea sa presedintia tarii, guvernul, fortele locale, jandarmeria, presa. Dar eu sper ca romanii sa-si spuna: "Domne, daca o mana de oameni au avut forta de a lupta atatia ani cu o corporatie atat de agresiva si au facut fata presiunii venite din toate partile, avand de partea lor doar credinta, daruire, energie, bani de acasa si idei, acesta e un semnal ca in intreaga tara se poate". Ca exista o forta care sa se opuna prapadului pe care-l face de atatia ani lacomia fara margini a celor ce conduc tara.

"Vreau dialog, vreau sa construiesc, sa schimb idei"

- Ai fost mereu "capul rautatilor", purtatorul de cuvant, cel mai rebel din clasa?

- Am crescut intr-un mediu liber, printre carti si muzica, cu mama poeta si profa de psihologie. La Liceul de Muzica din Bacau, chiar daca era un mediu artistic, aveam destui profesori care incercau sa ne constranga si, de fiecare data cand clasa avea o nemultumire, eu eram purtatorul de cuvant. "Mihnea, vorbeste tu cu diriga...". Primul cantec scris cu trupa mea de liceu se numea "Pensionarul Vasile" si in el era vorba de un fost activist ce o ducea foarte bine, aluzie la Ion Iliescu. In ultimul an de liceu, unui ministru i-a venit ideea sa dam bac-ul la sapte materii, cu doar cateva luni de pregatire inainte. Am facut un mars de protest, ne-am strans vreo mie de elevi si ne-au asteptat cu trupele speciale, coborate cu scuturi, cu echipament, din camioane. Le-am luat cu noi pe fetele de la scoala de stewardese, n-au indraznit sa se atinga de asa frumuseti, si am trecut ca prin branza. Cand am ajuns la inspectorat, singurul profesor care a iesit sa vorbeasca cu noi a fost mama. Asa cum in continuare ma incurajeaza si chiar a iesit in strada, pentru sustinerea campaniei "Salvati Rosia Montana" in Bacau.

- Dupa liceu, ai schimbat macazul, ai plecat in Ardeal sa studiezi Literele...

- Da, dupa 12 ani de muzica clasica, ma saturasem, mi-am dat seama ca nu asta vreau sa fac si ca nici jazz-ul nu ma atrage foarte tare. Mama a insistat sa iau si trompeta cu mine la Cluj si, cand l-am intalnit pe Nick si am pus bazele trupei, am zis: "Hai sa facem ceva interesant". Si atunci trompeta mi-a prins bine.

- Au trecut 12 ani de la infiintare, ati scos 4 albume, sunteti deja consacrati, insa Luna Amara isi pastreaza un suflu rebel, furios, nu se complace intr-o reteta a succesului repetata plictisitor...

- Asta ne-am propus de la inceput, sa incercam mereu lucruri noi. Suntem cinci oameni, ce asculta fiecare alt gen de muzica, nu respingem nici o idee, nici o alaturare de ritmuri, cat de ciudata ar parea la inceput. Poate sa iasa ceva genial sau sa nu iasa nimic. Exista un suflet comun al formatiei si stim cand este bine sa includem in repertoriu o piesa noua si cand nu. Discul cel nou, "Pietre in alb", are piese mai lungi, introspective, si reprezinta o schimbare in mesajul nostru. S-ar putea sa-i enerveze un pic pe fanii nostri. Multa vreme am fost o trupa de protest, mergeai la concertele noastre ca sa-ti decantezi frustrarile din viata de zi cu zi. Dar stai un pic, nu vreau ca muzica mea sa fie un soi de groapa de gunoi, vreau un dialog, vreau sa construiesc, sa schimb idei. Nu vrem sa vii la concertele noastre si sa-ti faci iluzii doua ore, ca esti liber ca pasarea cerului, injuri sefii si toti politicienii, apoi te intorci in acelasi sistem si o iei de la capat. Vrem sa stii ca vii la concert dintr-un sistem corupt, ca te vei intoarce acolo si ca trebuie sa iei atitudine. Sa salvezi un catel, sa urmezi o cauza, sa intelegi ca esti mai mult decat un simplu pion, usor de manipulat, si ca actiunile tale conteaza.

