Inainte de a purta aceasta convorbire, l-am rugat pe parintele Sorin Chete sa parcurga cateva din scrisorile scepticilor nostri intr-ale casatoriei. Ar putea fi ele combatute cu argumente teologice inalte? Marile adevaruri ale existentei sunt simple. De aceea, parintele a preferat sa ne vorbeasca direct, din experienta lui de preot de tara, mai nou stabilit la o parohie din cartierul Berceni, din practica sa de duhovnic, si cu intelepciunea castigata din propria viata de familie, in speranta ca va fi inteles si de cei ce nu obisnuiesc sa treaca pragul bisericii. Sau mai ales de ei...
"Dezordine si insingurare"
- Parinte, ce credeti despre nevoia atat de mare de libertate a multor tineri din ziua de azi, care vad in casatorie o constrangere?
- Daca omul ar fi trebuit sa traiasca singur, n-ar mai fi facut-o Dumnezeu si pe Eva. L-ar fi lasat numai pe Adam si gata. Nu-i bine sa fie omul singur, insa noua ne e mai comod astfel. Si intalnim situatii cand maturii trecuti de 30 de ani nu reusesc sa-si gaseasca jumatatea. Oare de ce? Pentru ca din 90, de cand s-a dat startul la acumulare, lumea e mai interesata de bunurile materiale decat de partea sufleteasca. Mi-a spus cineva: "Ne vom casatori, parinte, cand vom avea venituri sigure". "Aha", zic, "La pensie adica. Numai acela e un venit sigur, ca vine postasul si ti-l aduce acasa. Mai, nu mai conditiona harul lui Dumnezeu de ce poti sau nu poti tu sa faci." Doar ni s-a promis: "Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte vi se vor da voua." Unde e imparatia lui Dumnezeu in toata ecuatia asta? Nu-i nicaieri, din punctul lor de vedere. Aceasta asa-zisa libertate este de fapt o dezordine si o insingurare. Dezordinea exterioara duce la dezordine interioara, care in ce se reflecta? In cele trei milioane de cazuri - daca am retinut bine - de depresii din Romania. Iar insingurarea e, in primul rand, una in raport cu Ziditorul nostru, pe care astazi oamenii il exclud din viata lor, fiindca ii plictiseste necesitatea de a se comporta ca niste crestini adevarati. "Tu, Doamne, stai acolo - daca mai cred cumva ca existi - Te chem eu cand am nevoie de Tine, ca sa-mi dai ce-mi trebuie si dupa aia stai Tu la locul Tau, ca eu sa-mi vad linistit de pacatele mele, si daca la sfarsit ma poti baga si in rai, e perfect."
Asa se traieste lejer, fara obligatii, fara angajamente, in chipul cel mai egoist. Eu sa am, eu sa fac, eu sa ma simt bine, astazi, acum. Daca este langa mine cineva care-mi cere: "Am ramas fara paine, du-te si cumpara", mi-a ingradit libertatea. Vai, chiar ma pui sa cumpar o paine? Mi-ai stricat ziua! Unii cica: "Stam de proba, sa vedem cum merge". Pai, proba asta, cum o numesc ei, saracii, in fond ce inseamna? Ca tu, deja, ai inceput sa te acomodezi, dar fara sa fii acoperit de harul lui Dumnezeu. Deci, ai o neimplinire, n-ai dus pana la capat un lucru, te lipsesti de un ajutor, de unul foarte important, de cel mai important ajutor. Totul inainteaza la voia intamplarii. Apoi, mai apare si cate un copil. Si intr-o buna zi, iti aduci aminte: "Stai putin, ca eu nu sunt insurat". De pilda, a venit la mine un barbat care isi lasase de izbeliste copilul de doi ani si plecase cu alta, ca el era - nu-i asa? - "liber".
- Si simtise nevoia sa se spovedeasca?
