Ultimul urmas al lui Vlaicu
Aurel Vlaicu, un sat amortit, cu oameni rabdatori si posaci. De-a lungul asfaltului, casele se intind monoton, fara ca vreuna sa-ti fure privirea. Cativa oameni umbla bezmetici, iar ici-colo, pe la porti, niscai batrani sed gura-casca, proptindu-si barbia in gamalia bastonului. Nu-s prea mirati sa ma vada si nici pofta de vorba n-ar prea avea. Doar o femeie cu basma alba si ochii ca azurul imi arata putina bunavointa. "Aurel Radulescu? Sta mai incolo, pe dreapta, a doua casa dupa intersectie. Numa' ca-i tare ciudat, sta cu poarta incuiata si nu deschide la nimeni. Sa fie vreo trei luni de cand nu l-am mai vazut la fata. ...
Citeste tot articolul
Alte articole din sectiunea "Societate"
Afisare: 881 - 902 din 902 articole
-
Un oras inspinat, in inima Transilvaniei: Blajul
Numarul 363 -
Noi miracole crestine la Ionesti
Numarul 362 -
Societate
Numarul 358 -
Povesti simple despre oameni adevarati
Numarul 355 -
Societate
Numarul 353 -
Societate
Numarul 352 -
Societate
Numarul 351 -
Societate
Numarul 351 -
Societate
Numarul 346 -
Societate
Numarul 345 -
Societate
Numarul 341 -
Societate
Numarul 341 -
Societate
Numarul 337 -
Societate
Numarul 335 -
Societate
Numarul 334 -
Societate
Numarul 333 -
Societate
Numarul 333 -
Societate
Numarul 332 -
Societate
Numarul 330 -
Societate
Numarul 329 -
Societate
Numarul 328 -
Straja, un colt de eternitate romaneasca
Numarul 326
Recomandari