"Nu mai avem nici un pic de respect si de incredere in oamenii politici, asa incat ne vom reprezenta singuri"

- Pare greu de crezut, dar, la mai bine de 20 de ani de cand "minerii au venit sa-i salveze pe bucuresteni si sa planteze flori", nivelul manipularii si al infestarii opiniei publice in campania RMGC a atins aceleasi cote aberante...

- 1990 a fost anul in care puteam sa o cotim si noi spre o democratie reala, precum cehii sau polonezii. Dar nu as compara cele doua momente. Atunci aveam o masa foarte usor de manipulat, acum, dupa '90, au aparut mai multe generatii de oameni informati, mai constienti de ce se intampla si mai implicati. Eu, atat in postura de textier si om de scena la Luna Amara, cat si in cea de militant in campania "Salvati Rosia Montana", as putea cu usurinta sa manipulez, intr-un mod pozitiv, oamenii, printr-un discurs patriotic, in care sa apelez la fiorul romanului verde. Dar daca i-as manipula ar insemna ca nu-i respect. Asa ca am ales, in ambele cazuri, calea dialogului. Vrem ca oamenii sa se convinga singuri de justetea lucrurilor. E simplu sa dai sarmale si mici de sarbatori si sa ai discursuri gen Dan Diaconescu. Noi am ales calea mai grea, a pasilor marunti, noi vrem sa construim. Asta-i diferenta majora intre "noi" si "ei", noi gandim pe termen lung, RMGC vrea doar sa ia banii si sa plece, televiziunile sa faca rating cu orice pret... In prima zi de "Ocupy Conti", la Cluj, un cameraman ne-a zis pe sleau: "Va aruncati de la etaj? Daca nu se arunca nimeni, nici nu pornesc camera!". Iar TVR, datorita contractelor cu RMGC, a refuzat sistematic sa transmita orice stire legata de protestele de la Cluj. Nu-i normal nici ca televiziunile private sa nu transmita stiri obiective, doar nu sunt SRL-uri de facut pantofi, dar in cazul TVR, este foarte grav. Si in presa scrisa-i la fel, singurii care scriu ce se intampla sunt "Formula AS" si alte 3-4 ziare. Presa romaneasca este foarte, foarte departe de realitatile tarii si, intr-un fel, poate se va produce si aici acea schimbare de care vorbeam, la nivelul intregii tari. Sunt deja mii de oameni ce nu se mai obosesc sa deschida televizorul si sa vada aceleasi mizerii, se informeaza din alte surse, de pe internet, facebook. Vom face o presa alternativa, ziare, sa ramana sa se uite ei la reclamele RMGC si la injuraturile politicienilor.

"Ocupy Conti"

- Ce inseamna, de fapt, "Ocupy Conti"? Cum a pornit si ce aduce nou in campania "Salvati Rosia Montana"?

- "Ocupy Conti" a dat un nou avant campaniei, prin miscarile de strada pornite in Cluj si continuate in mai multe orase. Imbucurator este faptul ca primim mereu telefoane din diferite parti ale tarii, de la tineri ce vor sa faca ceva, sa iasa in strada si sa-si spuna parerea. A insemnat raspunsul nostru la valul de minciuni si la destrabalarea de reclame ce au invadat in ultima perioada presa romaneasca.Am simtit nevoia sa ripostam, am ocupat cladirea pustie a Hotelului Continental din Cluj, am afisat bannere si le-am spus oamenilor ce treceau pe strada adevarul, despre ce pregateste RMGC la Rosia, cu totul altceva decat "mirificul santier ce va proteja natura", cum apare in reclame. Ne-au arestat. Eram pregatiti, au recurs la tot felul de smecherii ieftine din filme politiste, avocatul ne-a spus sa stam linistiti, am iesit si am luat-o de la capat. Miscarea a continuat in centrul Clujului, cu sute de oameni stransi, cu momente foarte frumoase, dar si cu multe hazlii. Doi politisti au tinut neaparat sa ne legitimeze, noi ne-am asezat cuminti la coada, in linie, 200 de oameni, cu buletinele fluturand in maini. Li s-a terminat mina la pix, le-am dat noi unul nou. Civili cu camere de filmat se ascundeau pe dupa garduri si tufe, noi le faceam cu mana si le zambeam frumos. Cand am dat pe gat "cianura" si am cazut cu totii, sute, pe jos, politistii si-au facut cruce, s-au urcat in masina si au plecat buimaci. Sunt pregatiti pentru actiuni de forta, dar atunci cand te manifesti in alt mod, ludic, habar n-au ce sa faca, sunt fastaciti si timorati. Ne-am strans, langa statuia lui Matei Corvin, o suta cincizeci de oameni, sa dansam pentru Rosia Montana. Vals. In alta seara am facut doua tabere si am jucat "Tara, tara, vrem ostasi!". "Pentru cine?". Ceilalti strigau: "Pentru Rosia Montana!". Au venit politistii: "Ce faceti aici? Aveti autorizatie?". "Ne jucam. Ne trebuie autorizatie pentru "Tara, tara, vrem ostasi?"". Au fost si momente tensionate. La un meci de baschet, jandarmii iti descheiau la intrare camasa, ca nu cumva sa ai pe tine un tricou cu "Salvati Rosia Montana". Cativa de-ai nostri s-au strecurat cu cateva bannere si cand le-au desfasurat, la inceputul meciului, jandarmii s-au indreptat spre ei, insa galeria lui "U" Cluj, care nu-i facuta din mielusei, a facut zid in jurul lor. Mesajul a fost ca daca jandarmii mai fac un pas iese urat de tot, asa ca au dat inapoi si si-au vazut de ale lor.