- Da, pentru ca Dumnezeu, ca sa aduca inapoi pe cineva de pe drumul gresit, ii da cate un necaz masurat exact, cat sa-l trezeasca. Stiti, ca si cum ai tine o vrabie in mana: nici n-o strangi prea tare, sa n-o sugrumi, dar nici n-o lasi libera, ca zboara. I-am spus atat: "Daca nu te intorci la femeia si la copilul tau, ai sa ajungi muritor de foame". Nu i-am profetit nimic, ca eu nu sunt prooroc sau ghicitor. Insa, logic privind lucrurile, in clipa cand te lepezi de o responsabilitate ca asta - fiindca nu se sinchiseste de copil, nu-i da nici un leu - incepi sa traiesti dezlanat, nu mai esti corect si constiincios. Asa a si fost: sapte sau opt luni mai tarziu si-a pierdut slujba. Se concentrase prea mult asupra noii lui "achizitii" si isi neglijase serviciul.
- Asadar, casatoria e un imperativ moral?
- Si nu numai. Uitati-va ce mesaje ne transmite televiziunea: "Gandeste liber", "Urmeaza-ti setea", adica instinctul, da drumul animalului din tine. Cand esti casatorit, parca nu-ti mai vine sa fii animal. Te gandesti: "Am fost acolo la biserica, am facut un legamant". Ceva in tine se framanta, e harul lui Dumnezeu care vine si acopera. "Se cununa robul lui Dumnezeu cu roaba lui Dumnezeu, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin". Preotul face crucea cu cununia pe ei si ii pune de o saruta si le rosteste acel juramant pe Evanghelie. Sunt lucruri care cumva te marcheaza, trezesc scanteia aceea divina din tine. De aceea e bine sa se casatoreasca oamenii. Apoi, e bine sa zamisleasca si prunci. Unul, doi, trei, cati da Dumnezeu. Asta e alta discutie. Insa iubirea nu se poate desavarsi decat intre cel putin trei persoane. In doi, ar fi o iubire egoista. El ar iubi-o pe ea, ea l-ar iubi pe el si atat.
- Da, la modelul Sfintei Treimi, inlauntrul caruia totul se implineste si se incheaga. De asemenea, ca sa devina un om intreg, copilul nu trebuie sa creasca numai cu o jumatate de familie. El are nevoie si de mangaierile mamei, de dulceata vorbelor ei, de dragostea materna, dar si de realismul, de maturitatea, de experienta de viata a tatalui.
"Doamne, da-mi pe cine imi este de folos"
- Multi tineri cauta si nu-si gasesc perechea potrivita. Poate cauta gresit? Cum s-ar cuveni sa procedeze?
- Ideal ar fi ca amandoi sa aiba duhovnic si sa-i asculte sfatul, pentru ca el le cunoaste cel mai bine starea sufletului. Cum sa cauti? Rugandu-te mai intai sa gasesti. In momentul cand eu cred ca pot judeca mai bine decat Dumnezeu, inseamna ca am mandria inchinarii la propria ratiune, si atunci, sigur voi gresi. Insa, avandu-l pe Dumnezeu care ma ocroteste, El imi va lumina mintea si voi lua hotararea cea buna. Asa vad ca s-ar putea cauta jumatatea, nu pe Internet, nici prin anunturi matrimoniale. Roaga-te: "Doamne, da-mi pe cine imi este de folos". Altfel, lucrurile nu vor merge bine. La un preot dintr-un sat - nu spun care preot - a venit cineva sa se jeluiasca: "Parinte, roaga-te sa ma marit!". Si tot asa si tot asa, degeaba ii zicea preotul: "Mai fata, bine ti-ar fi tie sa mai astepti, ca atunci cand iti va fi de folos si cine iti va fi de folos iti va aparea, daca te rogi". Ea, nu: "Am 35 de ani, am ramas de rusinea satului, ca nu ma pot marita". "Mai fata, ai rabdare". Nimic. Pana la urma, parintele s-a apucat: post, rugaciune, post, rugaciune, ca s-o poata ajuta. In sfarsit, s-a maritat. Dupa un an de zile, vine iar: "Parinte, scapa-ma, ca ma bate asta, de mi-a rupt sapte coaste". De aceea trebuie sa cerem ce ne e de folos. Pentru ca noi nu stim ce cerem.
