- Deocamdată nu putem vorbi decât de disponibilitatea României faţă de întărirea prezenţei militare americane în ţara noastră. Pentru ca militarii americani să ajungă efectiv în România va fi nevoie mai întîi de o decizie a NATO şi apoi de aprobarea Congresului SUA. Important pentru noi este însă că preşedintele Iohannis a angajat România ferm de partea Occidentului, scoţând-o din zona cenuşie în care o împinsese Dragnea. Este o repoziţionare importantă şi pentru Klaus Iohannis, care în 2016, a refuzat să participe la inaugurarea scutului anti-rachetă de la Deveselu. Trei ani mai târziu îl găsim aliat fidel al preşedintelui Trump, inclusiv în războiul său economic cu China. Ar trebui, aşadar, ca România să tempereze zelul politicienilor români din PSD şi ALDE, ca Ramona Mănescu, privind investiţiile chineze generatoare de mari datorii publice şi, mai ales să evite dependenţa de tehnologia digitală chineză, de tipul Huawei. Totodată, pentru ca investitorii americani să fie mulţumiţi, ar trebui ca legea offshore să fie modificată, astfel încât exploatarea gazelor din Marea Neagră de către companiile Exxon şi OMV să poată începe. Pentru atingerea acestor obiective, discutate la Casa Albă, preşedintele Iohannis are nevoie de un guvern şi de o majoritate parlamentară cooperante, de care nu dispune. Mai mult, orice ar declara, Klaus Iohannis nu poate garanta continuarea anticorupţiei, esenţială atât pentru investitorii americani, cât şi pentru cei care conduc politica externă americană, pentru că doar o ţară în care corupţia este ţinută sub control este o ţară sigură. Să nu uităm însă un lucru important, de care se vorbeşte mai puţin, şi anume, riscul asocierii României cu un preşedinte ca Donald Trump, care, exact ca Vladimir Putin, urmăreşte destructurarea UE şi sprijină mişcările populiste în Europa. Oficial, Klaus Iohannis nu s-a aventurat în susţinerea unor poziţii anti-europene la Washington. Să sperăm că nu a trădat Europa, nici în spatele uşilor închise.
- La congresul care a confirmat candidatura premierului Viorica Dăncilă la prezidenţiale, PSD a lăsat impresia unui partid sleit de puteri, resemnat că nu are şanse de a-şi duce candidatul în turul al doilea. Cum vedeţi situaţia partidului de guvernământ? Are puterea de a se mobiliza, sau asistăm la căderea în groapă, pe model PNŢ, a unui mare partid?
- Nu cred că putem compara PSD cu PNŢ, nici măcar la capitolul "cădere". PNŢ, după dispariţia lui Corneliu Coposu - care nu are echivalent în galeria liderilor psd-işti - nu a deţinut practic niciodată puterea reală în economie şi în administraţie şi s-a dezintegrat tocmai pentru că o parte a liderilor săi au pactizat cu reţelele de putere constituite în decembrie 1989 de către comunişti şi securişti. PSD a reprezentat întotdeauna reţeaua de tip mafiot, care a pus stăpânire pe resurse în momentul "Revoluţiei" şi care a făcut regulile jocului de atunci şi până de curând. Acum, această reţea şi-a atins limitele incompetenţei, reuşind să piardă puterea efectivă şi să se compromită, deşi guvernul său a mărit spectaculos pensiile şi salariile bugetarilor! Rezultatul catastrofal de la europarlamentare a scos în evidenţă clivajul enorm apărut între societate şi PSD şi incapacitatea intelectuală a liderilor partidului de a înţelege realitatea. Este punctul culminant al uzurii "sistemului ticăloşit", anacronic în Europa secolului XXI, bazat pe corupţie şi aservirea instituţiilor statului faţă de o elită cleptocrată. Deschiderea României faţă de UE şi libera circulaţie a forţei de muncă au erodat serios edificiul putred al puterii PSD. Aşa cum se prezintă acum, divizat şi dominat de incompetenţi şi corupţi, PSD nu supravieţuieşte decât prin reţelele din administraţia centrală şi locală, care s-ar putea dovedi totuşi insuficiente pentru a-i asigura o nouă victorie la alegerile din 2020. Deja, de la partidul lui Ion Iliescu, devenit preşedinte în 1990, cu peste 80% din voturile românilor, PSD a ajuns la nivelul Dăncilă, cu şanse minime de a ajunge în al doilea tur al prezidenţialelor. Chiar dacă o bună parte din PSD se regrupează în formaţiunea condusă de Victor Ponta, marele beneficiar al actualei degringolade, partidul rămâne la fel de lipsit de resurse şi de tributar practicilor corupte. Văd, deci, PSD, într-un proces gradual de decădere - dar nu ca mare partid, ci ca reţea mafiotă nocivă pentru România, indiferent cine se află la conducerea sa.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