- Si in tara?

- La Alba Iulia, de 1 decembrie, am avut o actiune foarte buna. Ziua am mers cu steaguri si cu bannere pe strazi, iar seara am avut un spectacol de teatru bazat pe poeziile mele, in care interpretez muzica live. Asa ca am imbinat utilul cu placutul. In Bucuresti insa, la Arcul de Triumf, jandarmii s-au comportat agresiv, ne-au bruscat oamenii, le-au confiscat din rucsaci, fara proces verbal, tricouri, bannere, materiale informative, in timp ce la doi metri de ei, partidele politice isi faceau campanie electorala, fara sa le zica nimeni nimic. O doamna le-a spus jandarmilor: "Bine, dar dreptul la libera exprimare este garantat de lege". Jandarmul a raspuns: "Da, este garantat, dar nu totdeauna"! La fel s-a intamplat si cu cei ce s-au strans, tacuti, in fata sediului TVR, au fost aruncati in dube si arestati, fara nici o explicatie!

- Ce va urma? Cum vezi continuarea acestei lupte?

- Am strans 100.000 de semnaturi impotriva exploatarii cu cianuri, asa incat Comisia Internationala de Petitii a venit la Bucuresti.Parlamentarii erau buimaci, nu intelegeau ce cauta Comisia aici! Pentru ca ei nu stiu pe cine reprezinta. Presedintele tarii incalca Constitutia si face lobby unei corporatii ca in orice republica bananiera. Politia si jandarmeria se comporta de parca ar fi aservite corporatiei. De guvern, ce sa mai spunem?! Poate ar trebui sa le dea de gandit ca la alegerile precedente jumatate din romani au preferat sa stea acasa. Pentru ca nu mai avem nici un pic de incredere in ei si nu ne ramane decat sa ne organizam intre noi. Sa ocupam cladiri, sa iesim in strada si sa protestam cu steaguri, sa facem Revelionul la Rosia Montana, ca sa le aratam acelor oameni ca se poate trai si din turism... Se va ajunge, asta daca nu s-a ajuns deja, la doua Romanii: cea a politicienilor care vorbesc pentru ei si se lupta pentru putere, si cea a noastra, a celor ce nu mai au nici un pic de respect si nu se mai simt reprezentati de ei. Asa ca ne vom reprezenta singuri.

Mihnea Blidariu s-a nascut pe 6 septembrie 1979 la Bacau, acolo unde a absolvit cursurile Liceului de Muzica si Arte Plastice "Gheorghe Apostu". Student la Cluj, el infiinteaza in 1999, alaturi de Nick Fagadar, o trupa rock, ce ulterior se va numi Luna Amara. Trupa lanseaza patru albume de studio ("Asfalt", "Loc lipsa", "Dont Let Your Dreams Fall Asleep" si "Pietre in alb"), concerteaza la cele mai importante festivaluri din tara, uneori in deschiderea unor nume clasice ale rock-ului mondial. In paralel, Mihnea lanseaza doua volume de versuri: "No Future" si "mania.ro".