Unii oameni au norocul să rămână cu inteligenţa nealterată până în ultima clipă a vieţii lor. Am auzit destule cazuri de bătrâni cu ochii limpezi care la 100 de ani îşi povestesc viaţa fără să uite nimic. Alţii încep, în schimb, să constate îngrijorător de devreme că memoria începe să le scârţâie, că puterea lor de concentrare scade parcă pe zi ce trece şi că le este tot mai dificil să desfăşoare mai multe activităţi în acelaşi timp. Dacă păţim aşa ceva, nu este cazul să ne speriem. De multe ori, cauzele nu ţin atât de vârstă, cât de anumiţi factori de ordin fiziologic sau psihologic. Se întâmplă, de pildă, să fim distraţi. Adică să fim atât de preocupaţi de un subiect care ne frământă, ca de pildă o lucrare grea la birou, pe care şeful o cere rapid, o datorie care trebuie plătită urgent, cineva bolnav în familie ori certurile repetate cu partenerul de cuplu, încât să le părem celor din jur de-a dreptul rupţi de lume. Astfel de cazuri nu sunt un indiciu al senilităţii, ci doar un semn că mintea ronţăie atât de intens la osul a ceea ce ne preocupă în străfundurile fiinţei, încât, pur şi simplu, "nu mai avem ochi" pentru altceva. Încă şi mai dese sunt situaţiile în care, deşi avem, să zicem, doar douăzeci şi ceva de ani, părem cu capul în nori, pentru că nu avem parte de suficientă odihnă ori suntem un pic cam stresaţi. Sau, poate, puţin îndrăgostiţi...
Feriţi-vă de rutină: învăţaţi mereu lucruri noi
Ce ne facem însă când constatăm că problemele noastre de memorie şi de concentrare încep să fie la ordinea zilei şi nu le mai putem pune pe seama altor factori, în afara declinului asociat vârstei? Ei bine, nici în astfel de cazuri nu trebuie să disperăm. Ce trebuie înţeles de la bun început este că, de multe ori, această tendinţă nefericită a creierului de a o lua la vale odată cu vârsta ţine de pornirea multora dintre noi de a aluneca, treptat, într-o dulce rutină. Ne trezim dimineaţă, ne bem cafeaua, citim sau nu citim un ziar, facem ce avem de făcut, iar apoi ne aşezăm, ore în şir, în faţa televizorului... Adeseori, partea cu "facem de avem de făcut" nu are darul de a ne stimula prea mult inteligenţa, iar zăcutul în faţa televizorului, nici atât, mai ales când se rezumă la serialul preferat...
Dat fiind că rutina este în numeroase situaţii duşmanul numărul unu al agerimii noastre mentale, tocmai combaterea ei reprezintă una dintre urgenţe. Iar rutina se combate învăţând lucruri noi. Dar care lucru nou este cel mai indicat? Să luăm lecţii de pictură? Să învăţăm să jucăm ping-pong? Să grădinărim? Să optăm pentru o limbă străină? Să cântăm la chitară ori să mergem la un curs de dans? Vă spun de pe acum că, orice aţi alege, mintea dumneavoastră va fi garantat ţinută în priză în următoarea perioadă.
Dansul stimulează inteligenţa, încetineşte procesul de îmbătrânire şi îmbunătăţeşte memoria
De ce este dansul atât de bun pentru mintea noastră? Se pare că el ne sporeşte conectivitatea neuronală, întrucât, atunci când dansăm, trebuie să luăm rapid o întreagă serie de decizii. Trebuie să ne hotărâm fără ezitare în ce parte să ne rotim, care să ne fie viteza şi, nu în ultimul rând, cum să reacţionăm la mişcările partenerului. Cu alte cuvinte, trebuie să apelăm la inteligenţă. Dar dansul are şi alte calităţi: încetineşte procesul de îmbătrânire, reduce stresul şi stimulează memoria. Pe măsură ce anii trec, celulele cerebrale mor, numele oamenilor, de pildă, devin din ce în ce mai greu de ţinut minte. Dacă, în schimb, învăţăm lucruri noi, precum dansul, ne putem crea căi neuronale noi, pentru a accesa numele (sau orice altă amintire) uitat.
Cum să dansăm, pentru a ne ajuta creierul la maximum?
* Alegeţi dansurile lipsite de coregrafie, care pun mai mult accent pe spontaneitate, decât pe simpla memorare a unor paşi. Recomandate sunt, între altele, dansurile de tip foxtrot, vals, swing, rumba ori cha cha. Cele mai bune dansuri sunt cele care vă obligă să luaţi cele mai multe decizii într-un interval scurt de timp.
* Când dansaţi în doi şi sunteţi conduşi, aveţi avantajul că trebuie să interpretaţi necontenit semnalele date de partener, ceea ce presupune să luaţi încontinuu decizii în funcţie de acestea. Ideal este să nu dansaţi mereu cu acelaşi partener. Asta vă va obliga să vă readaptaţi şi să ţineţi seama de mai multe variabile.
* Pentru a vă pune în situaţia de a lua cât mai multe decizii atunci când conduceţi dansul, observaţi-vă cu atenţie partenerul. Ce mişcări îl avantajează cel mai mult? Care dintre semnalele pe care i le transmiteţi au succes şi care nu? Adaptaţi-vă în permanenţă, în funcţie de aceste observaţii. În plus, când conduceţi, nu vă mulţumiţi să respectaţi mereu aceleaşi vechi tipare. Dimpotrivă, încercaţi de fiecare dată câte ceva nou. Asta va face oricum dansul mai distractiv şi pentru cine vă este partener.
