"Majoritatea oamenilor isi zidesc de vii sentimentele"
- Cand vorbim despre fericire ne gandim la ceva foarte indepartat, desi adesea ea se afla la indemana. Primavara, de pilda. Simpla ei priveliste e o promisiune de bucurie. De ce?
- Lumina, verdele, caldura soarelui ne bucura sufletul. Ne simtim optimisti, explozia vegetala ne da sentimentul ca facem si noi parte din primavara, totul pare mai vesel si mai usor. Creierul semnalizeaza ca e momentul sa ne simtim bucurosi. Asa se explica si faptul ca oamenii pesimisti sunt tratati cu lumina.
- Uneori e suficienta o mireasma sau un zambet pe chipul unui om necunoscut de pe strada si te simti, pur si simplu, fericit. Din nimic!
- Un "nimic", da, dar pe care trebuie sa il vezi si sa fii pregatit pentru a-l intelege. Important este sa receptam asemenea momente, sa fim deschisi pentru ele, sa le acceptam. Adeseori, bucuria e ascunsa in lucruri marunte, intamplatoare, lumea e plina de ele. Dar cei care le vad si care stiu sa le inteleaga emotia sunt extrem de putini. Mereu incordati, mereu chinuiti de probleme si ganduri interioare, trecem prin lume ca niste straini. Majoritatea oamenilor isi reprima emotia. Isi zidesc de vii sentimentele. Cum sa fii fericit fara ele? Fericirea e aproape. Nu costa bani. Totul este sa ai aceeasi lungime de unda cu ea. Sa o "sesizezi".
- Exista si o fericire "muncita", care se poate planifica?
- Fireste ca exista. Orice proiect implinit, pentru care am luptat multa vreme - cariera, familie, dragoste - ar trebui, in principiu, sa ne bucure. Drumul este cateodata asa de greu si de lung, incat cand te afli fata in fata cu fericirea nu o mai recunosti. Ai obosit asteptand-o. Cu toate astea, exista oameni care stiu sa-si transforme fiecare clipa a vietii in fericire. Au darul innascut de a se bucura din nimic. Ca le bate lumina dimineata in fereastra, ca pomul din fata casei a imbobocit, ca munca pe care o fac le da satisfactie (chiar daca nu ii face bogati), ca sunt inconjurati de oameni pe care ii iubesc si carora le daruiesc intruna iubire... Aceasta este adevarata esenta a fericirii: dragostea. Capacitatea de a iubi tot ceea ce te inconjoara, de a transforma lucrurile cele mai banale in emotie, de a vedea doar ceea ce este frumos in ele, ceea ce iti poate bucura sufletul. Nu este foarte usor, dar cine are capacitatea aceasta, de a se indragosti permanent de viata, este un om fericit.
- Se poate invata starea aceasta de bucurie?
- Eu cred ca da. Pentru asta este nevoie doar de participare, de empatie, de interes real pentru ceea ce ne inconjoara, indiferent ca e lucru sau om. As spune, chiar, de transpunere. Exact ca atunci cand te rogi cu adevarat. O rugaciune citita automat dintr-o carte nu are prea mare efect. Pe cand o rugaciune rostita din suflet prin care crezi cu adevarat ca porti un dialog cu divinitatea, ca cineva, acolo sus, te asculta si te-ntelege, o asemenea rugaciune - in care te muti cu totul, cu ganduri si sentimente, cu speranta de implinire, iti da o stare de transa, aproape, sentimentul de zbor, un fel de a fi cu adevarat fericit. Iar lucrul acesta este valabil pentru toate celelalte domenii ale vietii: munca, dragoste, familie, copii. Important este sa crezi in ele. Sa participi la ele, si nu doar sa le bifezi ca pe o sarcina de serviciu.
Fericirea ne e scrisa in gene
- Oare fericirea este un drept al nostru, al tuturor, sau numai un lux, pe care ni-l permitem atunci cand ne indeplinim obligatiile pe care le avem?
- Oamenii sunt programati genetic sa atinga in permanenta o stare de fericire, altfel ar fi murit de mult. Doar ca fericirea nu are pentru toti aceeasi infatisare, ea difera in functie de cultura, de fire, de suflet, de conditiile de viata. Un om chinuit mereu de dureri va fi fericit in ziua cand ele vor trece, cineva care a supravietuit unui accident de masina va fi fericit ca a scapat cu viata, un individ care castiga la Loto va fi fericit ca s-a imbogatit peste noapte, in vreme ce exact in aceeasi clipa, un om sarman va fi fericit daca cineva ii pune in palma un leu sau o bucata de paine. Dar se intampla ceva ciudat: dupa catava vreme, scala fericirii se regleaza din nou, fara exceptie, si o luam cu totii de la inceput. Ceea ce parea iesit din comun devine banal, nu ne mai da bucurie, ne dorim altceva. O luam cu visarea de la inceput.
