BALANŢA (23 septembrie - 22 octombrie) - Ce fel de relaţii avem cu lumea?

Întruchiparea armoniei

Să ne gândim o clipă cum arată o balanţă, un cântar clasic, nu unul dintre acestea electronice de azi. Există un braţ care uneşte cele două talere. Pe un taler se aşează ceva, să zicem un strugure. Pe celălalt taler se pun greutăţi, până când braţul nu mai oscilează, ci rămâne centrat. În acel moment, cele două elemente, strugurele nostru şi greutăţile s-au împăcat, cele două polarităţi şi-au găsit centrul de echilibru. Mai este ceva la care ne putem gândi, pentru a înţelege cum funcţionează o Balanţă în carne şi oase, cum de îndeplineşte ea această funcţie de conciliere a doi termeni opuşi. Dacă luăm zodiile pe rând şi le aşezăm în cerc, Balanţa va fi prima care întâlneşte o zodie opusă, cea a Berbecului. Deci, ei îi revine importanta şi nu tocmai uşoara misiune de-a uita, o vreme, de sine, şi de a-şi în­drep­ta atenţia către celălalt. Oare ce-şi doreşte? Oa­re ce-i lipseşte? Cum poate fi făcut să se simtă bine? Acest lucru Balanţa îl face instinctiv, pentru că ea este guvernată de Venus, principiul armoniei şi al justiţiei, şi tot ceea ce contravine acestui prin­cipiu o deranjează. Şi pe Venus, şi pe Balanţă. Deci devine flexibilă, încearcă să înţeleagă care sunt nevoile celorlalţi şi să le vină în întâmpinare. Pentru a nu exagera, are nevoie să-şi păstreze obiecti­vitatea, altfel se pierde pe ea. Iar Balanţa este un semn cardinal, deci are însuşiri de lider, şi ce fel de lider poate fi cel care uită de sine? Deci, Balanţa ar trebui să ţină minte că nu degeaba este singura zodie din întregul horoscop care este reprezentată sub forma unui obiect. Asta o va ajuta să reţină că ar trebui să-şi păstreze obiectivitatea în relaţiile cu cei pe care încearcă întruna să-i împace, pentru ca ei să se simtă în largul lor. În acest punct se impune o precizare: Balanţa noastră este cu adevărat o fiinţă sociabilă, însă nu frecventează orice mediu. Oricât ar fi de atentă cu cei din jur (sau poate tocmai din acest motiv), nu se va duce într-un loc unde poate da peste oameni mediocri şi neciopliţi. Fără a fi o persoană snoabă, Balanţa îşi rezervă categoric dreptul (unul dintre puţinele domenii în care este categorică, fără drept de apel) să interacţioneze doar cu persoane sau grupuri civilizate.

Prima impresie

Eleganţă. Acest cuvânt este definitoriu pentru Balanţă. Pornind de la siluetele lor, cel mai adesea fine şi suple, frumos alcătuite, la mişcările efectuate cu măsură şi cu distincţie, la chipul adesea oval, cu trăsături regulate, animate de cele mai multe ori de un zâmbet discret, prietenos, toate aceste atribute ne pot capta privirea la aceşti copii ai lui Venus. Şi, ca şi când toate acestea nu ar fi de ajuns, trebuie să adăugăm că mulţi autori prestigioşi pun Balanţa pe locul întâi şi în ceea ce priveşte eleganţa vesti­mentară. Balanţa este un semn de aer, deci, legat de funcţiile intelectului, iar felul în care se îmbracă nu este lăsat niciodată la voia întâmplării. O Balanţă tipică nu este capabilă să sară într-o pereche oa­recare de blugi şi să tragă pe ea primul tricou care-i cade sub mână. A se îmbrăca este pentru Balanţă un act elaborat, gândit (şi răzgândit), până ce oscilaţiile se opresc în punctul central al braţului Balanţei, unde armonia între croi, culoare, textură şi accesorii nu lasă nimic de dorit. Dar rezultatul final este într-adevăr ceva foarte plăcut privirii, căci ţinuta este pusă la punct până la cel mai mic detaliu.
În pofida faptului că Balanţa preferă paleta pastelurilor (nuanţele sale preferate fiind to­nu­rile calde de roz pal, gri-bleu şi vernil de­licat), aceste culori discrete sunt alăturate cu o asemenea măiestrie, încât atrag atenţia mai mult decât toaletele ostentative pe care alţii le preferă pentru a-şi sublinia perso­nalitatea.
Când întâlnim pe cineva născut sub semnul Balanţei, nu suntem frapaţi de vreun amănunt, ci suntem seduşi de întregul ansamblu, de felul rafinat în care se combină toate: vestimentaţia, părul, machiajul, accesoriile, pentru a crea un tablou plăcut.

