Toată lumea știa că Viorica Dăncilă, primul ministru în funcțiune, va deveni oficial șefa partidului, tot așa cum majoritatea absolută a observatorilor se așteptau ca "echipa ei" să preia celelalte funcții de conducere. Eugen Teodorovici și Mihai Fifor au fost aleși, fără nicio emoție, președinte executiv și secretar general. Cum era de prevăzut, despre Liviu Dragnea, fostul lider absolut al partidului, nu s-a vorbit aproape deloc. El a fost pomenit doar de cei câțiva "oponenți exotici" la noua ierarhie, Liviu Pleșoianu (deocamdată un "lup singuratic" între baronii politici PSD-iști) și Codrin Ștefănescu (fostul secretar general și mâna dreaptă a "defunctului" lider). Șerban Nicolae, unul dintre "experții juridici" ai lui Dragnea, candidat și el la preluarea organizației, a ținut un discurs în care "temele dragniste" au fost reluate în exces, de la "abuzurile Justiției", la necesitatea suveranismului naționalist, fără a vorbi însă de fostul său stăpân, care astfel a fost "îngropat și uitat". Surprinsă de rapiditatea programării congresului, singura grupare internă care ar fi putut să schimbe mai clar direcția pragmatică a partidului, gruparea Firea-Stănescu, nu s-a manifestat defel. Doar declarația lui Paul Stănescu, fostul lider secund al PSD-ului, cum că nu va vota pe nimeni din noua conducere, a indicat că ea există încă. Gabriela Firea, primarul general al Capitalei și șefa (provizorie) a organizației bucureștene a formațiunii, a "strălucit prin absență", fapt explicabil și prin prisma rezultatelor votului de la "europarlamentarele" din 26 mai a.c., care au demonstrat o cădere masivă, pe toată linia, a partidului guvernamental, în cel mai mare oraș al țării. Gruparea Firea-Stănescu s-a retras, așadar, "la umbră", așteptând un alt prilej pentru revanșă.
Banalitatea acestui congres, care a avut rolul să confirme formal preluarea puterii de către "echipa Dăncilă", era - prin urmare - cu totul previzibilă. Dăncilă nu putea pierde postul de președinte al partidului, pentru că de ea depinde, din calitatea de șef al administrației naționale, distribuirea resurselor către organizațiile locale și liderii regionali ai partidului. PSD-ul este o formațiune politică dependentă de această distribuire, utilizarea discreționară a resurselor țării fiind însăși rațiunea lui de a exista. Meritul ascensiunii Vioricăi Dăncilă îi revine, de fapt, lui... Dragnea, care a numit-o (e drept, din alte rațiuni) prim-ministru. Scăpată de tirania lui și de obrăznicia camarilei sale, care își impunea pe față deciziile, ea și-a promovat imediat posibilii susținători, Teodorovici și Fifor, lideri ce nu mișcau - precum ea însăși - în fața șefului maxim, dar care nici nu "străluceau" prin exces de slugărnicie în fața acestuia. Viorica Dăncilă a scăpat de un stăpân absolutist, înlocuindu-l - poate doar conjunctural - cu mai mulți. Șantajul ei, cu retragerea de la conducerea guvernului (care ar fi pus la dispoziția președintelui țării alegerea unui nou prim-ministru) a funcționat, baronii PSD-ului fiind obligați la compromisul ce i-a asigurat lui Dăncilă poziția de lider politic. Discursul ei programatic, înțesat cu minciunile propagandistice despre viitoarele realizări ale guvernării PSD-iste (o autostradă "de la cap la coadă", spitale regionale, școli noi etc.), a avut rostul de a-i asigura că "nimic nu se schimbă" din direcția pe care ei au imprimat-o partidului. Dăncilă nu a comentat "starea Justiției", dar a lăsat să se înțeleagă că "achizițiile regimului Dragnea", în bătăliile lui cu această putere în stat, vor fi conservate, fără repetarea "exceselor" impuse de fostul lider, din motive personale. Baronii și-au primit asigurarea că pozițiile lor, care au ieșit întărite din asalturile dragniste asupra Justiției, nu vor fi afectate nici de acum încolo.
Congresul nu a schimbat de fapt nimic din "programul de guvernare" asumat de PSD la preluarea puterii. Promisiunile, reluate - ca de obicei - înaintea oricăror alegeri, au rămas aceleași. PSD-ul nu a construit nimic în cei peste doi ani și jumătate de administrare a țării, singura lui realizare fiind creșterile iluzorii de salarii și pensii. Incapacitatea funciară a PSD-ului de a stimula prin investiții în infrastructura țării a făcut ca politica de mituire a populației - prin aceste creșteri stimulatoare de consum - să fie singura lui politică. Cu Eugen Teodorovici ca "mare maestru" al bugetului de stat, în locul "economistului Vâlcov", inițiatorul "programului" dragnist, ea nu se va schimba, chiar dacă prețul va fi îndatorarea financiară și mai acentuată a României. Un șoc - oricând posibil - al economiei mondiale va arunca țara, vulnerabilizată deja, într-o criză fără precedent. Dăncilă, tutelată acum de cuplul Teodorovici-Fifor (și de baronii din spatele lor), nu va putea restructura "programul de guvernare" pentru că, după anii pierduți în hărțuielile cu Justiția, este prea târziu să mai încerce ceva în domeniul stimulării reale - prin investiții - a economiei. Apropierea ciclului următoarelor alegeri (prezidențiale, locale și legislative) o va obliga să continue politica de mituire a electoratului, chiar dacă sacul e gol. Din lecția primită de PSD la europarlamentarele din 26 mai a.c., ea a înțeles doar că "tema Justiției" trebuie ocolită, pentru că majoritatea cetățenilor au devenit prea sensibili la ea. "Unitatea partidului", la care a făcut apel, este - în consecință - mai necesară ca oricând pentru "ascunderea sub preș" a problemelor concrete ale țării.
La congres, PSD-ul s-a manifestat iarăși, pe linia clasică a fostului PCR, ca un partid-stat. Asaltul neîntrerupt asupra instituțiilor de forță ale țării și ocuparea lor politică i-au indus impresia că, după "uitarea exceselor dragniste" prin diverse artificii propagandistice, va putea continua să se mențină "în fruntea bucatelor". PSD-iștii nu realizează că, prin scorul obținut la "europarlamentare" (în jur de 23%), partidul lor a devenit un "partid de pluton". Electoratul actual nu mai poate fi păcălit prin mituiri sterile și nu mai poate fi "îmbrobodit" prin critica așa-ziselor "abuzuri" ale Justiției. Dacă opoziția nu-l va dezamăgi prin lipsa ei de unitate și prin inconsecvențele atitudinale față de manifestările de partid-stat ale PSD-ului, el va continua să se mobilizeze pentru salvarea țării de haita de prădători pe mâna căreia a încăput.