- Unde ar trebui sa cautam fericirea?
- Cercetatorii problemei au cazut de acord ca, de-a lungul istoriei, au existat cateva repere sigure ale fericirii: bogatia, onoarea si celebritatea. Visul de a te desprinde din multime, din masa de anonimi, e la fel de vechi precum omenirea. Si este legitim. Si excitant! In principiu, dorintele noastre sunt fara hotare. Fericirea e o arta a depasirii normalului.
- De ce nu suntem fericiti cu ce dobandim? De ce au nevoie oamenii de acest "tot mai mult"?
- Sentimentul acesta, firesc cata vreme alimenteaza dorinta de dezvoltare, le este exagerat enorm in ultima vreme prin reclame si prin faptul ca milionarii au fost transformati in modele publice. Ideea aceasta ca poti avea fara limita, ca te poti cocota pana-n cer, ca nu exista masura in nimic este foarte periculoasa. Suntem impinsi sa vrem tot mai mult, sa parvenim fara limita. Si toate astea, in pofida adevarului demonstrat, ca sporul de bunastare nu merge mana in mana cu fericirea. Vrem mai mult, si mai mult, pana ce ne pierdem pe sine. Nu mai stim ce vrem, cine suntem. Alienarea face ravagii printre milionari.
- Se poate scapa de morbul acesta al acumularii fara sfarsit, transformata in surogat pentru fericire?
- Da, cu conditia sa contam doar pe noi insine. Sa devenim constienti de propria noastra valoare, pe care trebuie, insa, sa o dezvoltam. Iar primul pas catre eliberare este sa nu ne mai comparam cu ceilalti. Daca nu esti tipul femeii manager, de pilda, sa nu te chinui sa fii, ci sa recunosti ca nu esti. Fa ceva ce ti se potriveste si te fericeste cu adevarat.
Croitorii de fericire suntem chiar noi
- Deci, ne putem croi singuri fericirea?
- Bineinteles! Fericirea nu este o stare definitiva, ci e mereu curgatoare, mereu schimbatoare. Cine nu cunoaste suferinta nu cunoaste nici fericirea. Ea isi ia adesea elan, tocmai dintr-un pas gresit, schiopatat. Toata viata trebuie sa cautam forma aceea de plinatate interioara pe care o consideram fericire. S-o alcatuim din bucati, daca n-o putem croi dintr-o data. Iar odata aflata, sa nu renuntam niciodata, pentru nimeni, la ea. Este adevarata noastra identitate. Cu totul alta decat aceea din buletin.
- Cum putem identifica fericirea? Cum stim daca am gasit-o pe aceea adevarata, si nu una de imprumut?
- Aici este cheia! Si fiecare trebuie s-o gaseasca pe-a lui! De multe ori, noi nu mai stim ce ne face bine. Nu ne mai stim, nu ne mai simtim cu adevarat, pierdem balanta dintre spirit, suflet si trup. Cu toate ca toti cunoastem momentele astea de bucurie, cand simtim ca nu ne lipseste nimic: plimbandu-ne prin natura, cantand, citind, lucrand in gradina, imbratisandu-ne cu cineva drag, mangaindu-ne pisica sau cainele. Indeletniciri minore, in aparenta, dar in care ne daruim complet. O stare a uitarii de sine. Un soi de plutire, cand totul curge si nimic nu e blocat.
- Iubirea poate sa fie o sursa de fericire?
- Da. Pentru marea majoritate a oamenilor chiar este. Dragostea e un dar. Vine fara sa trudesti pentru el. La inceput e bucurie curata, mangaiere, afectiune, vise impartasite. Transcendere, contopire, o experimentare comuna a starii de extaz. Suntem oameni si deci sociali. Vrem sa ne impartasim bucuriile, sa gustam pe din doua din ele. Dar asta nu se potriveste cu toti. Excentricul isi ajunge siesi, eremitul se simte inaltat prin singuratatea lui in natura, credinciosul isi gaseste fericirea in legatura cu Dumnezeu. Fericirea nu se da pe reteta. Fiecare om are leacul lui.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
08.05.2008, 23:42Dana P
Foarte bun articolul!
