Baiatul meu a cazut intr-un anturaj din care nu mai poate iesi. "Prietenul" lui, de fapt un vecin care locuieste chiar langa noi, nu il scapa din vedere, sunt nedespartiti si ii baga tot felul de prostii in cap. Sunt atat de nedespartiti, ca baiatul meu prefera sa doarma la el, decat acasa, si de cate ori ii atrag atentia, nici nu ma baga in seama. La sfatul lui, baiatul meu s-a lasat de facultate (caci si prietenul lui a facut-o cu cateva luni mai inainte). Acum are de gand sa plece la lucru in Italia, caci prietenul lui, care a fost cateva luni si s-a intors, are din nou de gand sa se duca la munca.
De cate ori incerc sa vorbesc cu fiul meu si sa-i explic ce este mai bine, ne certam si nu vrea sa auda nimic. In plus, prietenul lui a venit sa-mi spuna ca ar trebui sa-i acord mai multa libertate si sa-l las sa faca ce vrea (acest lucru mi s-a parut de un tupeu si de o nesimtire extraordinara). Acest prieten ii da telefon fiului meu de cateva ori pe zi, il scoate in oras la plimbare seara, tarziu, noaptea stau la filme pe calculator si in timpul zilei dorm amandoi.
Orice as spune si as face nu este bine, si trebuie sa le fac fata amandurora (fiului meu si prietenului, care are fata de mine o atitudine dispretuitoare si nesimtita). Acest barbat face din fiul meu si din familia mea ce vrea. Situatia a devenit de nesuportat. Ne certam fara incetare si atmosfera s-a inrautatit de cateva saptamani, de cand fiul meu refuza sa se mai duca la cursuri, la facultate.
Ce pot sa fac in conditiile astea?
Ce pot sa-i spun fiului meu si cum, ca sa-si dea seama ca acest prieten nu-i vrea binele?
Cum ar trebui sa ma comport cu fiul meu, ca sa ma creada si sa descopere singur adevarul despre adevaratele intentii ale prietenului sau?
Orice sfat este binevenit.
LYSA
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
19.02.2011, 18:02Marian Ionica
PÄÆ’rintele Arsenie Boca obiÅŸnuia sÄÆ’ spunÄÆ’ pÄÆ’rinÅ£ilor care aveau necazuri cu copii urmÄÆ’torul lucru: "DacÄÆ’ nu puteÅ£i vorbi cu copii dumneavoastrÄÆ’ despre Dumnezeu, vorbiÅ£i cu Dumnezeu despre ei". Cred cÄÆ’ vÄÆ’ puteÅ£i folosi foarte bine de acest sfat. Nu-i mai reproÅŸaÅ£i nimic, lÄÆ’saÅ£i-l în pace. RugaÅ£i-vÄÆ’ ÅŸi postiÅ£i. Un preot vÄÆ’ va putea lÄÆ’muri cel mai bine. :)
19.02.2011, 21:57Constanta Szlavics
Va inteleg durerea de mama si-mi permit sa va dau un sfat. Nu deznadajduiti, cereti-i ajutor lui Dumnezeu. Rugati-va cu credinta si din inima. Dumnezeu,Maica Domnului si Sfintii sai, sunt singurii care ne pot ajuta in aceasta lume, in orice problema am avea.
Eu ma rog la Sfantul Nectarie care este grabnic ajutator si niciodata nu m-a lasat la greu. Cum nu exista om fara necazuri, asa nu exista om sa se roage la Sfantul Nectarie si sa nu-l ajute.
Doamne ajuta !
20.02.2011, 22:53Maria Gabureanu
Pentru fiul dumneavoastra cel mai bine e sa va rugati si Dumnezeu va randui cum stie mai bine lucrurile.Cititi Acatistul Sf Xenia , Sf Nectarie si Paraclisul Maicii Domnului .Doamne ajuta sa ne dati si vesti bune!