Si insist pe curatirea prin spovedanie. Eu niciodata nu cunun mirii nespovediti. Fiindca in orice taina trebuie sa intri curat. Nu poti sa pui apa intr-un pahar murdar si apoi sa bei. Caci zicem: "Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema". Pai, cum chemi tu numele Domnului, cand slujesti diavolului, de vreme ce nu ti-ai sters pacatele? Iar mai tarziu, in timpul casniciei, e foarte frumos si foarte de folos ca sotii sa se spovedeasca - poate chiar la acelasi duhovnic -, sa tina postul impreuna si sa vina la impartasanie in aceeasi zi. Pentru ca, impartasindu-te din acelasi potir si in aceeasi zi, ai siguranta ca te afli intr-o comuniune deplina. Este Hristos in mijlocul nostru.
"Nu vietuim, ci convietuim"
- Cum pastram sentimentele vii intr-o casnicie?
- In primul si in primul rand, prin comunicare permanenta. Cand doi soti n-au nimic sa-si spuna o zi intreaga, inseamna ca deja s-au racit. Cuvantul zideste, doar prin Cuvant s-au facut toate. Mai departe. Sa ne amintim ca in slujba de cununie exista o cantare: "Sfintilor mucenici". Intr-adevar, intr-un anume sens, casnicia e un martiraj. Te jertfesti pentru celalalt, lasi de la tine. Mi-a telefonat cineva, insurat de curand: "Parinte, ce-i de facut, ca nu ne mai intelegem deloc?". Il intreb: "Mai, dar voi ati facut lista aceea pe doua coloane?" "Care lista?", zice. "Pai, uite cum: scrii la stanga ce-ti place la ea si la dreapta ce nu-ti place. Ea la fel. Pe urma puneti listele alaturi si incercuiti ce va deranjeaza reciproc, pentru ca de maine sa nu le mai faceti". Fiindca se poate ca unul din ei sa fi fost singur la parinti, mai cocolosit, mai rasfatat, deprins sa-si arunce lucrurile pe jos, ca vine mama din spate si le strange. Iar celalalt, daca a avut cumva multi frati, e obisnuit cu mai multa galagie in jur, da drumul la muzica mai tare. Ei, cand doi oameni proveniti din medii diferite se aduna la un loc, trebuie sa se puna de acord. Cum convietuim? Caci, atentie: nu vietuim, ci convietuim.
In fine, sunt tentatiile din exterior. Ma uit si eu si observ ca oamenii devin parca din ce in ce mai frumosi - fizic, vreau sa spun - mai ales cei din generatia tanara. Si nu numai frumosi, ci si plini de viata si foarte dezinvolti. Deci, daca un barbat casatorit vede ceva frumos in alta parte si n-are constiinta clara a pacatului, nu constientizeaza ca e dator sa se opreasca, va merge inainte. Mi se lauda cineva: "Eu, parinte, niciodata n-am sa-mi insel sotia". Zic: "Vai, sa nu spui asa ceva. Spune: sa ma fereasca Dumnezeu sa ajung vreodata sa-mi insel sotia". Pentru ca, in clipa cand ai spus: "Eu niciodata, eu...", sigur cazi in greseala si ajungi jucaria diavolului.
Am intalnit si un alt caz, poate chiar mai periculos. O femeie maritata se indragostise "platonic", spunea ea, caci nu exista legatura trupeasca. Dar asa o nenorocita de dragoste, incat ei, tot gandindu-se unul la altul, mereu se intalneau, fara sa se fi inteles dinainte. "Parinte, il iubesc, nu stiu ce sa fac". Zic: "Pai, ai cam pacatuit deja. Unde-i inima ta acum? La cine?" "La el". "Si cui i-ai fagaduit-o pana la moarte?" "Sotului". "Vezi? Tu indragostita fiind, nu mai esti cu inima acasa, la tine in casnicie, in ograda ta. Esti ca si plecata."
- In prezent, din nefericire, multi pleaca efectiv, cautandu-si o munca mai bine platita prin tari straine. Unele despartiri, care trebuiau sa fie temporare, se transforma in despartiri definitive. Familiile se destrama, iar copiii traiesc adevarate tragedii!