Felicitari!
Mai ales acum in plina splendoare si desfasurare a primaverii!
Un cadru natural care ne imbie la bucurie ,la implinire si dragoste curata!
E important sa impartasim aceasta revarsare de nadejde si bucurie. Fericirea este un dar binecuvantat de la Dumnezeu!Sa avem gandul si lucrarea buna sa o dobandim! Sa ne rugam sa o traim cu adevarat inlauntru fiintei noastre, si sa fim de folos si celor din jur.Avem atata nevoie! Sa stim sa pretuim clipele de fericire, prin care pregustam Imparatia cea de Sus!
Sa ne imbogatim , invatand ce este fericirea!
Daniela
Cu drag!
09.05.2008, 18:06Ga Gabi
Nu am fost niciodata fericita si nici macar multumita, decat pe moment. Sunt ingrozita de aceasta realitate. Am incercat, cum scrie in acest articol, sa ma bucur de lucrurile marunte, dar acestea pur si simplu nu imi aduc bucurie. Am privit un apus de soare, nu am simtit decat o mica admiratie si atat, insa sufletul meu a ramas acelasi. CUM sa fac sa ma pot bucura? Nu imi lipsesc din viata lucruri esentiale, dar mereu am fost si sunt nefericita pt ca nu ma pot bucura de nimic. Am iubit si am fost iubita. Nici atunci nu era extraordinar, nu eram implinita pe deplin. Am terminat facultatea cu note mari, am reusit sa imi iau un apartament pe credit, cu eforturi mari dar am reusit. Atunci m-am bucurat doar in momentul respectiv, si ...atat. Viata mea a ramas aceeasi. Am incercat sa ma gandesc ca sunt oameni bolnavi si saraci, iar eu ma pot considera norocoasa. Nici asta nu imi aduce multumirea. NU STIU ce m-ar multumi. M-am rugat si la Dumnezeu...Nu stiu CUM sa fac sa POT aprecia si sa ma POT bucura de lucrurile marunte si de viata in general. Lumea imi spune ca ii bucura natura, prietenii, dragostea, etc. Dar daca eu nu reusesc sa fiu implinita mai mult de 2 secunde...CARE e solutia? CUM SA FAC sa ma pot bucura ca un om normal ?
09.05.2008, 20:40Mircea Suta
Sa pazim Dragostea vie in inimile noastre ! Ea va invinge moartea ! Nu este scopul vietii ca sa adunam bogatie lumeasca desarta pe care timpul ne-o va fura, ci este sa adunam Dragoste pentru semeni, pentru frumusetea din toti si din toate, pentru Dumnezeu ! Sa credem si sa iubim Frumusetea din toti si din toate. Pentru ca Dumnezeu este in aceasta Frumusete ! Oamenii vor deveni frumosi daca-i vom crede frumosi....
Asa sa ne ajute Dumnezeu ! Amin !
mircea
10.05.2008, 06:42Mircea Suta
Dumnezeu ne-a creat pentru a iubi ! Fericirea trebuie sa o cautam in dragoste ! Dar nu intr-o dragoste interesata, conditionata, sau impura. Trebuie sa traim fiecare clipa pentru a iubi tot ce ne inconjoara, trebuie sa folosim fiecare prilej pentru a aduna dragoste in inimile noastre ! Sa iubim sincer pe aproapele nostru in fiecare clipa, fara nici o rezerva. Sa fim constienti ca Dragostea toate le poate ! Ea chiar inviaza din morti, cu moartea pe moarte calcind ! Pentru ca Dragostea este Hristos Iisus Dumnezeul cel Viu !
Bunul Dumnezeu sa va dea mintuirea ! Amin !
mircea
12.05.2008, 14:08Doru Badea
FOARTE BUN ARTICOLUL FELICITARI
12.05.2008, 14:10Ion Raluca
Intradevar,fericirea e un lucru suprem ptr unii si ptr altii ceva de neatins ptr ca .cauta exact ceea ce stiu ca nu vor avea nicioadata .eu am cautat dragostea ...dar am renuntat de mult la acest vis .e intangibil ptr mine ,si nu vreau sa mai visez la el.acum am invatat sa ma bucur ptr lucruri mici ,cum ar fi sa mi beau cafeua dimineata ..in compania unei emisiuni ..interesante de la tv,sa deschid usa balconului si sa privesc soarele ..care imi incalzeste fereastra si sa ma bucur ca il pot simti si il pot vedea ,sa miros o floare sa ..fac o baie fierbinte ..sa citesc .sa ma plimb .sa admir apusul de soare .cind am ocazia ..si alte lucruri din natura pe care le simt cu ochii si apoi cu inima .ptr ca stiu ca dragostea nu e deocamdata in casa mea ..atunci ma bucur de ceea ce ma incojoara
12.05.2008, 22:20Laura Honciuc
Am sa incerc Gabi sa-ti spun parerea mea si sa-ti dau un sfat.
