Un leac stravechi: IMBAIEREA

- De la copca de gheata la sauna cu aburi de foc -

- Fie ca vorbim despre "bania" ruseasca, despre "hammam"-ul turcesc sau "ofuro"-ul japonez, baia a reprezentat inca din antichitate o excelenta metoda de relaxare, de purificare a trupului si a sufletului, o "sedinta" de infrumusetare si intinerire. Oricat ar parea de curios, au existat epoci cand accesul la baie era ingradit, privit ca un pacat, baile erau distruse, fiind considerate unelte ale diavolului. Ritualul imbaierii practicat in unele tari pare o adevarata forma de tortura, cu temperaturi infernale sau, din contra, foarte scazute, cu biciuiri ale trupului pentru masarea pielii si aburi fierbinti. Exista insa oameni care, prin aceasta metoda aparent barbara, s-au vindecat de boli care le-ar fi putut aduce moartea -

Boboteaza in copca

An de an, in noaptea de 18 spre 19 ianuarie, pe stil vechi, pe malul lacului "Bezdonii" (Fara fund), din rezervatia "Serebrianii Bor" (Codrul de Argint), aflata in imediata vecinatate a Moscovei, se aduna zeci de oameni. Este ajunul Bobotezei, iar credinciosii, cu mic cu mare, asteapta infrigurati inceperea slujbei de sfintire a apei. Respectand traditia populara pravoslavnica, in aceasta noapte, ei vor trebui sa se dezbrace si sa se scufunde de trei ori in apele inghetate, facandu-si de fiecare data semnul crucii. Astfel, trupul lor se va spala de boli si dureri, iar sufletul se va curata de pacate si rele.
Gerul nemilos a pus deja stapanire pe acest tinut, transformand apele in gheata si incremenind, sub zapada grea, padurea de pini ce se asterne intre malurile raului Moscova si tarmul lacului Fara fund. In aceasta noapte, frigul pare mai aprig ca niciodata, incercand, parca, din rasputeri, sa-i izgoneasca pe oamenii ce asteapta, neclintiti in credinta lor, sa se primeneasca in apa sfintita, binefacatoare. Cu cateva zile inainte, in gheata ce se asezase deasupra luciului apei, credinciosii sapasera cea mai mare copca, in forma de cruce, din intreaga regiune.
"O mandrete de cruce, 25 pe 4 metri. Iar adancime... fara fund! Apa-i rece, numai buna de scalda", spune un barbat infofolit intr-o suba groasa. "Numai de-ar veni mai iute parintele Serghei, sa slujeasca apele si sa putem a ne bucura de baia la copca!" In jurul omului, care vorbea tare sa-l auda toata lumea, se adunasera mai toti credinciosii, semn ca era o persoana respectata.
In urma cu 40 de ani, Alexandr Budniak a parasit capitala rusa si s-a mutat intr-un sat micut de la marginea Moscovei, ca sa fie mai aproape de natura. Decizia venise dupa ce medicii ii depistasera o tumora la creier si, cum Alexandr nu voia sub nici o forma sa se opereze, a luat hotararea de a se trata singur. S-a mutat la tara, a inceput sa se hraneasca doar cu legume si fructe culese de mana lui si, cel mai important, a inceput sa practice baia la copca. Se scula dimineata, inainte de rasaritul soarelui, manca cateva fructe si pleca pe gheata, catre copca care-i devenise aproape un tovaras de lupta. Se scufunda in apa rece, care-i trezea toate simturile, inota timp de cinci minute, iesea in gerul cumplit, se freca bine cu un prosop si pleca catre casa fericit. Tratamentul continua si vara, cu bai rusesti cu aburi. Alexandr isi construise o izba micuta, cu soba din pietre de rau, unde isi petrecea zilnic cel putin o ora, la temperaturi de peste 90 de grade Celsius.
Si iata ca au trecut de atunci mai mult de patru decenii si Alexandr nu a mai avut niciodata nevoie de ajutorul medicilor. Expertii dau o explicatie simpla acestui fenomen uimitor: atunci cand omul se scufunda in apa rece, glandele suprarenale elibereaza brusc, ca intr-o eruptie, adrenalina. Acest hormon il ajuta pe om sa se adapteze la conditiile extreme, el fiind denumit si hormonul stresului. Adrenalina reduce sensibilitatea la durere, accelereaza bataile inimii, imbunatateste fluxul sanguin catre organele interne si creier, activeaza sistemul imunitar si stimuleaza metabolismul. Astfel, aparent ca printr-un miracol, bolile isi gasesc vindecarea.
Locuitorii zonei, care initial il considerasera pe Budniak putin nebun, au inceput treptat sa il admire pentru determinarea cu care zilnic se supunea acestor exercitii spartane. Despre autovindecarea lui s-a aflat in toata regiunea Moscovei si, cu timpul, au inceput sa soseasca tot mai multi oameni care-i solicitau ajutorul si indrumarea. Sunt multi cei care, asistati de Alexandr Budniak, s-au vindecat de boli de plamani, de gripe si anghine pectorale, aplicandu-si tratamentul, in aparenta dur, al bailor la copca.

