Oazele verzi ale bucureştenilor se află sub permanentă presiune şi pericol. Într-unul din cele mai poluate oraşe din Europa, în care Pădurea Băneasa a fost decimată iar parcurile sunt defrişate sistematic, Primăria Municipiului Bucureşti a lansat recent un proiect controversat prin ambiguitate şi lipsă de transparenţă: parcul Cişmigiu, spaţiu verde istoric al Capitalei, monument cultural, dar şi sentimental, e ameninţat să fie modernizat, cum altfel, decât prin tăiere şi asfaltare. Printre cei ce au luat atitudine se află şi Diana Culescu, preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor din România, care ne-a acordat următorul interviu.
Un proiect dosit
- Consideraţi justificată indignarea şi îngrijorarea opiniei publice legată de proiectul Primăriei de a reabilita Cişmigiul?
- Da, pe deplin, atât din cauza lipsei de transparenţă, cât şi a faptului că Primăria Municipiului Bucureşti nu a respectat paşii necesari ai unui proiect atât de important pentru oraş. Anul trecut, a decis demararea PUZ-urilor (Plan Urbanistic Zonal) pentru trei parcuri istorice ale Capitalei: Cişmigiu, Carol şi Herăstrău. Pentru a face în parcuri intervenţii mari, dincolo de operaţiunile normale de întreţinere, ai nevoie de aceste PUZ-uri, cu studii de peisaj, studii istorice, ce îţi spun ce poţi planta acolo, pentru a păstra caracterul locului. Dacă se proceda corect, ar fi trebuit ca proiectul să treacă prin dezbatere publică, şi comunitatea să afle exact ce se va întâmpla acolo. Dar, Primăria nu s-a sfătuit cu Ordinul Arhitecţilor, nici cu Asociaţia Peisagiştilor, a angajat o firmă care a pus pe masă proiectul. Un alt motiv de îngrijorare este faptul că primăria nu dezvăluie planurile acestui proiect, dar etichetează drept false comentariile apărute pe internet. Implementarea acestui proiect ar fi dezastruoasă. O alee principală, acum mărginită de flori şi de iarbă ar fi pavată complet cu asfalt, rădăcinile arborilor ce o străjuiesc ar fi tăiate şi arborii se vor usca, şi în felul acesta inima verde a parcului va fi defrişată!
Un termen inventat: "toaletare"
- Nu ştiu ce să vă răspund, pentru că am căutat peste tot termenul de "toaletare" şi nu l-am găsit în nici un document de specialitate. E un cuvânt inventat, care înseamnă că poţi face ce vrei cu un copac şi nimeni nu va putea spune dacă ai făcut corect sau nu, pentru că acest termen nu există. Ne ascundem după termeni care ne lasă loc bunului plac, fără nici o responsabilitate. Precum şi titlul proiectului: "Reabilitare şi restaurare".
- Primăria Bucureştiului nu poate fi trasă la răspundere dacă proiectul se va dovedi a fi un dezastru?
- Ideea de a da în judecată Primăria, de a sta trei ani prin tribunale, pentru ca, în caz de câştig, să plătesc tot din buzunarul meu, de cetăţean, mi se pare absurdă. Primăria nu e o doamnă ce plăteşte din poşeta ei proprie dacă a greşit, ci din banii noştri. În străinătate, plăteşte specialistul care şi-a pus semnătura pe o decizie ce s-a dovedit greşită. La noi, nu se ajunge niciodată la numele specialistului. Cine a decis acum câţiva ani tăierea aliniamentului arborilor în Herăstrău? Când Asociaţia Peisagiştilor a solicitat numele celui ce a greşit, PMB nu a vrut să-l dezvăluie, pentru a-l proteja. Poate se află tot acolo, în funcţie, şi ia mai departe astfel de decizii. Pentru montarea unui sistem de iluminaţie în Cişmigiu, s-au tăiat două rădăcini ale celui mai mare platan, care acum, din cauza asta, are un sfert de coroană uscată. Pentru lucrare era nevoie de aviz de la Ministerul Culturii. Nu s-a luat. S-a uscat un copac? Asta e, ce să-i faci? Cine-i vinovat? Prinde orbu', scoate-i ochii. Asta-i responsabilitatea Primăriei din Bucureşti.