Când este singură

Vai şi amar! Cuvântul "singurătate" îi provoacă oroare Balanţei noastre. Balanţa, semnul căsătoriei, al parteneriatului, al asocierii... singură?! Să ne înţelegem bine, nu este vorba despre faptul că ar avea nevoie să fie înconjurată mai tot timpul de societate, dar ea nu se poate concepe pe sine, nu vede sensul existenţei sale în lipsa celuilalt taler, al persoanei care-i dă posibilitatea să-şi pună în valoare calităţile indiscutabile de partener(ă). Se prea poate ca Balanţa să fie semnul care să prefere o relaţie nefuncţională lipsei unui partener de viaţă, ori măcar a unui asociat de afaceri, cu care să-şi împărtăşească o mare parte a existenţei. Şi totuşi, ce face Balanţa atunci când e singură? Avem la dispoziţie vreo trei scenarii: fie se schimbă (căci, cu Venus ca planetă guvernatoare, este cochetă şi când nu-i nimeni prin preajmă, ca să o admire), se îngri­jeşte, (căci trebuie să rămână frumoasă) şi apoi se duce la culcare. Îngrijirea de sine e aşteptarea unui viitor în doi. Sau se îmbracă cu grijă, îşi alege un par­fum subtil, dar cu o notă distinctă, caută ac­ce­soriile cele mai potrivite (asta e o adevărată artă pe care Balanţa o stăpâneşte) şi pleacă să se întâl­neas­că cu cineva. Dacă rămâne acasă, face o baie "cu tot tacâmul", îşi îngrijeşte pielea, îmbracă ceva lejer, dar deloc neglijent, pentru că urmează să pri­meas­că persoana a cărei prezenţă să-i alunge singu­rătatea. În cazul în care "talerul-partener" lipseşte, Balanţa se va mulţumi (căci este o fire flexibilă şi e in­te­ligentă) să cheme în vizită un prieten ori o prie­tenă, sub un pretext plauzibil. În felul acesta, Balan­ţa va face ca subiectul întâlnirii să fie persoana invitată, care să fie în centrul atenţiei. Respectivul se va simţi, desigur, flatat şi chiar obligat faţă de Balanţa cea elegantă, care îşi ia din preţiosul ei timp liber, pentru a se ocupa de problema lui. Odată ce in­vi­taţia Balanţei a fost acceptată, bănuiesc că in­tuiţi deja ritualul: Balanţa se îmbracă frumos, îşi pune accesorii...

