In Anglia sfarsitului de secol 19, preocuparea veche pentru angelicul si demonicul ce-si disputa destinele omenesti, potentata de raul social si spiritual mocnind sub crusta de conventii traditionale, face ca publicul sa fie mare amator de "literatura criminala" si fascinat de figura detectivului particular care dezleaga pe cont propriu enigme macabre, furnizand de-a gata pe vinovati politiei (nu prea competente) si justitiei (susceptibile de subiectivisme de casta). Strabunul nemuritor al generatiilor de detectivi particulari livresti este Sherlock Holmes, nascut in 1887 din imaginatia lui Conan Doyle, odata cu romanul "Studiu in rosu". Desi a scris si remarcabile romane istorice, de anticipatie, si volume de istorie militara, sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) isi datoreaza imensa faima exclusiv cuplului Sherlock Holmes - Dr. Watson. Eroi a vreo 60 de romane si nuvele publicate intai in reviste, ei au intrat in mitologia populara moderna ca niste persoane cu existenta reala. Lumea e fermecata si azi de ei (dovada ca serialele politiste englezesti au multiplicat reteta de succes in n variante cu un investigator genial & un ajutor cu gandire mai lenta + atmosfera si peisaje tipice) si de afacerile in care sunt implicati. Acestea au capatat cu timpul, ca vinurile vechi, un plus de savoare: abilele naratiuni au drept cadru o Londra conforma imaginii noastre despre La Belle Epoque si sunt impregnate de un umor fin, cu atat mai placut cu cat epoca in care traim e mai triviala. Sherlock Holmes isi rezolva spectaculos cazurile printr-un sistem de rationamente si deductii pornind de la minuscule amanunte. Spiritul de observatie il conduce la ipoteze pe care apoi le verifica "pe teren", folosindu-si gama larga de hobby-uri si cunostinte dobandite: chimia, boxul, scrima, talentul actoricesc si abilitatea de a se deghiza, relatii din cele mai diverse, de la strengarii lumpen la varfurile piramidei sociale. Calm, banuit pana si de singurul lui prieten ca ar fi lipsit de afecte, celibatar convins, daca nu chiar misogin, citadin fara simtul naturii, Holmes pare dependent doar de surescitare intelectuala si adrenalina, de unde pasiunea pentru "afaceri" cat mai stranii si situatii periculoase. Fara idei preconcepute si lasandu-se condus doar de fapte, el are o coerenta psihologica si o individualitate cu atat mai bine reliefata, cu cat interlocutorul, ajutorul si biograful sau, doctorul militar in retragere Watson, e mai normal, mai comun. "Memoriile lui Sherlock Holmes", scrise in 1894, aduna sub acest titlu 11 nuvele, fiecare cate un "caz" rezolvat de detectiv si povestit de cumsecadele doctor. Care, pe parcursul cartii se insoara, se muta din Baker Street, isi deschide un cabinet unde primeste pacienti, dar alearga la prima chemare sa-si insoteasca admiratul prieten pe alte si alte cai incalcite si misterioase, pana la explicatia logica a prinderii vinovatului. Caci lui Holmes ii place mai mult decat orice sa-si masoare puterile mintii cu cei mai diabolici criminali internationali si, cand nu o face, se plictiseste. De la un timp incolo insa, si tatal lui literar, iritat sa fie cunoscut doar ca autorul lui Sherlock Holmes, s-a plictisit de progenitura si a decis sa-l scoata din scena. In ultima povestire din volum il duce pe apa sambetei, inecat intr-o cascada, de gat cu raufacatorul sinistru cu care se lupta. Cititorii englezi n-au vrut in ruptul capului sa accepte asta si, la presiunea lor, Conan Doyle s-a vazut nevoit sa-l resusciteze si sa se ocupe de el inca vreo trei decenii.
Selectie Formula AS
Sir Arthur Conan Doyle, "Memoriile lui Sherlock Holmes", traducere de Andrei Bantas, Editura "Compania" (tel. 021/223.23.24), 328 pag.
In Anglia sfarsitului de secol 19, preocuparea veche pentru angelicul si demonicul ce-si disputa destinele omenesti, potentata de raul social si spiritual mocnind sub crusta de conventii traditionale, face ca publicul sa fie mare amator de "literatura criminala" si fascinat de figura detectivului particular care dezleaga pe cont propriu enigme macabre, furnizand de-a gata pe vinovati politiei (nu prea competente) si justitiei (susceptibile de subiectivisme de casta). Strabunul nemuritor al generatiilor de detectivi particulari livresti este Sherlock Holmes, nascut in 1887 din imaginatia lui Conan Doyle, odata cu romanul "Studiu in rosu". Desi a scris si remarcabile romane istorice, de anticipatie, si volume de istorie militara, sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) isi datoreaza imensa faima exclusiv cuplului Sherlock Holmes - Dr. Watson. Eroi a vreo 60 de romane si nuvele publicate intai in reviste, ei au intrat in mitologia populara moderna ca niste persoane cu existenta reala. Lumea e fermecata si azi de ei (dovada ca serialele politiste englezesti au multiplicat reteta de succes in n variante cu un investigator genial & un ajutor cu gandire mai lenta + atmosfera si peisaje tipice) si de afacerile in care sunt implicati. Acestea au capatat cu timpul, ca vinurile vechi, un plus de savoare: abilele naratiuni au drept cadru o Londra conforma imaginii noastre despre La Belle Epoque si sunt impregnate de un umor fin, cu atat mai placut cu cat epoca in care traim e mai triviala. Sherlock Holmes isi rezolva spectaculos cazurile printr-un sistem de rationamente si deductii pornind de la minuscule amanunte. Spiritul de observatie il conduce la ipoteze pe care apoi le verifica "pe