Din tot ce am citit nu pot trage decat o singura concluzie: pui enorma presiune asupra ta. Ai pus presiune sa faci o facultate si s-o termini cu note mari, ai pus presiune asupra ta sa duci o lupta grea ptr. a obtine un apartament si acum pui presiune sa vibrezi pur si simplu la vederea unui asfintit de soare. Din confesiunea ta eu nu trag decat o singura concluzie: esti prizoniera unei vieti conformiste. Ai vrut cu tot dinadinsul sa fi in rand cu lumea: ai facut o facultate, ti-ai cumparat o casa, ai sot. Ti-ai ales poate rigid coordonatele, ti-ai facut planul cum poti sa-ti atingi realist si eficient tinta si cu multa disciplina si hotarare ti-ai ales drumul si ai mers pana la capat. Insa nu degeaba se tot spune de ani intregi: nu destinatia conteaza ci calatoria in sine. Tu poate ptr. a avea acele note mari si acel apartament ti-ai inabusit sensibilitatea, vulnerabilitatea, partea creatoare din tine, aceea fata care poate mai degraba ar culege o floare decat sa invete cu atata disciplina si sarguinta la materia de curs. Si poate ca acum a sosit momentul constientizarii si al revoltei.
Un mare psiholog Guy Corneau afirma ca personalitetea umana e alcatuita din mai multe umbre care reprezinta tresaturi care ne definesc si care ne fac unici. Avem trasaturi dominante si secundare si de obicei dam ascultare celor dominante ptr. ca sunt mai puternice si le ignoram pe cele secundare dar care isi cer tributul mai devreme sau mai tarziu.
Sa sti ca si eu am fost ca tine. A fost o vreme cand puteam stabili foarte rigid un plan eficient care sa se intinda pe 2-3 ani si ptr. acel plan eram in stare sa sufar cu incapatanare, sa fac sacrificii personale si toate dorintele mici si insignifiante pe atunci le-am sacrificat ptr. altele mult mai materiale, mai realiste, mai eficiente si am platit pretul: depresie.
Cred ca tu acum esti in cautarea unor experinete de viata transformatoare ptr. ca simti femeia prizoniera din tine, femeia a carei dorinte si nevoi le-ai inabusit pe parcursul atator ani de munca, disciplina, conformism. Tanjesti sa te bucuri de lucrurile marunte ptr ca te-ai axat doar pe cele majore care ai crezut ca-ti vor asigura pe langa sentimentul de siguranta si stabilitate si fericirea, acea vibratie a sufletului. Eu nu cred ca esti prea departe de acea zi in care sa te trezesti simtind vazand soarele ceea ce acum doar tanjesti sa simti.
Sfatul meu e urmatorul: vei reusi sa te simti satisfacuta mai mult de 2 minute in momentul in care iti vei asculta fiinta interioara, cea pe care ai inabusit-o atata vreme. Acolo e sursa ta de fericire, e in interiorul tau si tu esti cea care o proiecteaza in exterior pe acea floare, pe acel rasarit de soare, pe acea banala ciocolata dar care capata atat de multa importanta ptr. tine ptr ca pur si simplu o mananci ptr. ca ceva in tine o cere iar tu alegi sa dai ascultare acelei dorinte mici dar generatoare de atatea satisfactii.
Cautand sa asculti nevoile tuturor "umbrelor" care intra in alcatuirea personalitatii tale vei cladi incet dar sigur o sursa de fericire interioara care va gasi in acel albastru perfect al cerului un intermediar, un mijlocitor de manifestare si nu un creator in sine de feicire. Natura nu iti poate pune in suflet pur si simplu un kg. de bucurie pura, natura e doar calea prin care se manifesta o bucurie deja existenta in tine, iar fericirea ti-o vei crea in interiorul tau doar daca lasi fiinta creatoare din tine sa se manifeste. Cauta sa te eliberezi, sa te accepti si mai ales inceteaza sa mai pui presiune. Fa o revolta personala, asterne pe o hartie ce ai visat mereu sa faci dar ai tot amanat, fi nebunatica, elibereaza-te si doar asa iti vei gasi propria reteta de fericire.