Cu cei din familie

Cariera de diplomat începe pentru multe Balanţe încă din familie. Pentru că are calitatea tot mai greu de găsit în zilele noastre de a asculta cu adevărat plângerile justificate sau simplele văicăreli ale celorlalţi şi pentru că îşi doreşte ca în familia ei să domnească liniştea şi pacea, Balanţa devine "trans­latorul". În sensul că va încerca să explice fratelui mai mic felul în care se comportă sora mai mare faţă de mama. Astfel, el nu se va mai plânge că mama nu-l ia pe el atunci când merge la salonul de înfrumuseţare, ci va înţelege că acela nu este un loc pentru băieţei. Pacea în familie rămâne ne­tulburată. Dar, în timp, un asemenea comportament se poate întoarce împotriva Balanţei noastre. Tot explicân­du-i pe unii altora, ea va ajunge eternul intermediar şi, de la un punct încolo, nu va mai face faţă, pentru că sunt anumite situaţii în care ceilalţi membri ai familiei nu au cum să evite conflictele. Şi atunci, Balanţa se poate trezi, uneori la propriu, la mijloc. Şi nu e plăcut să o încasezi din ambele părţi atunci când tu nu doreşti decât să creezi ar­monie în jur. În familie începe lecţia de fond pentru fiecare Balan­ţă. Şi anume că există situaţii în care confruntările nu doar că nu pot fi evitate, dar chiar trebuie să aibă loc. Un alt pericol este ca Balanţa să nu-şi exprime deloc sau să-şi exprime cu prea multe precauţii propriile nemulţumiri. În acest caz, deşi va continua să funcţioneze ca factor de echilibru în economia familiei, în sinea sa, se va simţi singură şi nu e ex­clus să se umple, până la urmă, de resen­timente.
De aceea este util ca ea să accepte rolul de îm­păciuitoare a familiei, rezervându-şi însă dreptul de a-şi exprima şi nemulţumirile proprii sau de a spune cu mai puţine menajamente ceea ce o deranjează la ceilalţi. Asta, pentru că în 90% dintre cazuri, păre­rea Balanţei este justificată.

Ca frate

Aceeaşi nevoie de a fi factorul-liant o vedem la Balanţă şi în atitudinea sa faţă de fraţi şi surori. Nu putem face, în cazul ei, o diferenţă între situaţia în care este primul sau ultimul născut. În ambele ca­zuri, Balanţa intervine pentru a calma spiritele, atunci când se încing. E fascinant de urmărit cu câtă abilitate procedează o Balanţă de câţiva anişori pentru a-şi calma fratele, care e pe cale să devină agresiv. Îi poate întinde spontan batonul de cioco­lată pe care tocmai l-a primit de la mama, pentru că a ajutat-o să decoreze tortul. Fără cuvinte. Fratele agitat va fi probabil surprins că i se întâmplă ceva bun, tocmai când este atât de furios, şi nu-l va mai penaliza pe fratele care i-a mâzgălit caietul de matematică. Părinţii nici nu apucă să ştie ce bala­muc era pe cale să se işte în camera copiilor, dar micuţa Balanţă, care a acţionat instinctiv, oferindu-i celui mânios ceva bun, va reţine că acesta este un mijloc eficient pentru a dezarma pe cineva pe cale să atace. Asta, pentru că Balanţa are capacitatea înnăscută de-a face cu rapiditate saltul de la concret la abstract. De la batonul de ciocolată, la orice act de bunăvoinţă capabil să dezamorseze un conflict, într-un moment critic. Copilul Balanţă mare are un talent, prin care reuşeşte să îi depăşească şi pe fraţii mai mari în ierarhia familiei. Nu este un copil pârâcios, dar atunci când părinţii încep să facă o anchetă cu privire la o dandana comisă de copii, va spune adevărul, fără să acuze pe nimeni. Un adevăr pe care părinţii să-l poată folosi pentru a înţelege corect situaţia şi de a aplica corectivele corespun­zătoare.