teren", folosindu-si gama larga de hobby-uri si cunostinte dobandite: chimia, boxul, scrima, talentul actoricesc si abilitatea de a se deghiza, relatii din cele mai diverse, de la strengarii lumpen la varfurile piramidei sociale. Calm, banuit pana si de singurul lui prieten ca ar fi lipsit de afecte, celibatar convins, daca nu chiar misogin, citadin fara simtul naturii, Holmes pare dependent doar de surescitare intelectuala si adrenalina, de unde pasiunea pentru "afaceri" cat mai stranii si situatii periculoase. Fara idei preconcepute si lasandu-se condus doar de fapte, el are o coerenta psihologica si o individualitate cu atat mai bine reliefata, cu cat interlocutorul, ajutorul si biograful sau, doctorul militar in retragere Watson, e mai normal, mai comun. "Memoriile lui Sherlock Holmes", scrise in 1894, aduna sub acest titlu 11 nuvele, fiecare cate un "caz" rezolvat de detectiv si povestit de cumsecadele doctor. Care, pe parcursul cartii se insoara, se muta din Baker Street, isi deschide un cabinet unde primeste pacienti, dar alearga la prima chemare sa-si insoteasca admiratul prieten pe alte si alte cai incalcite si misterioase, pana la explicatia logica a prinderii vinovatului. Caci lui Holmes ii place mai mult decat orice sa-si masoare puterile mintii cu cei mai diabolici criminali internationali si, cand nu o face, se plictiseste. De la un timp incolo insa, si tatal lui literar, iritat sa fie cunoscut doar ca autorul lui Sherlock Holmes, s-a plictisit de progenitura si a decis sa-l scoata din scena. In ultima povestire din volum il duce pe apa sambetei, inecat intr-o cascada, de gat cu raufacatorul sinistru cu care se lupta. Cititorii englezi n-au vrut in ruptul capului sa accepte asta si, la presiunea lor, Conan Doyle s-a vazut nevoit sa-l resusciteze si sa se ocupe de el inca vreo trei decenii.
In Anglia sfarsitului de secol 19, preocuparea veche pentru angelicul si demonicul ce-si disputa destinele omenesti, potentata de raul social si spiritual mocnind sub crusta de conventii traditionale, face ca publicul sa fie mare amator de "literatura criminala" si fascinat de figura detectivului particular care dezleaga pe cont propriu enigme macabre, furnizand de-a gata pe vinovati politiei (nu prea competente) si justitiei (susceptibile de subiectivisme de casta). Strabunul nemuritor al generatiilor de detectivi particulari livresti este Sherlock Holmes, nascut in 1887 din imaginatia lui Conan Doyle, odata cu romanul "Studiu in rosu". Desi a scris si remarcabile romane istorice, de anticipatie, si volume de istorie militara, sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) isi datoreaza imensa faima exclusiv cuplului Sherlock Holmes - Dr. Watson. Eroi a vreo 60 de romane si nuvele publicate intai in reviste, ei au intrat in mitologia populara moderna ca niste persoane cu existenta reala. Lumea e fermecata si azi de ei (dovada ca serialele politiste englezesti au multiplicat reteta de succes in n variante cu un investigator genial & un ajutor cu gandire mai lenta + atmosfera si peisaje tipice) si de afacerile in care sunt implicati. Acestea au capatat cu timpul, ca vinurile vechi, un plus de savoare: abilele naratiuni au drept cadru o Londra conforma imaginii noastre despre La Belle Epoque si sunt impregnate de un umor fin, cu atat mai placut cu cat epoca in care traim e mai triviala. Sherlock Holmes isi rezolva spectaculos cazurile printr-un sistem de rationamente si deductii pornind de la minuscule amanunte. Spiritul de observatie il conduce la ipoteze pe care apoi le verifica "pe teren", folosindu-si gama larga de hobby-uri si cunostinte dobandite: chimia, boxul, scrima, talentul actoricesc si abilitatea de a se deghiza, relatii din cele mai diverse, de la strengarii lumpen la varfurile piramidei sociale. Calm, banuit pana si de singurul lui prieten ca ar fi lipsit de afecte, celibatar convins, daca nu chiar misogin, citadin fara simtul naturii, Holmes pare dependent doar de surescitare intelectuala si adrenalina, de unde pasiunea pentru "afaceri" cat mai stranii si situatii periculoase. Fara idei preconcepute si lasandu-se condus doar de fapte, el are o coerenta psihologica si o individualitate cu atat mai bine reliefata, cu cat interlocutorul, ajutorul si biograful sau, doctorul militar in retragere Watson, e mai normal, mai comun. "Memoriile lui Sherlock Holmes", scrise in 1894, aduna sub acest titlu 11 nuvele, fiecare cate un "caz" rezolvat de detectiv si povestit de cumsecadele doctor. Care, pe parcursul cartii se insoara, se muta din Baker Street, isi deschide un cabinet unde primeste pacienti, dar alearga la prima chemare sa-si insoteasca admiratul prieten pe alte si alte cai incalcite si misterioase, pana la explicatia logica a prinderii vinovatului. Caci lui Holmes ii place mai mult decat orice sa-si masoare puterile mintii cu cei mai diabolici criminali internationali si, cand nu o face, se plictiseste. De la un timp incolo insa, si tatal lui literar, iritat sa fie cunoscut doar ca autorul lui Sherlock Holmes, s-a plictisit de progenitura si a decis sa-l scoata din scena. In ultima povestire din volum il duce pe apa sambetei, inecat intr-o cascada, de gat cu raufacatorul sinistru cu care se lupta. Cititorii englezi n-au vrut in ruptul capului sa accepte asta si, la presiunea lor, Conan Doyle s-a vazut nevoit sa-l resusciteze si sa se ocupe de el inca vreo trei decenii.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