* Acţionaţi alert, fluid şi flexibil - fiţi atenţi la toate posibilităţile care se deschid în vria dansului.
* Dansaţi des! Cu cât mai des, cu atât mai bine şi pentru creier. Şi începeţi cât mai rapid. De preferinţă, chiar de acum (dar nu înainte de a termina articolul, desigur - în felul acesta, veţi afla şi ce muzică să alegeţi).
Muzica îmbunătăţeşte funcţiile executive ale creierului şi ne ajută să ne revenim mai rapid în urma unor accidente vasculare cerebrale
Mai puţin ştiut este că, potrivit unor studii, muzica poate ajuta creierul să-şi revină mai repede în urma unor leziuni sau accidente vasculare cerebrale. O cercetare realizată în 2014 relevă că atât ascultarea, cât şi practicarea muzicii, îmbunătăţesc funcţiile executive ale creierului atât la copii, cât şi la adulţi. Iar dacă ne întărim funcţiile executive ale creierului, ne sporeşte şi abilitatea de a trăi în mod productiv şi de a înregistra reuşite, inclusiv în plan academic.
Un studiu realizat în 2014 în Liverpool a demonstrat, de asemenea, că muzica îmbunăţeşte circulaţia cerebrală mai ales în emisfera stângă a creierului, asociată limbajului. O jumătate de oră de exerciţiu la un instrument (fluier, muzicuţă, chitară etc.) face adevărate minuni, oxigenându-ne creierul şi redându-ne energia mentală, aflată atât de des după orele prânzului într-o veritabilă stare de avarie.
Recomandări pentru stimularea acuităţii mentale cu ajutorul muzicii:
* Ascultaţi cu maximă atenţie melodiile preferate, încercaţi să le memoraţi şi apoi să le reproduceţi vocal.
* Dacă nu ştiţi să cântaţi la un instrument şi nici nu sunteţi dispus să învăţaţi să faceţi asta, puteţi măcar să ţineţi ritmul unor melodii cu ajutorul propriilor palme. Şi acest tip de activitate vă pune la încercare atenţia distributivă, memoria şi viteza de reacţie.
* Cel mai mult şi mai mult veţi beneficia de pe urma muzicii cântând la un instrument sau cu vocea, alături de prietenii sau familia dvs. Important pentru creier este că, astfel, sunteţi siliţi să vă corelaţi şi cu alţii şi să le intuiţi din vreme intenţiile. Un exerciţiu grozav de plăcut este, în acest sens, mersul la colindat.
Învăţarea unei limbi străine amână apariţia senilităţii
Slavă Cerului, spre deosebire de alte naţii, românii au o adevărată aplecare pentru limbile străine! Asta îi poate ajuta pe mulţi dintre noi, întrucât, după cum o demonstrează studiile ştiinţifice, învăţarea unei limbi străine are inclusiv darul de a ţine senilitatea la distanţă. Pentru a testa beneficiile învăţării unei limbi străine asupra creierului, BBC a realizat şi un experiment, în colaborare cu doi cercetători de la Universitatea din Edinburgh: neurologul Thomas Bak şi experta în bilingvism Antonella Sorace. Vreme de patru săptămâni, 20 de voluntari au frecventat de trei ori pe săptămână un curs de spaniolă. După cele două ore de curs, participanţii au primit şi teme. Înainte, ei au trecut prin teste cognitive care le-au măsurat atenţia, memoria şi flexibilitatea mentală. Voluntarii au fost împărţiţi cu atenţie în două grupe de vârstă: jumătate aveau între 18 şi 30 de ani şi jumătate, peste 56. La finalul cursului, toţi participanţii au fost din nou supuşi aceloraşi teste cognitive şi toţi au obţinut rezultate mai bune. Cel mai mult au beneficiat însă cei trecuţi de 56 de ani. Dar de ce este o limbă străină mai bună pentru mintea noastră decât, să zicem, un joc precum Sudoku? Pentru că învăţarea unei limbi străine implică mai multe zone diferite ale creierului şi sporeşte conectivitatea dintre aceste regiuni. Mai mult: învăţarea unei limbi străine poate amâna cu până la cinci ani riscul apariţiei demenţei şi are, totodată, darul, la fel ca muzica, de a ne ajuta să ne revenim mai repede de pe urma unui accident vascular cerebral.
Jocuri şi tehnici pentru stimularea memoriei
În afară de jocuri, putem apela la o serie de exerciţii speciale, menite să ne îmbunătăţească memoria. Iată câteva dintre ele:
* Faceţi o listă din cuvinte alese la întâmplare. Încercaţi să o memoraţi, făcând diverse asocieri, astfel încât un cuvânt să vă conducă la altul. Puteţi de asemenea să creaţi rime amuzante sau să ţeseţi povestioare în jurul noţiunilor pe care doriţi să le memoraţi.
* Încercaţi să reţineţi numele oamenilor cu care faceţi cunoştinţă, apelând la asocierea lor fie cu ceva care le este caracteristic (Ion este un instalator de nota 10), fie cu o altă persoană cu un nume similar (Ion îl cheamă şi pe cumnatul meu), fie cu te miri ce altceva (nu cumva am învăţat şi la chimie despre "ion"?)
* Exersaţi-vă permanent memoria, învăţând pe de rost cât mai multe dintre numerele aflate în agenda dvs. telefonică. Nu se ştie niciodată când veţi avea nevoie de ele. Dacă detestaţi numerele, memoraţi câteva versuri pe săptămână. Drept bonus, veţi avea astfel ocazia să vă impresionaţi prietenii cu cultura dvs. generală.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