23.02.2011, 10:02Emilia Minea
Stimata doamna,am citit cu durere in suflet acest articol si parca am simtit durerea pentru ca stiu ce inseamna pentru o mama.am trait ceva asemanator dar nu era vorba de un prieten ci de o priatena a fiului meu.au fost aproape 4 ani de calvar numai cu vorbe urite si fara nici un pic de mingaiere sau o vorba buna din partea amindorura.am fost la un pas de o depresie puternica ,ma-m imbolnavit de o boala incurabila,dar nu am incetat sa ma rog bunului dumnezeu si cu lacrimi fierbinti il imploram sa ma ajute.cind am crezut ca am ajuns la sfirsit,sa intimplat minunea,sa nascutminunatia de nepotel,necazurile vietii mi-au purtat pasii spre o alta tara pentru bani,si acuma suntem impreuna si ne intelegem chiar farte bine.de aceea va dau un sfat,rugativa zi si noapte sfintei fecoare si fiului sau sa va ajute pentru ca intradevar credinta adevarata ne ajuta intotdeauna.vreau sa ramin in anonimat.
23.02.2011, 12:11Alexandra Tatulea
Ar fi bine sa cereti sfatul unui preot, de preferinta in cadrul spovedaniei. Va va usura sufletul si un duhovnic va va putea explica de ce se intampla asta cu fiul dvs. si ce ati putea face. Pana ajungeti la preot rugati-va cu toata dragostea de mama care va umple sufletul.
De obicei tinerii reactioneaza asa pentru ca traiesc departe de Dumnezeu. Si daca traiesc departe de Dumnezeu, traiesc departe si de parintii care ii iubesc si ii asteapta oricand sa vina in sanul familiei.
Pe langa legatura cu un preot sigur ca sunt multe lucruri pe care le puteti face, insa orice masura luata devine utila daca va binecuvinteaza Dumnezeu.
Cu drag,
Alexandra - Iasi
23.02.2011, 12:27Dana Burcea
Ati incercat sa discutati si cu parintii baiatului respectiv? ei ce zic? poate ar trebui sa cereti si sfatul unui psiholog... mult succes va doresc!
23.02.2011, 22:51Paula Moldoveanu
Draga doamna, cum imi amintesc tare bine anii tineretii stiu ca orice veti spune fiului dvs. nu va schimba absolut, dar absolut nimic din ceea ce si-a pus in gind sa faca....Trebuie numai sa ii spuneti ce ginditi caci de impus nu mai este cazul...Exprimati-va nemultumirea si...asteptati, pentru ca sigur "rezultatele" prieteniei lui, daca e asa negativa in realitate se vor arata...Eu cred ca trebuie sa incercati sa fiti mai apropiata de el ca sa aflati unde se duce, ce face, ce i se intimpla...numai asa puteti sa il salvati cind va fi cazul, caci acest moment va veni cu siguranta! Iar daca nu veti fi acolo saii dati mina sa se "ridice" veti suferi si veti regreta...iar el va "plati" naivitatea lui, care oricum e specifica tinerilor!!!...Mai bine jucati rolul de amica , desi nemultumita decit de "dusmanca" pe fata si atunci nu veti sti nimic din ce se intimpla cu fiul dvs...Reactionati ca mama inteligenta, si nu lasati fiul vostru singur pe drumul pierzaniei!!
Bafta...
25.02.2011, 10:43D M
Stimata doamna
Nu vreau sa par ca as judeca pe cineva dar aici mi se pare un caz tipic de consecinta a lipsei de autoritate a unui parinte fata de copilul sau. Intrucat fiul dvs. a trecut de varsta la care atitudinea rebela este ceva aproape general valabil (adica 14-18 ani), fiind acum din cate inteleg student, presupun ca sfidarea lui de acum are radacini adanci. Atitudinea prietenului sau "obraznica si nesimtita" dupa cum o calificati este, ma tem, expresia deschisa a ceea ce gandeste de fapt fiul dvs.
Incercati sa aruncati un ochi lucid si critic asupra relatiei cu fiul dvs. Undeva in educarea lui, trebuie sa fi gresit. Respectul si ascultarea unui copil, dobandite in anii de autoritate "legala", adica pana la implinirea majoratului se prelungesc indeobste si dupa ce anii trec si parintelui ii ramane doar o autoritate morala. E clar ca in cazul Dvs. lucrul acesta nu s-a intamplat.
In alta ordine de idei, data fiind situatia de fata, poate ar fi cazul sa intevina in scena o persoana de sex masculin. Unde este tatal acestui tanar? Daca el nu este disponibil, poate ca aveti un frate, un var, cineva din familie sau dintre prieteni care sa stie sa se faca ascultat.
M D