"Elegantul Mitilineu"
Cine să fi locuit în casa aceasta splendidă, m-am întrebat deseori? Nu mi-a fost uşor să aflu, până nu mi-a căzut în mână harta cadastrală a oraşului, din 1911. Acolo scrie negru pe alb că proprietatea a aparţinut lui M. Mitilineu. Pe locul vecin este menţionată doamna Mitilineu. O familie de proprietari de case şi terenuri, într-o zonă care înainte de construirea Ateneului, în 1888, era o margine de Bucureşti, motiv pentru care locuitorii din centrul vechi, de pe Lipscani şi Gabroveni, au protestat, susţinând că forul de cultură ar fi prea departe de casele lor. Cu siguranţă, Mihail Mitilineu şi-a construit casa după ridicarea Ateneului, cel mai probabil spre sfârşitul secolului XIX. Numele său trimite la o certă orgine grecească. Într-una din celebrele scrisori trimise amicului său Vasile Alecsandri, scriitorul şi boierul român Ion Ghica, evocă un anume Mitilineu, dascăl grec sosit din Fanar, în capitala Valahiei: "...am văzut pe elegantul Mitilineu, cu un ochi la făină şi cu altul la slănină, cu pălăria în forma tingirii, largă în fund de două ori cât diametrul capului şi pusă pe o ureche; el, după ce isprăvise pe Niculache şi pe Ştefan Golescu, feciorii lui Dinicu Golescu, trecuse la Creţuleşti şi la urma urmei se făcuse neguţitor de ciorbă, hrănind cu o deopotrivă îngrijire, şi stomacul, şi spiritul tinerimii care îi încăpea în mână". Şi mai departe: "Mintosul Mitilineu, ca insular ce era, cu conştiinţă despre ale mării, striga cât putea: De eram acolo, (...) aşteptam austrul şi ardeam toate corăbiile turceşti". De ce insular? Cel mai probabil, fiindcă dascălul, reprofilat ca "neguţitor de ciorbă", era originar din insula Mitilene, nu alta decât antica Lesbos.
Un tânăr ambasador
Pe tot continentul
Cariera lui Mitilineu a evoluat sub tutelă regală, fiind un om de încredere al regelui Carol I, care îl menţionează deseori în jurnalul său. Putem spune că regele, prin însemnările sale, a contribuit decisiv la memoria postumă a diplomatului, o memorie, din păcate, precară. Mitilineu, deşi a avut şi urmaşi direcţi angajaţi în activitatea diplomatică şi politică, nu a intrat în conştiinţa publică, a fost uitat, mai ales după instaurarea comunismului. Cu atât mai preţioase sunt acele scurte propoziţii scrise de mâna regală. Uneori, regele notează sec: "Dimineaţa, Mitilineu la mine". Alteori, furnizează detalii: "Ora 11. Mitilineu la mine, pentru audienţele miniştrilor plenipotenţiari rus şi grec". Iată-l dejunând cu regele la Sinaia, împreună cu contele Tornielli şi cu o doamnă de curte a ducesei de Genova. Regele le-a arătat castelul Peleş, au băut ceai, au ascultat muzică, apoi oaspeţii s-au întors la Bucureşti. În 1882, diplomatul a fost numit ambasador la Belgrad, unde, după cum reiese din notele regale, nu s-a bucurat de o bună primire din parte reginei Iugoslaviei: "Mitilineu vine de la Belgrad, unde este tratat foarte puţin amabil, de către regină, chiar nepoliticos". Cel mai probabil, ostilitatea întâmpinată la Belgrad l-a determinat pe ambasadorul român să ceară revenirea la Bruxelles şi direcţiunea Legaţiunii din Paris. Regele notează: "A. Ghica mă roagă pentru postul de la Belgrad, deoarece crede că Mitilineu nu va mai merge acolo". Într-adevăr, diplomatul nostru nu s-a mai dus la Belgrad. După câţiva ani petrecuţi în Occident, a fost numit ambasador la Constantinopol. În "Anuarul Bucureştilor" din anul 1894, îl regăsim menţionat cu această titulatură: "Trimis extraordinar şi Ministru plenipotenţiar" în capitala Turciei. A fost ultima destinaţie unde a activat ca ambasador. În 1896, la vârsta de 60 de ani, a demisionat, cel mai probabil din cauza problemelor de sănătate.
O familie de diplomaţi
Nota red.: Fotografia diplomatului Mihail Mitilineu nu a putut fi găsită în nicio arhivă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