Cu colegii de şcoală

La fel ca şi celelalte două semne de aer, Gemenii şi Vărsătorul, Balanţa are o aplecare naturală către studiu. Este, la fel ca Gemenii, un semn avid de informaţii, doar că le tratează cu mai mult discer­nământ. Aparent, îi ia mai multă vreme pentru a procesa anumite subiecte, dar în momentul în care a ajuns la o concluzie în ceea ce le priveşte, este cu adevărat stăpân pe subiectul în cauză. Acest dis­cer­nământ natural stă la baza multora dintre Balanţele care ajung să ocupe un scaun de jude­cător. Dar cum aşa ceva nu există la şcoală, decât eventual sub forma catedrei, iar acum vorbim des­pre Balanţa care stă în bancă, rolul ei de judecător se transformă între colegi în cel de arbitru. Poate că este un clişeu, dar în grupul privilegiat al "celor mai populari" din clasă sau din şcoală, găsim de multe ori o Balanţă care dă tonul. E tot un fel de judecător, doar că se mărgineşte la a da un etalon pentru ce înseamnă să fii bine îmbrăcat, bine crescut, deci, un arbitru al modei şi al codului de interacţiune socială.
Ceea ce-i permite Balanţei să-şi exercite acest rol, atât de important în anii adolescenţei, mai ales, este faptul că nu există o discrepanţă între reali­ză­rile ei şcolare şi cele sociale. Balanţei îi place acest rol, iar în dificila perioadă a adolescenţei, se poate identifica, uneori prea mult, cu statutul de "miss popularitate", ceea ce o poate determina să rămână la nişte valori mai superficiale decât cele pe care le-ar putea atinge, dacă-şi valorifică întreg poten­ţialul intelectual. Acest pericol apare din momentul în care i se pare normal să-i privească pe cei care nu fac parte din cercul ei privilegiat, cu o condes­cen­­denţă amabilă, e drept, dar care decurge dintr-un complex de superioritate.

Cum se poartă faţă de colegii de serviciu

Pentru că Balanţa se numără printre semnele cardinale, adică de persoane pline de iniţiativă, care nu se simt grozav să lucreze sub bagheta vreunui şef, multe dintre ele vor merge către antreprenoriat. Dar a fi propriul tău şef înseamnă, din multe puncte de vedere, să fii singur. Coşmarul Balanţei! Care e soluţia? Păi, ideea de asociere a fost probabil in­ventată la începuturi de o Balanţă. Care s-a gândit aşa: nu-mi place cu şef. Dar nu-mi place nici singură! Atunci hai să găsesc pe cineva împreună cu care să-mi con­duc aface­rea. Şi pentru că Balanţa se cu­noaş­te suficient de bine ca să ştie care sunt punctele ei forte (negocie­rea, reprezen­ta­rea cu ele­ganţă, simţul echi­tăţii etc.) şi ştie că ceea ce o exasperează este munca de birou, punerea la punct a stra­tegiei, menţi­ne­rea controlului şi a disciplinei, va căuta pro­ba­bil un Capricorn sau altă zodie, care să facă ce nu-i place, în locul ei. Acelaşi simţ al echităţii menţionat mai sus va face ca asocierile Ba­lan­ţei să fie de lungă durată, pen­tru că întrea­ga relaţie de aso­ciere stă sub sem­nul fair-play-ului. Tot el este responsabil pentru lo­ia­li­tatea pe care multe Balanţe o inspiră cola­bo­ratorilor lor. Arareori vedem o Balanţă care să favo­rizeze din motive subiective pe vreunul dintre anga­jaţi sau chiar colegi. Pe de altă parte, dacă obiec­ti­vi­tatea Balanţei este manifestată într-o manieră ama­bilă, dar rece, ea nu va reuşi să-şi fidelizeze angajaţii.
În cazul în care ea lucrează ca angajat, Balanţa va reuşi să păstreze relaţii amiabile cu colegii săi, indiferent cât de diferiţi ar fi aceştia ca temperament şi competenţă, şi se va strădui să păstreze un mod de comunicare civilizat. Nu va lega însă decât prin excepţie prietenii apropiate cu colegii de serviciu, deşi nu va uita zilele lor de naştere sau alte ocazii festive din viaţa lor.

