Biserica evanghelică fortificată din Axente Sever nu e nici cea mai mare, nici cea mai spectaculoasă dintre cele care împânzesc Ardealul şi, mai cu seamă, judeţul Sibiu. În schimb, cine ajunge acolo are prilejul să întoarcă cu cheia ceasul cel bătrân, o dată la 30 de ore. Iar dacă te-a prins seara pe drum şi n-ai unde înnopta, o poţi face într-una din camerele amenajate în chiar zidul cetăţii. Experienţe inedite, la care ne provoacă doi tineri medieşeni, Tudor Răvoiu şi Ladislau "Laci" Ciocan, prieteni vechi şi buni, parteneri într-o afacere în care au investit mai mult capital sufletesc decât financiar.
Locuri care nu erau pe hartă
Tudor a absolvit Jurnalismul, iar Laci, Geografia Turismului. Dincolo de aspectele turistice intens mediatizate care definesc zona în care trăiesc, cea a judeţului Sibiu şi a oraşului Mediaş, au descoperit cu uimire faţete neştiute ale locului, ca într-un caleidoscop învârtit la nesfârşit, care nu arată de două ori aceeaşi imagine. Şi pentru că n-au vrut să ţină doar pentru ei experienţele inedite pe care le-au trăit, au inventat "Turist în Transilvania", o poveste ce se vrea împărtăşită cu cât mai mulţi oameni din întreaga ţară, în ideea de a scoate la lumină România de dincolo de pliantele publicitare şi de clipurile de promovare ale autorităţilor. România frumoasă şi vie, simplă şi curată, străbătută la pas, pe care tot mai mulţi turişti străini o caută şi o vor ca destinaţie de vacanţă.
"Am început în 2012, cu un blog pe care vroiam să promovăm Transilvania, dar nu prin zone deja cunoscute, ci mai degrabă prin mici atracţii locale, inexistente în ghidurile turistice, dar care fac farmecul unei aşezări. La Mediaş, aveam încă de pe-atunci galeria bunicului meu, regretatul Emil Mureşan, cu tablourile-unicat în lume, din pânză de păianjen, despre care şi acum localnicii ştiu prea puţin, dar pe care am reuşit să le aducem în atenţia turiştilor străini. Şi acesta e doar un exemplu", spune Tudor.
La început, nu aveau nici măcar maşină, le foloseau, în drumeţiile lor, pe cele ale părinţilor. Au creat o pagină pe facebook, în ideea de a-i încuraja şi pe alţii să vorbească despre locurile interesante pe care le descoperă. Postau zilnic fotografii şi, în scurt timp, oamenii au început să răspundă provocării, amintindu-şi poveşti, întâmplări, trimiţând ei înşişi alte fotografii din timpul vizitelor în Transilvania. S-au arătat interesaţi de tradiţii, de legende străvechi, chiar şi de reţete de bucate din zonă.
Aşa au început să organizeze circuite în perimetrul Mediaşului şi al judeţului Sibiu. Tudor era jurnalist la Cluj, iar Laci lucra în Bazna, cu turişti străini, într-un sistem cu circuit închis. Li s-a ivit ocazia de a participa cu un stand la Târgul de Turism de la Berlin, în 2014, şi aşa au început primele contacte, mai ales că astfel de servicii nu erau încă oferite de nimeni în zonă. "I-am dus pe turişti la ateliere tradiţionale de tâmplărie, de fierărie, i-am dus în case ţărăneşti, le-am arătat gospodăriile româneşti, iar oamenii i-au pus la masă şi i-au ospătat cu bucate tradiţionale. Au fost fascinaţi! Au putut gusta din tot felul de preparate, îmi amintesc chiar că, la Alma Vii, au dat nas în nas cu vacile ce se întorceau de la păşune, şi nu le venea să creadă...", povesteşte Laci.
Ca orice început, nici cel al afacerii lor n-a fost unul uşor. Nu deţineau spaţii de cazare proprii, trebuiau să concentreze cât mai multe acţiuni în circuite de doar 24 de ore şi au observat rapid că turiştii, deşi încântaţi, erau extenuaţi la sfârşitul zilei. În plus, cei mai mulţi căutau locuri de cazare unde ar fi putut să-şi gestioneze singuri vacanţa. "Atunci mi-am dat seama că putem folosi casa bunicii mele din Mediaş, ea fiind plecată de mult timp din ţară. La început, am amenajat doar apartamentul de la etaj, iar după doi ani, am destinat întreaga casă acestei activităţi", spune Laci. Acum, au făcut un parteneriat cu un sas şi administrează şi o clădire superbă, pe care acesta a moştenit-o în centrul Mediaşului.
"Ar fi fain să ne organizăm într-o comunitate!"