Terapie in gheata

In urma cu cativa ani, in perioada cand Alexandr se dedicase aproape intru totul instruirii si asistarii oamenilor care aveau nevoie de tratamentul cu baie la copca, nepoata sa, Dasa, in varsta de trei ani, a fost diagnosticata cu o boala grava: bronsita obstructiva cu componente astmatice. "Ce poate fi mai infricosator decat sa-ti vezi copilul cum se sufoca, cum ramane fara aer, livid la fata, iar tu sa fii complet neputincios?!Cred ca am fost la toti medicii din Moscova, am incercat toate medicamentele, fara nici un rezultat. Sarmana Dasa, la cel mai mic efort fizic, la cel mai mic stres emotional, incepea sa gafaie, sa tuseasca aproape de lesin. Au chinuit-o pe biata copila timp de trei ani, cu fel de fel de leacuri, tratamente si medici". Atunci s-a decis bunicul ei, Alexandr, expert in bai la copca, sa intervina si sa-i aplice nepoatei terapia prin care el insusi se salvase cu ani in urma. Au inceput in luna septembrie, cand apele raului nu erau foarte reci. In fiecare zi, Dasa mergea impreuna cu bunicul sau cativa kilometri pe jos, pana pe malul raului Moscova, unde a invatat sa inoate. Alexandr a facut in asa fel incat totul sa-i para fetitei o aventura: se jucau in apa, alergau si se stropeau ca doi copii. Astfel Dasa a primit acest tratament cu bucurie, ca pe o distractie copilareasca, fara obligatii si constrangeri. Treptat, apele au devenit tot mai reci, dar fetita, deja obisnuita cu baile zilnice, nici macar nu a realizat schimbarea de temperatura. Si a sosit iarna, cu inghetul apei, si Dasa a facut prima baie la copca. "A fost o adevarata incantare sa o vad razand, rosie de sanatate la fata, cum iese din apa inghetata!", povestea mandru bunicul.
Chiar din primul an de bai la copca, spre uimirea medicilor, cele mai grave simptome ale bolii, sufocarea si tusea puternica, au disparut, iar in cel de-al doilea an, diagnosticul a fost anulat. Acum, dupa cinci ani de practicare a bailor in apa rece, Dasa este un copil absolut normal, perfect sanatos. Insa in fiecare dimineata, inainte de a merge la scoala, pana la aparitia primelor raze ale soarelui, Dasa si bunicul ei inoata impreuna in apele reci si inca intunecate ale raului Moscova. "Nu intram in apa fara sa salutam mai intai raul: Buna dimineata, prieten drag! Chiar si atunci cand afara este viscol, vant cumplit sau ger naprasnic, tot mergem sa ne scaldam. Natura ne este foarte apropiata si ar fi o ofensa sa ne plangem de schimbarile ei!"
Baile la copca i-au adus Dasei nu numai sanatatea trupeasca, ci si pe cea sufleteasca. Sentimentul, transmis de bunicul sau, ca este parte din natura, i-a oferit o stare de confort interior, a intarit-o emotional si i-a dat incredere in fortele proprii.
Astfel a devenit Alexandr Budniak specialist recunoscut in bai la copca si un indrumator experimentat in tratamentele cu apa. Boboteaza este pentru el una din cele mai fericite zile din an. "Puterea tamaduitoare a apei reci ca gheata este de doua ori mai benefica in aceasta zi de sarbatoare. Prin scufundarea in apa sfintita, spiritul nostru primeste o sursa uriasa de energie, se purifica, aproape renaste", vorbeste cu insufletire Alexandr.