- Of, Doamne, saracia! Imi aduc aminte de bunicii mei. In al doilea razboi mondial, tataia cazuse prizonier la cotul Donului si bunica ramasese singura, cu trei copii. Facea niste tarlici - stiti, un fel de papuci - si mergea sa-i vanda pe unde putea. Se intorcea cu cate o dubla de malai si-si hranea copiii. Se dezbraca in curte, pentru ca venea plina de paduchi, luati de pe tren. Poate ca altadata lumea se multumea cu mai putin. Intreb si eu: nu cumva, pe multi din cei care pleaca, nu saracia ii trimite peste granita, ci dorinta de inavutire? Si atunci, alergand dupa avantaje materiale, isi parasesti sotul si copiii pentru un an sau doi. Iti asumi un risc prea mare. Inima unui copilas e atat de fragila, dorul de mama poate fi ucigator. Mai ales cand sunt ceva mai rasariti, pe la 12 ani, se petrec asa de multe schimbari cu ei, intr-un interval asa de scurt, incat le trebuie neaparat cineva alaturi, care sa-i indrume si sa-i linisteasca, sa le explice ca acelea sunt lucruri firesti, care s-au intamplat si altora.
Si iarasi spun: e bine sa avem acoperamantul lui Dumnezeu in tot ce intreprindem, in toate actiunile noastre. Cand formam o familie, avem nevoie de sfanta taina a cununiei, caci altfel este ca si cum ai incerca sa framanti aluat din faina, dar fara sa pui apa. Nu se leaga. Va fi mereu impartita, faramitata. Insa cand se adauga apa Sfantului Duh si daca vine si copilasul, adica drojdia, se face aluatul complet si iata, aceasta e painea vietii.
Foto: PHOTOLAND/STOCK (2)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
22.02.2008, 07:53Mircea Munteanu
Va scriam ieri ca atitudinea fata de casatorie si cutumele ancestrale,divide lumea politica contemporana in doua mari falii.Modernistii si traditionalistii.Evident, traditionalistii se bazeaza pe religie.
In problema casatoriei, nu avem doar exemplul Bibliei ci si activitatea responsabila a unor cercetatori ...modernisti.Nu are rost sa nominalizez fortele politice,sa fac campanie electorala.De aceea va recomandam 'Maimuta goala' a lui Desmond Morris.Un modernist (ateu) responsabil.
Partea proasta in ziua de azi, este ca cele doua grupari nu mai dialogheaza ci doar se confrunta.Iar cind cineva zice ceva, se uita toti sa vada din ce grupare este.Abia dupa aia, se raporteaza la cele spuse.
Eu caut ,atit cit pot, sa ma raportez la fiecare cu argumentele 'lui'.Pentru ca ale mele sau ale prietenilor mei, nu vor fi luate in consideratie.
Articolul este excelent.Cei care vor si sunt capabili sa faca si sa creasca copii,trebuie sa se casatoreasca.Ceilalti,faca ce vor , dar sa respecte decizia celor ce se casatoresc.
Excelenta observatia cu reclamele care provoaca copii si tinerii.Trebuie adaugata muzica si filmele.Nu le putem interzice, dar ar fi de dorit un control mai riguros asupra mesajului transmis.
Evident, anturajele (ba chiar si familiile si modul in care rudele inteleg emanciparea) sunt si ele,in mare parte, vinovate de devierea unor tineri/tinere.Uneori DUPA casastorie.
O singura observatie: plecarea romanilor la munca in UE nu are ca scop imbogatirea.Poate ca sunt unii care se gindesc sa vina doar cu sacul de bani.
Cei mai multi pleaca pentru a face rost de bani lichizi cu care sa demareze o afacere.Sa faca ceva util.Si fara bani, nu poti.Mai ales in conditiile de creditare de la noi.
Altii se duc dintr-un motiv foarte simplu: daca la noi primesc 150E/luna, in Occident, la aceeasi munca primesc cel putin 700.