Succes
13.05.2008, 18:47Liliana Onut
Mie cuvintul fericire imi sugereaza o stare de extaz momentana care, prin definitie, nu e de durata.
Multumirea e altceva. E o stare de echilibru care se poate atinge.
Un echilibru intre satisfactia pt ceea ce ai si ai realizat si imboldul si determinarea de a obtine mai mult (si nu ma refer neaparat la posesii materiale). Unul fara altul e rau. Daca ai doar satisfactie, te plafonezi si nu mai realizezi nimic in viata. Daca ai numai ambitie, fara urma de multumire, nu e iarasi bine.
La fel echilibru intre satisfactiile personale specifice fiecaruia si cele profesionale.
Punctul cheie e ca acesta satisfactie e diferita la fiecare. Pt unul sunt familie si copii, pt. altul e cercul de prieteni, pasiuni sau vazut lumea.
Si satisfactiile profesionale sunt diferite (care pot sa fie salariu mare, sau post de prestigiu, sau satisfactia de a descoperi ceva nou in stiinta sau bucuria de a publica ceva, de a vindeca pe cineva, sau ce o fi ce face fiecare). Iarasi, una fara alta e o reteta de nefericire.
Echilibru intre a avea grija de propria persoana si a te dedica altora (dedicati exclusivi altora sunt doar sfintii si putini dintre noi pot aspira la asa ceva).
13.05.2008, 23:13Grigore Rotaru
In asemenea cazuri sfaturile nu prea folosesc si , vorba parintelui Arsenie Papacioc : < niciodata nu te sufera unul care crede ca are o viata mai slaba decat a ta !> Nu sunt adeptul citatelor ; acesta face trezire . ( agreat de sobari ) . ( Pe furis , ii duceam si zahar .) Imaginati-va ca acel musuroi ajunsese la o jumatate de tona si era unul din semnele de prosperitate pentru gospodarie ; dupa felul cum amenajeaza gurguiul – furnicile dau un semnal despre ce va fi cu vremea. Acum patru ani , un urs furnicar a stricat aceasta minune seculara . Este incredibil : din ce se poate necaji omul !
Intamplare : intr-o localitate a Carpatilor de curbura pastrez intacte : gradina , casa si acareturi ( ca mostenire ) . Mai am ceva ani pana la pensie si ajung acolo ( de la oras ) in fiecare sambata. Domeniul se imparte in doua : in jurul casei pomii fructiferi , cealalta jumatate , spre nord : faneata , arbusti , halaciuga , gherghini , macesi , mesteceni , ulmi , brazi ( prin devalmasie cu natura ) . Dincolo de gardul de nord - muntii. Pentru cei din familie , acea parte se numeste < Acolo este Raiul !>. In acel loc exista un furnicar ( furnici mari , negre , de padure ). Are vechime : am prins in viata pe soacra bunicii dinspre mama ( stra -mamaie Dobra , nascuta in 1882) care povestea ca asa l-a pomenit.
Cand eram copil – odata pe an – obligatoriu – prin martie - duceam in apropierea musuroiului - pleava si doua galeti cu
Socrate : < sunt atatea lucruri pe lume de care eu nu am nevoie ! > In doi ani am reusit sa refac musuroiul .Am folosit reteta : pleava , pamant si zahar. Acum are si un nume : „spoiedera“ - nu este un cuvant inventat , mai greu de gasit : multime in miscare ( puhoi ) . Cand ajung acolo nu deschid locuinta pana nu vizitez musuroiul; ursul nu mai poate da iama !
14.05.2008, 16:43Ga Gabi
Va multumesc tuturor pt raspunsuri, m-ati facut sa zambesc !! :)
Mi-am dat seama totusi ca un suras mereu pe buze nu ma costa nimic, si incerc acum sa ma concentrez mai mult pe lucrurile care imi plac si care ma linistesc. Interesant e totusi cum omul are in sine toata puterea de a schimba ceva si totusi pot trece ani in care nu facem nimic, desi ...stim tot ce avem de facut... Sfaturile voastre m-au incurajat, ma bucur ca ati fost alaturi de mine :)
14.05.2008, 16:47Elena Uleia
Fericiti sunt toti ce l-au gasit pe Dumnezeu!
30.05.2008, 20:46Bungau Maria
Crezi ca ai nevoie de altii pentru fericire dar asta e reteta nefericirii : ceilalti