Spectacolul de la Nationalul bucurestean este un eveniment asteptat cu mare interes de iubitorii de teatru. Mai intai, pentru ca este vorba despre o premiera absoluta in Romania, "Eduard al III-lea" fiind una dintre piesele marelui Shakespeare, nejucata pana astazi in tara noastra. Apoi, pentru ca regia spectacolului este semnata de Alexandru Tocilescu, un artist celebru pentru interpretarile cat se poate de personale ale unor texte dramatice.
In sfarsit, prezenta lui Ion Caramitru pe scena teatrului pe care il si conduce de cativa ani, si inca intr-un rol covarsitor, care-l tine mai tot timpul - adica aproape 4 ore - in prim-plan. Un rol care-i pretinde deplinatatea talentului si a inteligentei sale scenice exceptionale!
In epoca moderna, "Eduard al III-lea" s-a jucat la Londra in 1911, si mult mai aproape de noi, la Los Angeles, la Cambridge, la Taormina. Si la Stratford upon Avon, in 2002, in interpretarea celebrei trupe Royal Shakespeare Company. In toate imprejurarile, presa de specialitate, ca si publicul, au avut numai vorbe de lauda - atat pentru splendoarea textului, cat si pentru interpretarea lui...
Incaput pe mana lui Tocilescu, un reprezentant redutabil al scolii romanesti de regie, spectacolul a fost "agrementat" cu umor, cu fantezie debordanta si cu un vag sarcasm.
Dar magnetul spectacolului il reprezinta prezenta lui Caramitru in rolul titular, el fiind unul dintre cei mai mari actori ai teatrului romanesc, un nume cu valoarea depusa in aur pur, menit sa umple pana la refuz foarte incapatoarea Sala mare a T.N.B.
Bogata in personaje - vreo 40 - piesa are o distributie numeroasa de planul doi, in care intalnim actori valorosi - cum ar fi Constantin Dinulescu, Eusebiu Stefanescu, Daniel Badale, Mircea Anca, Mihai Verbintchi...
Rolurile principale au fost incredintate unor actori care tin piept cu mult har vulcanului numit Ion Caramitru. Am admirat-o pe Crina Muresan in rolul Contesei de Salisbury - femeia care-i ia mintile navalnicului Eduard. Ne-am bucurat sa o revedem intr-un rol de regina (care-i vine atat de bine!) pe marea noastra actrita Simona Bondoc. Excelent - Serban Ionescu in rolul regelui Frantei cel atat de napastuit de Istorie, si anume Jean de Valois. Din pacate, la premiera minunatul actor a fost vaduvit de forta glasului sau de tunet din pricina unei gripe natange! Cat despre Ion Caramitru... el a ramas acelasi teribil actor, care ne cucerea, inca din tineretea lui - si a noastra - cu "Vicarul" ori cu "Leonce" din spectacolul antologic al lui Ciulei "Leonce si Lena", un rol cu care a cucerit si publicul, atat de pretentios, al Engliterei. Ca si pe atat de temutii critici din tara de bastina a marelui Will! Duceti-va sa-l vedeti pe Caramitru! Sa vedeti cum isi construieste el personajul, cu ce migala, cu cate nuante, cu cate feluri de a privi si de a se opri din vorba si din mers. Cu cate moduri de a mangaia, de a sopti, de a urla, de a se lasa cucerit, de a se "zborsi" la unii si la altii, cu cate nuante de ras sau de revolta isi intampina Eduardul lui Caramitru incercarile vietii si ale istoriei.
Exceptional si decorul, exceptionale costumele, create de acel magician al scenografiei care este multi-premiatul - pe drept! - Dragos Buhagiar! Pe scurt: luminati-va iarna cu spectacolul de la National.
ION CARAMITRU
"Textul m-a incantat si am fost de acord sa-l includem in repertoriul Teatrului National"
- Aplauzele s-au stins, cortina s-a lasat, e vremea pentru intrebari. Joci intr-o piesa "istorica", dar de o actualitate frapanta, cu care ne confruntam zi de zi: setea de putere. Cine a ales textul shakespearian?
- Spectacolul are cateva inserari de o surprinzatoare modernitate: muzica, de exemplu.
- Ma intrebi cum de am acceptat ca spectacolul sa fie "ilustrat" si cu muzica de jazz, Nat King Cole si Benny Goodman? A fost ideea lui Toca, si eu am acceptat-o pe loc. Astfel de idei, de interpretari... "originale" accentueaza, cred eu, actualitatea povestii, a temei propuse. Dar mie mi-a placut nu numai muzica spectacolului, nu numai scenografia, exceptionala, ci si... fundalul! De pilda, faptul ca bataliile navale sunt evocate pe acel ecran imens pe care sunt proiectate nu doar desene animate, ci si fragmente dintr-un film documentar inchinat bataliei de la Pearl Harbor, acea celebra batalie, cumplita batalie, in care fortele navale si aeriene americane au fost nimicite de japonezi.
- Mai mult ca in alte roluri pe care le-ai jucat in ultimul timp, in "Eduard" eu l-am revazut pe Caramitru cel de acum... 30 de ani, neuitatul interpret al lui Leonce din spectacolul antologic al lui Ciulei. Suvoiul navalnic al marelui tau talent, umorul, autoironia, inteligenta scenica iesita din comun - toate au ramas intacte, netocite de vremi. Cum reusesti sa-ti... dozezi acest har?
- Cu... parcimonie!
- Si, dupa "Eduard..." ce-o sa urmeze? Ti-a mai ramas energie si pentru alte proiecte?
- Voi pune in scena la Teatrul National de Opereta... "My Fair Lady"! Ba chiar s-ar putea sa si joc in el! Sa fiu profesorul Higgins!