Evenimentele din decembrie 1989 si urmarile lor pe care le traim pana azi au starnit si starnesc nenumarate comentarii, interpretari, atitudini. Istoria recenta e insa mereu vicleana cu aceia ce-i sunt contemporani. Fapte marunte pot capata, pentru actorii si martorii lor, proportii nebanuite, iar acte fundamentale se pot pierde, in momentul producerii lor, sub vartejul imprejurarilor, in contexte tulburi. De aceea citirea la cald a evenimentelor istorice e o intreprindere riscanta. Viziunea jurnalistica le poate transforma in naratiuni spectaculoase, dar cu legaturi fragile cu realitatea, le pot deturna ideologic sensurile prin relevarea unor "motive" derizorii din perspectiva mai vasta a "seriilor lungi", despre care vorbea - in domeniul evolutiilor economice - Mircea Vulcanescu. Poate parea surprinzatoare citarea aici a unei referiri, aparent paradoxale, asupra Istoriei, a unui dictator comunist chinez foarte in voga, intr-o anumita epoca, printre tinerii intelectuali occidentali, dar o folosesc fiindca mi se pare ilustrativa. Intrebat de un jurnalist despre semnificatia Revolutiei Franceze din 1789, Mao a spus: "Nu pot sa ma pronunt. Evenimentele sunt prea recente!". Lasand deoparte posibilele interpretari legate de structurile specifice ale mentalului din lumea asiatica, trebuie sa intelegem ca pronuntarea transanta in legatura cu semnificatia unor fapte considerate esentiale in evolutia unei comunitati e totdeauna suspecta de subiectivism pentru contemporanii evenimentelor. Istoria ca desfasurare in timp tinde sa relativizeze, sa schimbe semnificatia faptelor, iar memoria colectiva si individuala opereaza si ea o selectie ce duce la mitologizarea anumitor aspecte si obnubilarea altora. Sunt, de aceea, extrem de pretioase lucrarile care, in timp real, inventariaza evenimentele in succesiunea lor, consemneaza atitudinile si interpretarile date de cei ce le-au trait ca actori sau martori. Volumul "Unsprezece ani din istoria Romaniei", conceput de Domnita Stefanescu drept o cronologie a intervalului 1989-2000, e o astfel de lucrare. Autoarea a facut un efort urias (la care nu stiu cine altcineva ar mai fi avut rabdarea sa se incumete), consemnand toate evenimentele ce au marcat perioada, plus majoritatea reactiilor si interpretarilor momentane inregistrate in presa, carti de memorii sau lucrari de istorie. Editoare de un admirabil profesionalism, ea s-a dedicat acestei munci titanice inca din primii ani de dupa caderea comunismului, publicand in 1995 volumul "Cinci ani din istoria Romaniei" si in 1998 - "Doi ani din istoria Romaniei", care acopereau cronologic evenimentele din decembrie 1989 pana in ianuarie 1997. Volumul de fata le adauga ca material inedit inca patru ani, pana in decembrie 2000, si e de presupus ca acribia, pasiunea si altruismul Domnitei Stefanescu lucreaza in continuare, apropiindu-se de prezent. Cronologia ei mi se pare exceptionala: chiar daca ar fi fost o simpla inventariere de date si momente definitorii pentru perioada '89-2000, tot ar fi fost o intreprindere solicitanta la culme; dar e mai mult decat atat, caci in jurul faptelor sunt grupate reactiile mediatice, interpretarile la cald, declaratiile etc. Sa parcurgi cu creionul in mana toata presa si cartile decadei e o treaba atat de laborioasa, incat inevitabil trebuie sa mai lasi si deoparte. Caleidoscopul Domnitei Stefanescu nu are totusi in chip manifest defectele depistabile in majoritatea lucrarilor de istorie recenta, si anume subiectivitatea partinica, marca ideologica, fiindca dupa consemnarea faptelor autoarea se straduieste sa puna interpretari variate, de pe pozitii diferite, din perspectiva unui interes - politic, economic, social - sau a altuia. Rezulta un ansamblu foarte informat si exact, un tablou viu al perioadei, cu dinamica ei de profunzime cu tot, pe care "punerea in scena" realizata de