Registrul Verde al Cişmigiului
- Imediat după anunţul primăriei legat de proiect, aţi demarat o acţiune de cartare a arborilor din Cişmigiu. Ce scop şi ce rezultate are această iniţiativă?
- Legea 24 spune că fiecare localitate din România trebuie să aibă un Registru verde. La ora actuală, sub 1% dintre localităţi l-au realizat, iar Bucureştiul a dat o groază de bani pentru un Registru neclar, din punct de vedere tehnic, şi neactualizat din 2011. El ar trebui actualizat permanent: ai plantat un copac, ai tăiat ramuri din altul, trebuie scris undeva. Sunt informaţii extrem de importante în economia unui parc. Aşa că am organizat acest eveniment, ajutată de colegi şi de voluntari, de realizare a Registrului verde pentru Cişmigiu. Am avut mai multe ţinte. Să stabilim exact ce fel de vegetaţie există în parc, ce specii de copaci, câţi dintre ei sunt uscaţi, astfel încât, dacă vor fi tăieri, să se ştie ce s-a tăiat. Să vedem unde sunt rădăcinile arborilor, astfel încât să nu fie tăiate de utilaje. Şi să arăt cât este de uşor şi de ieftin să realizezi acest Registru. Noi am cartat, în două zile, jumătate de parc, 2000 de copaci, şi vreau să mai organizez o sesiune în septembrie. Am introdus şi o aplicaţie modernă, ce arată, în premieră la noi, ecobeneficiile unui arbore. În străinătate, un arbore nu este preţuit doar pentru că-i frumos şi verde, ci are şi o cotaţie financiară legată de beneficiile pe care le aduce. Reţine praful pe frunze, trunchi şi rădăcini, astfel încât să nu-l mai înghiţim noi. Reţine apa, astfet încât se evită inundaţiile. Creează umbră şi biodiversitate, oferă seminţe păsărilor. Şi multe alte aspecte, studiate de americani, de mai bine de 60 de ani. Am estimat că ecobeneficiul unui arbore din Cişmigiu este de 122.000 de dolari anual.
"Fără arbori murim cu toţii"
- Arborii trebuie analizaţi foarte atent, iar hotărârile se iau în funcţie de date, la faţa locului. Date pe care Primăria nu le deţine. Ştiu un copac "toaletat" de două ori, care are două găuri mari în trunchi. Oare firma ce a făcut "operaţiunea" dă un telefon de urgenţă să spună: "Alo, Primăria? Oamenii ce stau în staţia de autobuz sunt zilnic în pericol, pentru că noi am ciuntit un copac şi el se va frânge?". Nu, pentru că a luat de două ori banii, şi poate îi va lua şi a treia oară, până va cădea copacul. Un Registru verde ar rezolva astfel de cazuri, cineva ar fi tras la răspundere. Aşa, arborii sunt lăsaţi până cad, provoacă panică, şi populaţia strigă "Tăiaţi! Tăiaţi să ne protejaţi". Şi Primăria vine şi taie 100 de copaci verzi, ca să liniştească populaţia. Pe cei uscaţi nu-i prea taie, pentru că un arbore uscat e foarte imprevizibil, dacă nu ai specialişti, nu închizi strada, nu faci lucrurile cu cea mai mare atenţie, cineva poate muri când el va fi tăiat.
- Ca iubitor de arbori, cum trăiţi aceste vremuri de asalt organizat, de masacru al lor?
- Eu sunt iubitor de arbori pentru că ştiu că dacă n-avem arbori o să murim. Noi, toţi cei din oraşul ăsta, murim fără arbori. Am fost întrebată de ce nu merg să salvez pădurile, arborii de la munte. Eu la munte n-am prea ajuns anul acesta, dar în oraş stau în fiecare zi şi respir aerul de aici. Cum trăiesc aceste vremuri? Prin a mă instrui permanent şi a încerca să-i instruiesc şi pe ceilalţi, astfel încât tot ce am învăţat, toată şcoala şi experienţa acumulată să aibă un rost.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
