Fenomenul Rosia Montana

Pana sa proceseze aurul Apusenilor, Rosia Montana Gold Corporation proceseaza de zor constiinte.

Procedeul nu e pe baza de cianuri, ci pe baza de ceva la fel de toxic: bani, foarte multi bani. Rezultatele vin in timp, dar sunt spectaculoase, vezi asta pe fetele implinite ale noilor intrati in "clubul" RMCG si pe gesturile satisfacute ale celor ce-i intampina acolo. Aproape ca nu e zi lasata de la Dumnezeu sa nu mai cada cineva in plasa aurita a celor de la Gold Corporation: ba un academician, ba un mare profesor, ba un localnic infometat si saracit cu buna stiinta, ba un inginer cu reputatie, ba un ziarist cu condei, ba un bancher notoriu, ba un analist economic, ba un publicitar talentat. Intrebarea la ordinea zilei, pe holurile corporatiste ale RMCG, nu e "cine mai cade, ci cand". Ne inselam amarnic daca citim cumva pe chipurile directorilor RMCG disperarea sau criza sau nerabdarea. "Avem toti banii din lume si tot timpul din lume", acesta este sloganul neoficial al Rosia Montana Gold Corporation. Iar planul lor pare perfect. Au bani si rabdare cat cuprinde. Acestea sunt dulcile instrumente de tortura ale Fenomenului Rosia Montana. Noua "reeducare" e mai cinica si mai eficace decat ne putem imagina!
E criza morala, e criza de repere si e criza financiara in societatea romaneasca. Iar Rosia Montana Gold Corporation, cu expertiza ei de milioane si milioane de euro, stie asta. Si-a blindat proiectul, la inceput, cu numele si cu influenta celor de la care, oricum, nu mai asteptam demult nimic, politicieni cu buzunare largi, mari artisti ai intereselor meschine. Apoi au inceput atacul la baioneta asupra reperelor publice din Romania. O lupta de uzura, pentru care RMCG era pregatita, iar reperele noastre nu. Nimic nu a lipsit din arsenalul Gold Corporation: excursii de lamurire, din Finlanda pana in Australia, seminarii banoase la Bruxelles, sponsorizare de mari evenimente culturale si de mari echipe sportive, finantare de importante lucrari si publicatii stiintifice. Totul facut cu mare staif, si comunicat, apoi, cu mare grija, opiniei publice. Pentru asta era nevoie, desigur, de cateva ziare si de cateva televiziuni. Nimic mai simplu, intr-o presa secata de resurse. Caci criza lucreaza in favoarea RMCG. Machete publicitare, care cu trei ani in urma zburau cat colo daca picau pe mana unui redactor-sef de calitate, inainte de intrarea ziarului la tipar, acum sunt asteptate, cu sufletul la gura, la tehnoredactare. In laboratoarele RMCG se mai schimba o culoare sau se mai nuanteaza mesajul reclamei, iar redactiile asteapta rabdatoare, fara cracnire, cu directorul financiar transpirat in usa. Intra banii de la Gold, sunt bani de salarii... Sefii curajosi au disparut de mult de la publicatiile de top, cate au mai ramas si cate mai merita calificativul acesta, iar presa toata, cu doua-trei exceptii, nu mai mult, a ajuns la degetul mic al oamenilor de la RMCG. E doar ultima dintre consecintele de parcurs ale Fenomenului Rosia Montana. Cei de la RMCG au toti banii si tot timpul din lume. Si asteapta, fara sa clipeasca aproape, sa obosim si noi, cei din ultima reduta. Sunt siguri pe ei: totul e doar o problema de timp. Aici s-ar putea sa se insele...