Cred ca orice om sanatos la minte,doreste sa fie platit cit mai bine la acelasi efort.In plus, acolo este apreciat daca este muncitor si coret,este apropiat de patron si promovat;fara sa fie pus sa fure;si promovarea la ei inseamna multi bani in plus.Cinstiti.La noi, esti izolat si in scurta vreme gonit ca 'necorespunzator'.
Atitudinea celor 2-3 milioane de romani care pleaca unde vad cu ochii, este si reactia la situatia din tara (sunt unii care zic ca romanii sunt 'fatalisti','inactivi','placizi',etc.;un fel de 'mamaliga' ce nu reactioneaza;nu reactionam violent decit arareori,dar nu suntem 'pietre' impasibile;avem intotdeauna raspunsul nostru specific.).Este de remarcat ca in afara de irlandezi,care au emigrat in masa, nimeni nu a avut un nr. atit de mare de emigranti ca noi.(Raportat la totalul populatiei si mai ales la forta de munca activa;si la timp.)
Fara indoiala, sunt si multe elemente subiective, care tin de fiecare.Totusi, cred ca ideea cu proasta intelegere (uneori si de catre cei care propovaduiesc acest lucru) a emanciparii femeii este principalul factor al destramarii casatoriei in ziua de azi.
24.02.2008, 15:06Popescu Mircea
Unii cica: "Stam de proba, sa vedem cum merge ...foarte bine fac pentru ca in felul acesta tinerii se cunosc isi descopera calitatile si defectele iar dupa perioada de proba decid daca se casatoresc sau nu...
Dupa un an de zile, vine iar: "Parinte, scapa-ma, ca ma bate asta, de mi-a rupt sapte coaste". ...asta se rezolva prin programe bine intocmite si puse in practica de statul roman violenta in familie e ceva normal in Romania si nu ar trebui sa fie...sa fie date legi drastice impotriva abuzurilor in familii... biserica nu are putere sa rezolve asemenea situatii...si inca ceva sunt atatea cazuri de femei si copiii batuti de tata...saracele doamne nu au curaj sa se duca sa faca reclamatii...pentru ca le e rusine ca o sa rada lumea de ele...aici statul roman este vinovat ca nu implica mai mult...
"Daca nu te intorci la femeia si la copilul tau, ai sa ajungi muritor de foame". Nu i-am profetit nimic, ca eu nu sunt prooroc sau ghicitor.....
parinte poate nu esti ghicitor sau prooroc dar cu aceasta ocazie ai folosit sugestia negativa.omul saracu a crezut in dumneata si a crezut sugestia de aceea a ramas fara munca.l-ai sugestionat negativ foarte rau din partea dumitale.ar trebui sa inveti sa folosesti numai sugestia pozitiva face bine psihicului.
Cu tot respectul pentru cei care sunt crestini si cred in invatatura crestina din punctul meu de vedere in secolul xxi biserica nu mai are puterea sa rezolve situatiile de zi cu zi.chiar daca romanii se declara crestini in proportie mare sunt crestini doar cu vorba si nu cu fapta.chiar si preotii crestini nu se mai controleaza foarte bine fiind in prim planul scandalurilor.sunt si ei oameni cu slabiciuni omenesti.parintele spune in acest interviu ca dupa 89 s-a dat startul la acumulare.de acord cu dansul.din pacate biserica a inceput sa acumuleze foarte mult fiind una dintre cele mai bogate institutii poseda terenuri si proprietati.preotii s-au imbogatit cumplit,serviciile religioase sunt scumpe.banul e ochiul dracului din pacate le-a luat mintile si preotilor.
Romania isi poate reveni daca statul roman o sa actioneze prin legi si programe clare care sa puna ordine si disciplina intr-o tara saraca,debusolata si trista.biserica nu mai reprezinta o solutie la problemele zinice.e depasita de viteza cotidiana.statul roman trebuie sa se implice in rezolvarea problemelor cetatenilor.daca statul roman continua sa fuga de responsabilitate si sa paseze aceasta responsabilitate pe umerii bisericii o sa traim din ce in ce mai prost,mai dezbinati si tristi.