Dulcele supliciu al imbaierii

Atat baia la copca, cat si cea cu aburi, sunt astazi remedii foarte raspandite si apreciate. Indiferent unde se practica ritualul baii rusesti, casa este construita doar din busteni, iar in mijloc troneaza o soba din piatra. Pe plita sobei se aseaza o gramada de pietre de rau care, dupa cateva ore de la aprinderea focului, se incing foarte tare. Cand temperatura din camera de baie ajunge la cel mult 100 de grade Celsius, focul din vatra se stinge, iar pietrele sunt stropite cu apa. Casa este de obicei construita langa o sursa de apa, un parau sau un lac. Iarna, dupa baia de aburi, oamenii ies dezbracati afara si se scufunda in apa din copca sau se freaca cu zapada, iar pe timp calduros, se stropesc cu apa rece.
Portughezul Antonio Nunez Sanchez, unul din vestitii medici ai tarinei Elisabeta, care a scris un intreg tratat despre beneficiile bailor rusesti, sustinea ca "bania" poate inlocui aproape orice medicament. Baia cu aburi creste imunitatea organismului, intareste inima, imbunatateste circulatia sangelui, fortifica plamanii si accelereaza metabolismul. Aerul umed si temperaturile inalte faciliteaza eliminarea substantelor nocive si a surplusului de apa, ajutand astfel organismul sa scape de kilogramele suplimentare. Este un bun remediu in tratarea diverselor alergii, a sinuzitelor, bronsitelor si chiar pneumoniilor.
Ritualul presupune lovirea usoara a trupului, in mod repetat, pentru masarea pielii, cu o maturica alcatuita din plante alese in functie de afectiunea fiecaruia. Nu trebuie sa lipseasca nici sapunul de casa, facut cu pelin si radacini de stanjenel. Maturica din frunze de mesteacan este cea mai des folosita la rusi, ajutand la relaxarea muschilor si articulatiilor. Cea din stejar este o optiune pentru "eroi", fiind foarte aspra, dar un bun tratament pentru bronsite. Maturica din mimoze, recomandata femeilor, calmeaza si aduce efecte benefice somnului, actionand ca un antidepresiv natural remarcabil.
Pentru rusi, astfel de tratamente nu au doar un rol igienic, de protejare si imbunatatire a sanatatii, ci si unul de protectie impotriva spiritelor rele. Convingerea populara ca duhurile rele sunt cele care provoaca bolile si ca doar prin baie se pot alunga are o vechime de secole, dinainte chiar de crestinarea poporului rus. Se considera ca "bania" (baia cu aburi) reunea cele patru elemente universale: apa, focul, aerul si pamantul, iar omul, prin ritualul imbaierii, se umplea de toata energia acestor forte primordiale. In cele mai importante momente ale vietii, rusii se primeneau intai intr-o baie de aburi purificatoare. Rusoaicele au fost printre primele femei care au nascut in apa, tocmai pentru a-si proteja pruncii de influenta negativa a spiritelor rele. Imediat dupa nastere, femeia care ajuta gravida isi spala mainile in apa, le scutura si spunea: "Asa cum se scurge apa de pe palmele mele, asa sa plece raul de la acest prunc!".
Odata cu raspandirea crestinismului, "bania" nu si-a pierdut calitatile magice, devenind tot mai apreciata si mai practicata. Sfantul Cuvios Nestor relateaza in cronicile sale, datand din jurul anului 1100, despre calatoria de increstinare a Sfantului Andrei pe taramurile Rusiei de azi. Cronicarul povesteste ca dincolo de raul Nipru a intalnit Apostolul acest obicei straniu, pe care l-ar fi descris astfel: "Acesti oameni se imbaiaza in mari cazi de lemn, in care intra toti dezbracati. Si isi vor lua cu ei nuiele tinere si se vor lovi cu ele atat de rau, ca ai zice ca n-o sa mai scape cu viata. Apoi se arunca in apa rece si astfel isi vor crea placere, nu chin. Dar baia asta unui strain i se pare nu un lucru placut, ci o tortura".
Totusi, neobisnuitele bai rusesti au fost apreciate in secolele urmatoare de majoritatea calatorilor straini in Rusia. Se spune ca celebrul curtezan Giacomo Casanova, in perioada sederii sale la curtea imparatesei Ecaterina cea Mare, ar fi avut parte de o asemenea experienta, pe care a descris-o ca fiind fantastica, "de o placere aproape egala cu amorul".

