RODICA CULCER despre... "Sistemul ticăloșit" s-a uzat

Redactia
- Statele Unite ale Americii se află în plin război de repoziționare geopolitică, iar președintele Iohannis s-a aflat la Washington în contextul în care Polonia a cerut sporirea prezenței militare americane pe flancul estic al NATO. Ce ne-a adus întâlnirea Trump - Io­hannis în domeniul securității și ce consecințe vor avea în țară promisiunile făcute acolo de președintele nos­tru?

- Deocamdată nu putem vorbi decât de disponi­bi­li­tatea României față de întărirea prezenței militare ame­ricane în țara noastră. Pentru ca militarii americani să ajun­gă efectiv în România va fi nevoie mai întîi de o de­cizie a NATO și apoi de aprobarea Congresului SUA. Important pentru noi este însă că președintele Iohannis a angajat România ferm de partea Occidentului, sco­țând-o din zona cenușie în care o împinsese Dragnea. Este o repoziționare importantă și pentru Klaus Io­hannis, care în 2016, a refuzat să participe la inaugurarea scutu­lui anti-rachetă de la Deveselu. Trei ani mai târziu îl găsim aliat fidel al președintelui Trump, inclusiv în răz­bo­iul său economic cu China. Ar trebui, așadar, ca Ro­mânia să tempereze zelul politicienilor români din PSD și ALDE, ca Ramona Mănescu, privind investițiile chi­neze generatoare de mari datorii publice și, mai ales să evite dependența de tehnologia digitală chineză, de tipul Huawei. Totodată, pentru ca investitorii americani să fie mulțumiți, ar trebui ca legea offshore să fie mo­di­ficată, astfel încât exploatarea gazelor din Marea Neagră de către companiile Exxon și OMV să poată începe. Pentru atingerea acestor obiective, discutate la Casa Albă, președintele Iohannis are nevoie de un guvern și de o majoritate parlamentară cooperante, de care nu dispune. Mai mult, orice ar declara, Klaus Iohannis nu poate garanta continuarea anticorupției, esențială atât pentru investitorii americani, cât și pentru cei care conduc politica externă americană, pentru că doar o țară în care corupția este ținută sub control este o țară sigură. Să nu uităm însă un lucru important, de care se vorbește mai puțin, și anume, riscul asocierii României cu un pre­șe­dinte ca Donald Trump, care, exact ca Vladimir Putin, urmărește destructurarea UE și sprijină mișcările popu­liste în Europa. Oficial, Klaus Iohannis nu s-a aven­turat în susținerea unor poziții anti-europene la Washington. Să sperăm că nu a trădat Europa, nici în spatele ușilor în­chise.

- La congresul care a confirmat candidatura pre­mierului Viorica Dăncilă la prezidențiale, PSD a lăsat impresia unui partid sleit de puteri, resemnat că nu are șanse de a-și duce candidatul în turul al doilea. Cum vedeți situația partidului de guvernământ? Are puterea de a se mobiliza, sau asistăm la căderea în groapă, pe model PNȚ, a unui mare partid?

- Nu cred că putem compara PSD cu PNȚ, nici mă­car la capitolul "cădere". PNȚ, după dispariția lui Cor­neliu Coposu - care nu are echivalent în galeria liderilor psd-iști - nu a deținut practic niciodată puterea reală în economie și în administrație și s-a dezintegrat tocmai pentru că o parte a liderilor săi au pactizat cu rețelele de putere constituite în decembrie 1989 de către comuniști și securiști. PSD a reprezentat întotdeauna rețeaua de tip mafiot, care a pus stăpânire pe resurse în momentul "Re­voluției" și care a făcut regulile jocului de atunci și până de curând. Acum, această rețea și-a atins limitele incom­pe­tenței, reușind să piardă puterea efectivă și să se com­promită, deși guvernul său a mărit spectaculos pensiile și salariile bugetarilor! Rezultatul catastrofal de la eu­ro­parlamentare a scos în evidență clivajul enorm apărut între societate și PSD și incapacitatea intelectuală a li­derilor partidului de a înțelege realitatea. Este punctul culminant al uzurii "sistemului ticăloșit", anacronic în Europa secolului XXI, bazat pe corupție și aservirea insti­tuțiilor statului față de o elită cleptocrată. Deschi­derea României față de UE și libera circulație a forței de muncă au erodat serios edificiul putred al puterii PSD. Așa cum se prezintă acum, divizat și dominat de in­com­petenți și corupți, PSD nu supraviețuiește decât prin rețelele din administrația centrală și locală, care s-ar putea dovedi totuși insuficiente pentru a-i asigura o nouă victorie la alegerile din 2020. Deja, de la partidul lui Ion Iliescu, devenit președinte în 1990, cu peste 80% din voturile românilor, PSD a ajuns la nivelul Dăncilă, cu șan­se minime de a ajunge în al doilea tur al prezi­den­țialelor. Chiar dacă o bună parte din PSD se regrupează în formațiunea condusă de Victor Ponta, marele be­ne­ficiar al actualei degringolade, partidul rămâne la fel de lipsit de resurse și de tributar practicilor corupte. Văd, deci, PSD, într-un proces gradual de decădere - dar nu ca mare partid, ci ca rețea mafiotă nocivă pentru Româ­nia, indiferent cine se află la conducerea sa.