În 2014, Tudor s-a mutat în Germania. A început să lucreze mai mult la site şi la aspectele de social-media, ceea ce a dat o mai mare deschidere activităţii lor. Mulţi îi sunau şi le spuneau că nu mai fuseseră în România de 30 de ani, că le e dor să vadă un loc sau altul. De aceea, oferta a devenit configurabilă pentru fiecare alt turist sau grup. "Vrem să facem o aplicaţie prin care fiecare să poată intra să-şi configureze un anume traseu, cu tot ce doreşte, degustări, prânz tradiţional etc., tariful fiindu-i calculat în funcţie de ce alege. Ne-am dori, însă, foarte mult să găsim, la nivel local, cât mai mulţi interesaţi să se implice în ceea ce facem. De exemplu, în Alma Vii, colaborăm cu o doamnă care pune pe masă bunătăţi din gospodăria ei, din grădina ei. Asta ar fi ideal: să unim acest gen de oferte din toată Transilvania şi să le concentrăm într-un singur loc, pe un site centralizat, unde să le poată găsi cei doritori.
Suntem convinşi că mai există în ţară şi alţii ca noi, dar nu ştim unii de alţii, nu ne cunoaştem şi, de fapt, am putea face lucruri foarte multe şi foarte faine împreună. Ne gândim să impunem un standard de calitate, verificat, ca eu, dacă trimit turişti în Apuseni sau Braşov, de exemplu, să fiu sigur că au parte de condiţii bune şi experienţe interesante, şi să fiu şi eu mulţumit, şi cel care se ocupă de ei acolo. Ar fi fain să ne organizăm într-o comunitate, să-i implicăm pe oameni, să-i facem să-şi împărtăşească pe această platformă experienţele pe care le trăiesc în România, ca să afle şi alţii despre ele. În plus, o putem face fără să apelăm la autorităţi", spune Tudor. Şi completează: "De când locuiesc în Germania, le tot spun cunoscuţilor de acolo despre toate astea, că pot dormi într-o cetate veche de 700 de ani, că pot vedea o casă veche, nerenovată şi încă funcţională, că la noi poţi intra în curtea omului şi eşti poftit la masă cu produse tradiţionale, sănătoase, curate, ceea ce e altceva decât ce ştiau. Cei mai mulţi vin şi-şi fac programul prestabilit, văd cetăţile mari şi ce e de văzut, dar ratează tocmai partea asta autentică, pe care noi, românii, n-o mai observăm, pentru că ni se pare mult prea banală şi firească. Să mergi la strâns de fân, să mergi cu maşina şi să opreşti pe câmp ca să culegi flori mi se pare că astfel de experienţe ar trebui mai intens promovate măcar în zona Transilvaniei, dacă nu în toată ţara".
De câţiva ani, în zidul cetăţii din Axente Sever au fost amenajate spaţii de cazare, dar cei de la Forumul German, care le administrau, n-au fost mulţumiţi de cum merg lucrurile. La începutul acestui an, i-au propus lui Laci, membru în conducerea Forumului, ca el şi Tudor să preia administrarea cetăţii. Au acceptat, începând prin a renova casa clopotarului şi transformând-o în spaţiu de cazare. Pe care l-au promovat intens, la fel ca şi pe celelalte camere, deja existente, obţinând, pentru ele, şi licenţa de turism, şi clasificarea de 3 stele.
Sunt tineri, entuziaşti, plini de idei şi de intenţii lăudabile. Deocamdată, sunt doar ei doi, ajutaţi, ocazional, de părinţi, mai ales în administrarea spaţiilor de cazare. Îşi doresc să găsească şi alţi oameni dornici să se implice, să facă o comunitate, pentru că singuri nu reuşesc să acopere tot ce e de acoperit şi să promoveze acea Românie liniştită, harnică şi frumoasă în care ei cred. Şi pe care şi-ar dori-o cunoscută mai profund de români, în primul rând. "Românii muncesc mult şi, când e vremea de concediu, nu se gândesc să aleagă un circuit în ţară, deşi e păcat. Dacă le arătăm că pot avea în România nişte experienţe cu mult mai faine şi mai interesante decât în alte ţări, poate se gândesc de două ori înainte de a decide. Cei mai tineri încep să meargă spre aceste variante alternative, iar cei mutaţi deja de la oraş la ţară îi ajută pe localnici să-şi redescopere valenţele şi potenţialul, să nu mai fie reticenţi, aşa cum erau încă în urmă cu câţiva ani", constată, cu speranţă, Tudor. "În Germania e plăcut, nu vezi vaci pe stradă, nici frunze pe jos, totul e impecabil, ai liniştea ta şi câţiva vecini pe care nu-i cunoşti. Dar, oricât ai căuta, nu găseşti nici căldura, nici ospitalitatea cu care te întâlneşti, aici, la tot pasul".