Toată lumea ştia că Viorica Dăncilă, primul ministru în funcţiune, va deveni oficial şefa partidului, tot aşa cum majoritatea absolută a observatorilor se aşteptau ca "echipa ei" să preia celelalte funcţii de conducere. Eugen Teodorovici şi Mihai Fifor au fost aleşi, fără nicio emoţie, preşedinte executiv şi secretar general. Cum era de prevăzut, despre Liviu Dragnea, fostul lider absolut al partidului, nu s-a vorbit aproape deloc. El a fost pomenit doar de cei câţiva "oponenţi exotici" la noua ierarhie, Liviu Pleşoianu (deocamdată un "lup singuratic" între baronii politici PSD-işti) şi Codrin Ştefănescu (fostul secretar general şi mâna dreaptă a "defunctului" lider). Şerban Nicolae, unul dintre "experţii juridici" ai lui Dragnea, candidat şi el la preluarea organizaţiei, a ţinut un discurs în care "temele dragniste" au fost reluate în exces, de la "abuzurile Justiţiei", la necesitatea suveranismului naţionalist, fără a vorbi însă de fostul său stăpân, care astfel a fost "îngropat şi uitat". Surprinsă de rapiditatea programării congresului, singura grupare internă care ar fi putut să schimbe mai clar direcţia pragmatică a partidului, gruparea Firea-Stănescu, nu s-a manifestat defel. Doar declaraţia lui Paul Stănescu, fostul lider secund al PSD-ului, cum că nu va vota pe nimeni din noua conducere, a indicat că ea există încă. Gabriela Firea, primarul general al Capitalei şi şefa (provizorie) a organizaţiei bucureştene a formaţiunii, a "strălucit prin absenţă", fapt explicabil şi prin prisma rezultatelor votului de la "europarlamentarele" din 26 mai a.c., care au demonstrat o cădere masivă, pe toată linia, a partidului guvernamental, în cel mai mare oraş al ţării. Gruparea Firea-Stănescu s-a retras, aşadar, "la umbră", aşteptând un alt prilej pentru revanşă.
Banalitatea acestui congres, care a avut rolul să confirme formal preluarea puterii de către "echipa Dăncilă", era - prin urmare - cu totul previzibilă. Dăncilă nu putea pierde postul de preşedinte al partidului, pentru că de ea depinde, din calitatea de şef al administraţiei naţionale, distribuirea resurselor către organizaţiile locale şi liderii regionali ai partidului. PSD-ul este o formaţiune politică dependentă de această distribuire, utilizarea discreţionară a resurselor ţării fiind însăşi raţiunea lui de a exista. Meritul ascensiunii Vioricăi Dăncilă îi revine, de fapt, lui... Dragnea, care a numit-o (e drept, din alte raţiuni) prim-ministru. Scăpată de tirania lui şi de obrăznicia camarilei sale, care îşi impunea pe faţă deciziile, ea şi-a promovat imediat posibilii susţinători, Teodorovici şi Fifor, lideri ce nu mişcau - precum ea însăşi - în faţa şefului maxim, dar care nici nu "străluceau" prin exces de slugărnicie în faţa acestuia. Viorica Dăncilă a scăpat de un stăpân absolutist, înlocuindu-l - poate doar conjunctural - cu mai mulţi. Şantajul ei, cu retragerea de la conducerea guvernului (care ar fi pus la dispoziţia preşedintelui ţării alegerea unui nou prim-ministru) a funcţionat, baronii PSD-ului fiind obligaţi la compromisul ce i-a asigurat lui Dăncilă poziţia de lider politic. Discursul ei programatic, înţesat cu minciunile propagandistice despre viitoarele realizări ale guvernării PSD-iste (o autostradă "de la cap la coadă", spitale regionale, şcoli noi etc.), a avut rostul de a-i asigura că "nimic nu se schimbă" din direcţia pe care ei au imprimat-o partidului. Dăncilă nu a comentat "starea Justiţiei", dar a lăsat să se înţeleagă că "achiziţiile regimului Dragnea", în bătăliile lui cu această putere în stat, vor fi conservate, fără repetarea "exceselor" impuse de fostul lider, din motive personale. Baronii şi-au primit asigurarea că poziţiile lor, care au ieşit întărite din asalturile dragniste asupra Justiţiei, nu vor fi afectate nici de acum încolo.
Congresul nu a schimbat de fapt nimic din "programul de guvernare" asumat de PSD la preluarea puterii. Promisiunile, reluate - ca de obicei - înaintea oricăror alegeri, au rămas aceleaşi. PSD-ul nu a construit nimic în cei peste doi ani şi jumătate de administrare a ţării, singura lui realizare fiind creşterile iluzorii de salarii şi pensii. Incapacitatea funciară a PSD-ului de a stimula prin investiţii în infrastructura ţării a făcut ca politica de mituire a populaţiei - prin aceste creşteri stimulatoare de consum - să fie singura lui politică. Cu Eugen Teodorovici ca "mare maestru" al bugetului de stat, în locul "economistului Vâlcov", iniţiatorul "programului" dragnist, ea nu se va schimba, chiar dacă preţul va fi îndatorarea financiară şi mai acentuată a României. Un şoc - oricând posibil - al economiei mondiale va arunca ţara, vulnerabilizată deja, într-o criză fără precedent. Dăncilă, tutelată acum de cuplul Teodorovici-Fifor (şi de baronii din spatele lor), nu va putea restructura "programul de guvernare" pentru că, după anii pierduţi în hărţuielile cu Justiţia, este prea târziu să mai încerce ceva în domeniul stimulării reale - prin investiţii - a economiei. Apropierea ciclului următoarelor alegeri (prezidenţiale, locale şi legislative) o va obliga să continue politica de mituire a electoratului, chiar dacă sacul e gol. Din lecţia primită de PSD la europarlamentarele din 26 mai a.c., ea a înţeles doar că "tema Justiţiei" trebuie ocolită, pentru că majoritatea cetăţenilor au devenit prea sensibili la ea. "Unitatea partidului", la care a făcut apel, este - în consecinţă - mai necesară ca oricând pentru "ascunderea sub preş" a problemelor concrete ale ţării.
La congres, PSD-ul s-a manifestat iarăşi, pe linia clasică a fostului PCR, ca un partid-stat. Asaltul neîntrerupt asupra instituţiilor de forţă ale ţării şi ocuparea lor politică i-au indus impresia că, după "uitarea exceselor dragniste" prin diverse artificii propagandistice, va putea continua să se menţină "în fruntea bucatelor". PSD-iştii nu realizează că, prin scorul obţinut la "europarlamentare" (în jur de 23%), partidul lor a devenit un "partid de pluton". Electoratul actual nu mai poate fi păcălit prin mituiri sterile şi nu mai poate fi "îmbrobodit" prin critica aşa-ziselor "abuzuri" ale Justiţiei. Dacă opoziţia nu-l va dezamăgi prin lipsa ei de unitate şi prin inconsecvenţele atitudinale faţă de manifestările de partid-stat ale PSD-ului, el va continua să se mobilizeze pentru salvarea ţării de haita de prădători pe mâna căreia a încăput.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