26.02.2008, 08:59Mircea Munteanu
Nu stiu daca la dvs. se accepta disputele.
In fond, ati publicat doua comentarii cu idei diferite, pe marginea unui articol.
Este ciudat, accept si doresc ca toti sa accepte pluralismul de idei.
Totusi, domnul Mircea (salut,tizule!) Popescu comite citeva greseli. Fara indoiala, nu sunt de acord cu suma de idei si ideologia domniei sale,desi le recunosc dreptul la existenta si activitate. Ne-au adus prea multe necazuri.Inca ne mai aduc. Dar vreau sa ma limitez doar la greseli, lasind filonul principal in pace.
Domnia sa face confuzia intre Ideea de Dumnezeire, eventual Biserica, si viata si activitatea pacatosilor de preoti.Evident ca sunt oameni.UNII dintre ei, gresesc.Este normal.Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu exista,etc.....
Este adevarat, nu trebuie sa adunam averi pe lumea asta. Dar activitatea de binefacere si grija fata de semeni, in ziua de azi, se rezolva (cinstit) doar prin bani.Deci, trebuie sa adunam si asa ceva.Si noi, si Biserica.(Inainte, era simplu : luai arcu si plecai la vinatoare sau pescuit.Acum, numai cei foarte bogati isi permit atitea permise si arme,etc.)
Se vorbeste de implicarea statului roman in rezolvarea problemelor sociale,nu in aruncarea lor pe umerii bisericii.Statul roman rezolva aceste probleme de multa vreme.Se vede cum.......(In plus, unii identifica "stinga" cu pomana facuta de stat cu cei defavorizati.)Nu e vorba de a arunca aceste probleme in ograda Bisericii, ci de a solicita si ajutorul Bisericii in rezolvarea lor.
Traim mai prost,dezbinati si tristi datorita "umanismului" comunisto-securist, care dezbina pina si familiile, in incercarea de dominatie ABSOLUTA a societatii. (Dezbina si atita pe copii si tineri impotriva parintilor,pe femei impotriva sotilor, pe batrini impotriva copiilor;in general, toti minoritarii si cei cu diferite probleme impotriva oamenilor normali,puternici,sanatosi, capabili de munca si lupta;caci astia trebuiesc "inhamati" si exploatati.Biserica se bazeaza tocmai pe acesti indivizi,pentru ca societatea sa poata prospera si progresa, in beneficiul tuturor;mai nou, se accepta si venirea "roabelor" lui Dumnezeu alaturi; dar numai in limitele "sfintei familii" si a respectarii proprietatii private.)Din cite stiu eu, inca nu am scapat de ei.
Nu uitati ca unu' Voltaire, care era un ateu convins, isi sfatuia (din cinism)..."tovarasii" sa nu renunte la religie,caci oamenii nu vor mai putea fi controlati.
Acum, aveti o societate incontrolabila.Fara pedepse pe lumea asta si fara teama de pedepse pe lumea cealalta. Si fara rusinea de a fi scos de preot in fata multimii, sau gonit dintre enoriasi pentru comportamentul sau. Este bine?
26.02.2008, 12:08S Elena
Cu tot respectul, nu cred ca trebuie sa judecam si sa aruncam cu pietre. Acesta este primul pas catre conflict. Solutia ideala ar fi sa vedem, sa analizam unde gresim fiecare, in calitatea noastra de oameni inzestrati cu ratiune, cu suflet, decat sa scotocim in jur dupa greselile mai mult sau mai putin voite ale altora. De acolo incepe schimbarea in primul rand. Legea ajuta considerabil, si bine-ar fi sa fie o schimbare in sensul asta, dar nu e suficient atat.
Poporul roman a rezistat sute de ani tocmai datorita religiei si cred ca, daca va rezista in continuare, crestinismul va fi acea constanta care ne va ajuta sa trecem peste veacuri.
Articolul de fata nu judeca, ci trateaza subiectul din punct de vedere religios.