Istorie mai apoi n-o mai ia totdeauna in seama. Domnita Stefanescu are si talent de regizor, ceea ce da sare si piper proiectului, caci comentariile - divergente, opuse, interesate - sunt montate in pagina si cu un fel de detasare ironica, accentuata de distanta in timp fata de producerea lor. Si mai are si viziune de romancier. Contextele interpretative ale "revolutiei" din 1989, ale mineriadelor, ale diverselor alegeri, ale formarii, reformarii sau dizolvarii partidelor s.a. contureaza personaje (ale principalilor actori, politicieni, afaceristi, ideologi) si destine sinuoase, pun in lumina motivatii corecte sau aberante pentru optiuni, dezvaluie jocuri obscure. Remarcabila e si scriitura limpede, eficienta, centrata pe surprinderea semnificativului istoric, care lasa cititorului impresia ca traieste sau retraieste evenimentele consemnate. Aceste calitati fac din "11 ani din istoria Romaniei" nu numai un util instrument de lucru pentru cei interesati de istoria post-decembrista a tarii noastre, ci si un ajutor pentru cei care, derutati si dezamagiti, pot folosi "manualul intamplarilor" alcatuit de Domnita Stefanescu la limpezirea de sine in relatie cu trecutul recent si cu prezentul.
SELECTIA "FORMULA AS"
Domnita Stefanescu, "11 ani din istoria Romaniei, decembrie 1989 - decembrie 2000. O cronologie a evenimentelor", Editura "Masina de scris" (tel. 021/210.81.45), 976 pag.
Evenimentele din decembrie 1989 si urmarile lor pe care le traim pana azi au starnit si starnesc nenumarate comentarii, interpretari, atitudini. Istoria recenta e insa mereu vicleana cu aceia ce-i sunt contemporani. Fapte marunte pot capata, pentru actorii si martorii lor, proportii nebanuite, iar acte fundamentale se pot pierde, in momentul producerii lor, sub vartejul imprejurarilor, in contexte tulburi. De aceea citirea la cald a evenimentelor istorice e o intreprindere riscanta. Viziunea jurnalistica le poate transforma in naratiuni spectaculoase, dar cu legaturi fragile cu realitatea, le pot deturna ideologic sensurile prin relevarea unor "motive" derizorii din perspectiva mai vasta a "seriilor lungi", despre care vorbea - in domeniul evolutiilor economice - Mircea Vulcanescu. Poate parea surprinzatoare citarea aici a unei referiri, aparent paradoxale, asupra Istoriei, a unui dictator comunist chinez foarte in voga, intr-o anumita epoca, printre tinerii intelectuali occidentali, dar o folosesc fiindca mi se pare ilustrativa. Intrebat de un jurnalist despre semnificatia Revolutiei Franceze din 1789, Mao a spus: "Nu pot sa ma pronunt. Evenimentele sunt prea recente!". Lasand deoparte posibilele interpretari legate de structurile specifice ale mentalului din lumea asiatica, trebuie sa intelegem ca pronuntarea transanta in legatura cu semnificatia unor fapte considerate esentiale in evolutia unei comunitati e totdeauna suspecta de subiectivism pentru contemporanii evenimentelor. Istoria ca desfasurare in timp tinde sa relativizeze, sa schimbe semnificatia faptelor, iar memoria colectiva si individuala opereaza si ea o selectie ce duce la mitologizarea anumitor aspecte si obnubilarea altora. Sunt, de aceea, extrem de pretioase lucrarile care, in timp real, inventariaza evenimentele in succesiunea lor, consemneaza atitudinile si interpretarile date de cei ce le-au trait ca actori sau martori. Volumul "Unsprezece ani din istoria Romaniei", conceput de Domnita Stefanescu drept o cronologie a intervalului 1989-2000, e o astfel de lucrare. Autoarea a facut un efort urias (la care nu stiu cine altcineva ar mai fi avut rabdarea sa se incumete), consemnand toate evenimentele ce au marcat perioada, plus majoritatea reactiilor si interpretarilor momentane inregistrate in presa, carti de memorii sau lucrari de istorie. Editoare de un admirabil profesionalism, ea s-a dedicat acestei munci titanice inca din primii ani de dupa