Remediul universal

Dintre toate popoarele lumii, cei care au facut din baie un adevarat cult au fost romanii. Termele romane nu erau simple locuri de imbaiere, ci adevarate locuri de socializare, unde se intalnea si discuta elita intelectuala, unde se dezbateau probleme politice, chestiuni diplomatice si militare. Ideea baii romane a fost preluata si de turci si adaptata la specificul propriu, transformandu-se intr-o combinatie dintre termele romane si baia ruseasca cu aburi. Astazi, "hammam-ul" este una dintre cele mai apreciate si mai placute modalitati de relaxare, o metoda de detoxifiere a organismului, un medicament miraculos in tratarea mai multor afectiuni.
Si in Japonia baia este o componenta esentiala, indispensabila pentru sanatatea spirituala si fizica. "Ofuro" (baia japoneza), considerata in traditia nipona centrul de interactiune al celor patru elemente primordiale, imbunatateste campul energetic al omului si asigura iluminarea spirituala. In ritualul imbaierii din Tara Soarelui Rasare, "ofuro" nu are drept scop spalarea propriu-zisa a trupului, aceasta facandu-se inainte, ci unul meditativ, de inaltare sufleteasca. "Furako", vasul de imbaiere - un butoi din lemn masiv, este amplasat, de obicei, in mijlocul naturii. Apa din interior este incalzita si mentinuta la o temperatura constanta, de pana la 50 de grade Celsius. Astfel, ai senzatia ca te scufunzi intr-un izvor fierbinte, respirand forta proaspata a naturii. Medicina moderna atesta ca practicarea bailor in aer liber, in special pe vreme de iarna, stimuleaza sistemul cardiovascular si rinichii si reduce riscul aparitiei racelilor si gripei. In urma cu doar cateva secole, pentru europenii occidentali, baia era un pacat, o placere vinovata a trupului, considerata focar de epidemii si cauza principalelor maladii mortale.
Atunci cand conchistadorii spanioli au debarcat pe coastele Americii, in secolul XVI, au descoperit cu uimire si repulsie ca aztecii aveau obiceiul revoltator, de-a dreptul barbar, de a intra goi, toti laolalta, femei si barbati, intr-o baie comuna. Ritualul imbaierii se desfasura in niste cladiri scunde, in forma circulara, asemeni discului solar, construite din roca vulcanica. "Temazkal", baia aztecilor, era un element esential al ceremoniei de purificare, care se tinea dupa orice batalie sau dupa o perioada de grele incercari. De asemenea, avea menirea de a vindeca bolile, de a ajuta femeile sa nasca mai usor si de a alunga spiritele rele. Spaniolii, care veneau dintr-o tara unde Inchizitia condamna cumplit placerea fizica ce putea fi oferita de o baie reconfortanta, aproape ca nu se spalau niciodata. Regina Spaniei se mandrea cu faptul ca nu se spalase decat de doua ori in viata, la nastere si inainte de a se casatori. Asistand la ritualul de imbaiere al aztecilor, conchistadorii au fost convinsi ca acesta are o origine demonica si au interzis practicarea lui. Baile au fost distruse, iar cei care indrazneau sa le mai foloseasca erau aspru pedepsiti.
Au trecut secole, si abia in timpurile moderne, puterile terapeutice ale baii sunt redescoperite. Intoarcerea catre principiul fluid, din care a izvorat insasi viata, poate fi o incercare de redobandire a puritatii originare a omului, faptura zamislita din apa si pamant.