Nu sunt de acord cu ideea cum ca "in secolul 21 biserica nu mai are puterea sa rezolve situatiile de zi cu zi". Din pacate, sunt chiar genul de idei vehiculate de romanii "crestini doar cu vorba". Din fericire, biserica reuseste de foarte multe ori acolo unde omul, societatea, statul esueaza. Numai ca multi nu vor sa vada.
Pana la urma, cred ca majoritatea romanilor inteleg asta, dupa ce traiesc experienta ajutorului venit "de Sus" pe propria piele.
Articolul este excelent si ii dau dreptate parintelui. Primirea Harului lui Dumnezeu prin cununia religioasa schimba relatia de cuplu in bine si da un sens mult mai profund vietii in doi.
27.02.2008, 22:41Feier Silvia
Ce este casatoria fara dragoste dar mai ales fara respect? Este un razboi continuu intre cei doi tovarasi de viata. Cat poate sa dureze? Cine iubeste razboiul?Pe cine-l face fericit? Si umilintele si durerile fizice si psihice,singuratatea,apoi ura care te cuprinde. Il urasti pe el dar mai ales te urasti pe tine ca-i permiti sa faca asta cu tine.E degradant si inuman si te uiti la fiul tau care creste si te ingrozesti gandindu-te ca ar putea sa-i semene atunci cand va fi mare.
Vede ca mama nu e respectata deci nici el nu o va respecta dar oare cand la randul lui va fi casatorit isi va respecta sotia daca el a vazut altceva in familia lui?
Nu sunt o adepta a divorturilor si intradevar acum se divorteaza si dintr-un capriciu dar sunt cazuri cand asta este cea mai buna alternativa.Dar si asta se aplica atunci cand femeia pote sa-si intretina familia pentru ca de regula acest gen de barbati dupa divort devin total nepasatori fata de copii si nu ajuta de loc la ingrijirea lor.Dar cand nu poti sau nu ai curajul s-o pornesti mai departe singura in viata atunci nu poti decat sa induri,sa plangi,sa astepti si zile mai bune....care nu vor veni.
Deci ce este casatoria? Pentru unii chin si umilinte,penru cei mai fericiti impliniri si bucurii.
Dar nu sti decat prea tarziu de multe ori daca lozul tau e castigator sau nu.
Si asta ii sperie pe multi.
Se vorbeste despre violenta in familie dar cati din cei care vorbesc au simtit pe pielea lor asta? Pentru violenta in familie sunt legi numai pe hartie,nimeni nu se baga in familia altora nici chiar politia decat de fatada-stiti ce mi-a spus politistu de la evidenta populatiei cand am depus actele pentru cartea de identitate a fiului meu si la starea civila s-a vazut ca eram divortata?:AI SI REUSIT SA-I DISTRUGI VIATA DOAMNA"(a copilului) desi nu ma cunostea si nici cauzele care au dus la divort .E buna vorba corb la corb nu-si scoate ochii.Si parea un om de treaba...
SILVIA F.
12.03.2008, 09:43Elena Stroia
Consider ca nu suntem noi in masura sa judecam pe preoti, sa afirmam ca s-au imbogatit etc Cine suntem noi sa ne facem judecatorii preotilor!?
Parintele Arsenie Boca arata ca avem preotii pe care-i meritam. Si asa este. Atata vreme cat noi nu ne rugam pentru noi si cei dragi, atata vreme cat nu avem timp dimineata sa spunem o rugaciune pentru ca ne grabim sa ajungem la servici (dar pentru cafea si tigara avem timp!), atata vreme cat seara inainte de culcare nu ne mai rugam din comoditate ( vizionam Talk-show-uri, filme etc ) la ce lucruri bune ne putem astepta? Nu ati observat care-i tendinta? Mai bine criticam un preot decat sa spunem o rugaciune pentru el (!) Dar Dumnezeu, in bunatatea si rabdarea Lui ne da si preoti buni, cu har pe care trebuie doar sa-i cautam si sa le urmam sfaturile.
Multumesc parintelui Sorin pentru cuvantul de invatatura.
08.09.2008, 01:30Cimbru Julia
Sa incercati propunerea patintelui...da rezultate BUNE.