caderea comunismului, publicand in 1995 volumul "Cinci ani din istoria Romaniei" si in 1998 - "Doi ani din istoria Romaniei", care acopereau cronologic evenimentele din decembrie 1989 pana in ianuarie 1997. Volumul de fata le adauga ca material inedit inca patru ani, pana in decembrie 2000, si e de presupus ca acribia, pasiunea si altruismul Domnitei Stefanescu lucreaza in continuare, apropiindu-se de prezent. Cronologia ei mi se pare exceptionala: chiar daca ar fi fost o simpla inventariere de date si momente definitorii pentru perioada '89-2000, tot ar fi fost o intreprindere solicitanta la culme; dar e mai mult decat atat, caci in jurul faptelor sunt grupate reactiile mediatice, interpretarile la cald, declaratiile etc. Sa parcurgi cu creionul in mana toata presa si cartile decadei e o treaba atat de laborioasa, incat inevitabil trebuie sa mai lasi si deoparte. Caleidoscopul Domnitei Stefanescu nu are totusi in chip manifest defectele depistabile in majoritatea lucrarilor de istorie recenta, si anume subiectivitatea partinica, marca ideologica, fiindca dupa consemnarea faptelor autoarea se straduieste sa puna interpretari variate, de pe pozitii diferite, din perspectiva unui interes - politic, economic, social - sau a altuia. Rezulta un ansamblu foarte informat si exact, un tablou viu al perioadei, cu dinamica ei de profunzime cu tot, pe care "punerea in scena" realizata de Istorie mai apoi n-o mai ia totdeauna in seama. Domnita Stefanescu are si talent de regizor, ceea ce da sare si piper proiectului, caci comentariile - divergente, opuse, interesate - sunt montate in pagina si cu un fel de detasare ironica, accentuata de distanta in timp fata de producerea lor. Si mai are si viziune de romancier. Contextele interpretative ale "revolutiei" din 1989, ale mineriadelor, ale diverselor alegeri, ale formarii, reformarii sau dizolvarii partidelor s.a. contureaza personaje (ale principalilor actori, politicieni, afaceristi, ideologi) si destine sinuoase, pun in lumina motivatii corecte sau aberante pentru optiuni, dezvaluie jocuri obscure. Remarcabila e si scriitura limpede, eficienta, centrata pe surprinderea semnificativului istoric, care lasa cititorului impresia ca traieste sau retraieste evenimentele consemnate. Aceste calitati fac din "11 ani din istoria Romaniei" nu numai un util instrument de lucru pentru cei interesati de istoria post-decembrista a tarii noastre, ci si un ajutor pentru cei care, derutati si dezamagiti, pot folosi "manualul intamplarilor" alcatuit de Domnita Stefanescu la limpezirea de sine in relatie cu trecutul recent si cu prezentul.
Evenimentele din decembrie 1989 si urmarile lor pe care le traim pana azi au starnit si starnesc nenumarate comentarii, interpretari, atitudini. Istoria recenta e insa mereu vicleana cu aceia ce-i sunt contemporani. Fapte marunte pot capata, pentru actorii si martorii lor, proportii nebanuite, iar acte fundamentale se pot pierde, in momentul producerii lor, sub vartejul imprejurarilor, in contexte tulburi. De aceea citirea la cald a evenimentelor istorice e o intreprindere riscanta. Viziunea jurnalistica le poate transforma in naratiuni spectaculoase, dar cu legaturi fragile cu realitatea, le pot deturna ideologic sensurile prin relevarea unor "motive" derizorii din perspectiva mai vasta a "seriilor lungi", despre care vorbea - in domeniul evolutiilor economice - Mircea Vulcanescu. Poate parea surprinzatoare citarea aici a unei referiri, aparent paradoxale, asupra Istoriei, a unui dictator comunist chinez foarte in voga, intr-o anumita epoca, printre tinerii intelectuali occidentali, dar o folosesc fiindca mi se pare ilustrativa. Intrebat de un jurnalist despre semnificatia Revolutiei Franceze din 1789, Mao a spus: "Nu pot sa ma pronunt. Evenimentele sunt prea recente!". Lasand deoparte posibilele interpretari legate de structurile