Si a fost din nou Gala UNITER!

Numai ca editia din acest an s-a deosebit de cele anterioare.

S-a deosebit, in primul rand, prin decor. In ciuda tuturor eforturilor organizatorilor, banii au fost prea putini, asa incat evenimentul nu s-a mai desfasurat in sali de teatru elegante, ci intr-un spatiu restrans, adica in studioul 3 al TVR (co-organizator al Galei). Dar in cazul acesta, o "lipsa" a generat o calitate in plus a editiei din acest an, exprimata, in primul rand, prin decor (autoare: arh. Dana Morar). Simplu, de un gust desavarsit, parea un luciu de apa albastra, cu valuri mici, menita sa linisteasca emotia concurentilor, dar si a spectatorilor. Dupa cate am aflat, si valoarea in bani a premiilor a fost mai mica decat in alti ani, dar "amanuntul" acesta nu a contat! Bucuria premiantilor si a noastra, a celor ce i-am aplaudat, a fost parca mai mare ca de obicei. Toti stim ca Teatrul romanesc - una dintre marile averi ale spiritualitatii nationale - e in suferinta. Traieste vremuri grele. Sponsorii s-au cam retras si din zona Culturii. Si totusi! In fata Greului, in fata lipsei de sustinere oficiala a valorii, oamenii de teatru mi-au aparut parca mai uniti ca in alti ani. La data aparitiei acestor randuri, lista castigatorilor va fi de mult cunoscuta. Asa incat eu voi aminti aici doar cateva momente de varf ale serii.
Deschiderea s-a facut, ca de obicei, de catre Ion Caramitru, un Presedinte UNITER extrem de elegant, dar lipsit de papionul cu care ne obisnuise in astfel de prilejuri. Oare de ce? I-a urmat Margareta Paslaru, care, intr-un vesmant cernit, a cantat, cu tulburatoarea-i voce, un Bocet din batrani. Cantecul a insotit trista derulare de fotografii-portret ale unor actori si actrite ce ne-au parasit in anul trecut, gasindu-si linistea pe o scena mult mai vasta: cea a cerului instelat de deasupra noastra.
A urmat clasica prezentare, in ordinea importantei premiilor, a nominalizatilor si a castigatorilor. La categoria "Debut" m-a impresionat Ioana Anastasia Anton - interpreta de o rara delicatete si forta a unei Ofelii gandite de Laszlo Bocsardi, regizorul unui spectacol cu Hamlet, prezentat in premiera de Teatrul Metropolis. N-a spus multe vorbe de multumire. Doar o replica - tipica pentru o Ofelie adolescentina: "Am o emotie... ca tremura rochia pe mine!". La categoria "Cea mai buna actrita in rol secundar"... Valeria Seciu (pe care imensul ei talent a indreptatit-o pana acum "doar" la premii mari pentru roluri principale) i-a multumit lui Andrei Serban, cel ce a distribuit-o intr-un spectacol jucat numai de femei, la Bulandra, si anume in "Lear".
M-a emotionat si intoarcerea - dupa 30 de ani de absenta - a marelui scenograf Dan Nemteanu, cu o cariera indelungata in Suedia, Danemarca si America.Primind "Premiul pentru intreaga activitate", el a declarat coplesit de emotie ca a reusit sa formeze buni elevi in lume datorita educatiei primite in Romania. M-a emotionat si marele Rebengiuc, care primindu-si "Premiul pentru interpretarea lui Willy Loman" din "Moartea unui comis voiajor", spectacol prezentat de Teatrul Bulandra, i-a multumit, privind in sus, spre cer, si cu lacrimi in ochi, ilustrei sale profesoare, Aura Buzescu. "Premiul pentru intreaga activitate", primit cu atata indreptatire de dragul nostru Mitica Popescu, i-a prilejuit amfitrionului, lui Ion Caramitru, o evocare - cea a unicului Stefan Iordache, caruia i-a acordat "Premiul Presedintelui UNITER" - care a starnit, la randul ei, un val de mare emotie. Premiul "Pentru intreaga activitate" i-a fost acordat si unei mari si modeste actrite, care a innobilat scena si filmul cu harul si frumusetea ei: Margareta Pogonat.
...O seara greu de uitat, in care Emotia a fost regina. Iar aplauzele au fost, adesea, insotite de lacrimi. O seara pentru care multumim organizatorilor.