Ca vecin

Atunci când e vorba să se integreze într-o co­munitate în care se mută, Balanţa se va comporta ci­vilizat faţă de vecinii săi, dar va prefera să păs­treze o oarecare distanţă. Balanţa tipică nu agreează sub nicio formă vizitele neanunţate, mai ales la ore nepotrivite, dar va fi prima care să intervină, atunci când un vecin are o problemă serioasă. Atunci va interveni fără ezistare şi cu o determinare care-i poate surprinde pe mulţi. Când Balanţa doreşte cu adevărat să interacţioneze cu careva dintre vecini, dincolo de formalul "bună ziua, ce mai faceţi, la revedere", va lansa o invitaţie (nespontană), va cere confirmarea acceptării şi orei, iar vecinul invitat se va trezi întâmpinat într-o manieră protocolar-relaxa­tă. Se va mira desigur de unde ştie Balanţa că bea doar cafea decofeinizată după ora cinci şi că o pre­fe­ră cu lapte de migdale. Va fi la fel de surprins când subiectele de discuţie vor fi cele care îl in­te­re­sează. Vecinul habar nu are că înainte de a lansa invitaţia, Balanţa s-a interesat foarte serios, şi prin­tre ceilalţi vecini şi pe mediile sociale, despre prefe­rinţele şi idiosincraziile sale. Nu doar singurătatea este o oroare pentru Balanţe, ci şi riscul de a comite vreo gafă. În timp, Balanţa va selecta vecinii cu care doreşte să dezvolte o relaţie mai apropiată, dar se va strădui ca ceilalţi să nu observe faptul că sunt pe planul doi al preferinţelor sale.

Ca amic

Semn al diplomaţiei, Balanţa îşi doreşte să aibe relaţii plăcute cu oamenii cu care interacţionează. Dar nu cu orice preţ. Dat fiind că forma protocolară, prietenoasă, sub care se prezintă Balanţa în plan social îi atrage multă simpatie, ea învaţă, în timp, cum să semnalizeze atunci când realmente îi face plăcere să interacţioneze cu cineva, dincolo de un cadru strict social. Balanţelor nu le place să se avân­te spontan în relaţii de prietenie, pentru că, trăind sub principiul mode­ra­ţiei, observă cum, foar­te des, ceea ce începe cu mare entu­ziasm sfâr­­şeşte de regulă prin a se fâsâi lamentabil.

Ca duşman

E interesant cum Balanţa cea con­ci­liantă ştie să se po­ziţioneze în faţa unui duş­man declarat. Prin natura ei, Balanţa nu este o persoană conflictuală. Este prea lu­cidă şi prea inteligentă pentru a nu-şi da seama că în situaţiile de conflict, în gene­ral, toată lumea are de pierdut. Dar nu îi este teamă de înfruntarea unui opo­nent, atâta timp cât aceasta decurge pe faţă, con­tro­lat şi bazat pe argumente. Nu pe ţipete, nu pe "dreptul forţei". Da, min­tea Ba­lan­ţei este astfel structurată, încât să taxeze abaterile de la compor­ta­mentul rezonabil şi atitu­di­nea de bun simţ. În asemenea situaţii, Balanţa poate să devină de o răceală im­placabilă şi este greu, dacă nu imposibil, ca preo­pi­nentul să o poată determina să comită vreo greşeală sau să aibă vreo ieşire su­biec­tivă. În aceste momen­te, Balanţa devine com­plet impersonală şi, după ce l-a executat prin argu­mente fără drept de apel pe zisul duşman, îşi reia comportamentul civi­li­zat, poate cu o notă de răceală în plus.

Ca prieten apropiat

Balanţei îi vine uşor să-şi facă prieteni. De cele mai multe ori, oamenii îi vin în întâmpinare, îi doresc prezenţa, care este plăcută şi relaxantă. În ceea ce o priveşte însă, deşi este deschisă faţă de cei care-o caută, are criterii precise pentru a lega o prietenie apropiată. Pentru Balanţă, a fi prieten apro­piat cu cineva nu înseamnă un schimb obli­ga­toriu de mesaje pe zi. Nici împărtăşirea fără perdea a tuturor problemelor. Balanţa are nevoie de prie­teni cu care să poată discuta la un anumit nivel in­telectual, probleme legate de frumos, de echitate, de relaţionare. În cazul în care descoperă această comuniune de interese, precum şi un cod social comun, Balanţa ştie să-şi demonstreze devota­men­tul prin cadouri inspirate, invitaţii la spectacole de calitate sau în locuri nu neapărat de fiţe, ci de at­mos­feră. Dă cu plăcere sfaturi, şi ele vor fi bine cum­pănite. Balanţa va fi moralmente alături de prie­tenii săi, când trec prin încercări. O va face fără ostentaţie, cu plăcerea reală de-a fi de folos.