specifice ale mentalului din lumea asiatica, trebuie sa intelegem ca pronuntarea transanta in legatura cu semnificatia unor fapte considerate esentiale in evolutia unei comunitati e totdeauna suspecta de subiectivism pentru contemporanii evenimentelor. Istoria ca desfasurare in timp tinde sa relativizeze, sa schimbe semnificatia faptelor, iar memoria colectiva si individuala opereaza si ea o selectie ce duce la mitologizarea anumitor aspecte si obnubilarea altora. Sunt, de aceea, extrem de pretioase lucrarile care, in timp real, inventariaza evenimentele in succesiunea lor, consemneaza atitudinile si interpretarile date de cei ce le-au trait ca actori sau martori. Volumul "Unsprezece ani din istoria Romaniei", conceput de Domnita Stefanescu drept o cronologie a intervalului 1989-2000, e o astfel de lucrare. Autoarea a facut un efort urias (la care nu stiu cine altcineva ar mai fi avut rabdarea sa se incumete), consemnand toate evenimentele ce au marcat perioada, plus majoritatea reactiilor si interpretarilor momentane inregistrate in presa, carti de memorii sau lucrari de istorie. Editoare de un admirabil profesionalism, ea s-a dedicat acestei munci titanice inca din primii ani de dupa caderea comunismului, publicand in 1995 volumul "Cinci ani din istoria Romaniei" si in 1998 - "Doi ani din istoria Romaniei", care acopereau cronologic evenimentele din decembrie 1989 pana in ianuarie 1997. Volumul de fata le adauga ca material inedit inca patru ani, pana in decembrie 2000, si e de presupus ca acribia, pasiunea si altruismul Domnitei Stefanescu lucreaza in continuare, apropiindu-se de prezent. Cronologia ei mi se pare exceptionala: chiar daca ar fi fost o simpla inventariere de date si momente definitorii pentru perioada '89-2000, tot ar fi fost o intreprindere solicitanta la culme; dar e mai mult decat atat, caci in jurul faptelor sunt grupate reactiile mediatice, interpretarile la cald, declaratiile etc. Sa parcurgi cu creionul in mana toata presa si cartile decadei e o treaba atat de laborioasa, incat inevitabil trebuie sa mai lasi si deoparte. Caleidoscopul Domnitei Stefanescu nu are totusi in chip manifest defectele depistabile in majoritatea lucrarilor de istorie recenta, si anume subiectivitatea partinica, marca ideologica, fiindca dupa consemnarea faptelor autoarea se straduieste sa puna interpretari variate, de pe pozitii diferite, din perspectiva unui interes - politic, economic, social - sau a altuia. Rezulta un ansamblu foarte informat si exact, un tablou viu al perioadei, cu dinamica ei de profunzime cu tot, pe care "punerea in scena" realizata de Istorie mai apoi n-o mai ia totdeauna in seama. Domnita Stefanescu are si talent de regizor, ceea ce da sare si piper proiectului, caci comentariile - divergente, opuse, interesate - sunt montate in pagina si cu un fel de detasare ironica, accentuata de distanta in timp fata de producerea lor. Si mai are si viziune de romancier. Contextele interpretative ale "revolutiei" din 1989, ale mineriadelor, ale diverselor alegeri, ale formarii, reformarii sau dizolvarii partidelor s.a. contureaza personaje (ale principalilor actori, politicieni, afaceristi, ideologi) si destine sinuoase, pun in lumina motivatii corecte sau aberante pentru optiuni, dezvaluie jocuri obscure. Remarcabila e si scriitura limpede, eficienta, centrata pe surprinderea semnificativului istoric, care lasa cititorului impresia ca traieste sau retraieste evenimentele consemnate. Aceste calitati fac din "11 ani din istoria Romaniei" nu numai un util instrument de lucru pentru cei interesati de istoria post-decembrista a tarii noastre, ci si un ajutor pentru cei care, derutati si dezamagiti, pot folosi "manualul intamplarilor" alcatuit de Domnita Stefanescu la limpezirea de sine in relatie cu trecutul recent si cu prezentul.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
