Nemţoaica Ursula von der Leyen a fost propusă şef al Comisiei Europene, iar belgianul Charles Michel, ales preşedinte al Consiliului European. De asemenea, franţuzoaica Christine Lagarde e candidată pentru Banca Centrală Europeană, iar spaniolul Joseph Borrell Fonteles, înalt reprezentant pentru politică externă. Pentru români, care au dat un vot consistent pro-european la ultimele alegeri europarlamentare, noua arhitectură de conducere a Uniunii Europene e interesantă din mai multe perspective. Întâi de toate, Comisia Europeană, în vechiul mandat, a fost unul dintre criticii cei mai duri ai regimului Dragnea - Tăriceanu - Dăncilă, de la Bucureşti. Fără presiunea constantă a Comisiei şi a celorlalte instituţii de forţă ale UE, probabil că PSD şi-ar fi făcut de cap mai mult decât a făcut-o. Apoi, recentele negocieri dau un indiciu şi despre viitorul tot mai şubred al unei uniuni căreia eurodeputaţii pro-Brexit din Marea Britanie au ajuns să-i întoarcă spatele, chiar şi în momentul solemn al intonării imnului UE. Ideea unei Europe cu două viteze, în care cine trage cu Franţa şi Germania e bine primit, cine nu, nu are decât - dar nici nu va mai primi din privilegiile şi resursele financiare de până acum - pare să prindă tot mai mult contur. Practic, Franţa şi Germania au obţinut tot ce şi-au dorit de la aceste negocieri, în care nici o funcţie de vârf nu a revenit vreunui reprezentant al Europei de Est. Marile puteri din UE au plătit, astfel, factura aroganţei liderilor din Est, extrem de vocali în ultimii 4 ani. Dar rezultatul negocierilor mai spune ceva: faptul că "nealiniaţii" din Est nu au putut să îşi impună, măcar de dragul imaginii, un om al lor, arată că alianţa lor e una de circumstanţă, care cu greu ar putea trece pragul orgoliilor personale ale liderilor lor. În fine, rezultatul discuţiilor de la Bruxelles ne mai interesează dintr-o perspectivă. Faptul că Franţa a obţinut funcţia pe care şi-o dorea cel mai mult în noul mandat al Comisiei Europene, cea de şefă a Băncii Centrale Europene, pentru Christine Lagarde, indică tot mai limpede faptul că va ceda, finalmente, în susţinerea candidatului ei pentru postul de procuror-şef european. Noul parlament european e decis să joace în continuare cartea sa: numirea Laurei Codruţa Kovesi, şi va condiţiona alegerea noului preşedinte al Parlamentului de susţinerea explicită a româncei, pentru înalta demnitate europeană, dar va condiţiona şi susţinerea prin vot a negocierilor pe funcţii de la Bruxelles, de un acord pentru postul de procuror-şef. Numirea Codruţei Kovesi, care a câştigat, de facto, concursul pe post, ar fi o reparaţie morală nu doar pentru ea şi pentru România, dar şi un semnal pentru Estul Europei, că ţara noastră înseamnă ceva în noua realitate europeană. Măcar prin oamenii ei cei mai buni...
Negocierile din UE şi România: o şansă mare pentru Kovesi
Liderii celor 28 de state ale Uniunii Europene au ajuns, marţea trecută, la o înţelegere privind funcţiile de top de la nivelul instituţiilor europene, după trei zile de negocieri dure la Bruxelles.
Nemţoaica Ursula von der Leyen a fost propusă şef al Comisiei Europene, iar belgianul Charles Michel, ales preşedinte al Consiliului European. De asemenea, franţuzoaica Christine Lagarde e candidată pentru Banca Centrală Europeană, iar spaniolul Joseph Borrell Fonteles, înalt reprezentant pentru politică externă. Pentru români, care au dat un vot consistent pro-european la ultimele alegeri europarlamentare, noua arhitectură de conducere a Uniunii Europene e interesantă din mai multe perspective. Întâi de toate, Comisia Europeană, în vechiul mandat, a fost unul dintre criticii cei mai duri ai regimului Dragnea - Tăriceanu - Dăncilă, de la Bucureşti. Fără presiunea constantă a Comisiei şi a celorlalte instituţii de forţă ale UE, probabil că PSD şi-ar fi făcut de cap mai mult decât a făcut-o. Apoi, recentele negocieri dau un indiciu şi despre viitorul tot mai şubred al unei uniuni căreia eurodeputaţii pro-Brexit din Marea Britanie au ajuns să-i întoarcă spatele, chiar şi în momentul solemn al intonării imnului UE. Ideea unei Europe cu două viteze, în care cine trage cu Franţa şi Germania e bine primit, cine nu, nu are decât - dar nici nu va mai primi din privilegiile şi resursele financiare de până acum - pare să prindă tot mai mult contur. Practic, Franţa şi Germania au obţinut tot ce şi-au dorit de la aceste negocieri, în care nici o funcţie de vârf nu a revenit vreunui reprezentant al Europei de Est. Marile puteri din UE au plătit, astfel, factura aroganţei liderilor din Est, extrem de vocali în ultimii 4 ani. Dar rezultatul negocierilor mai spune ceva: faptul că "nealiniaţii" din Est nu au putut să îşi impună, măcar de dragul imaginii, un om al lor, arată că alianţa lor e una de circumstanţă, care cu greu ar putea trece pragul orgoliilor personale ale liderilor lor. În fine, rezultatul discuţiilor de la Bruxelles ne mai interesează dintr-o perspectivă. Faptul că Franţa a obţinut funcţia pe care şi-o dorea cel mai mult în noul mandat al Comisiei Europene, cea de şefă a Băncii Centrale Europene, pentru Christine Lagarde, indică tot mai limpede faptul că va ceda, finalmente, în susţinerea candidatului ei pentru postul de procuror-şef european. Noul parlament european e decis să joace în continuare cartea sa: numirea Laurei Codruţa Kovesi, şi va condiţiona alegerea noului preşedinte al Parlamentului de susţinerea explicită a româncei, pentru înalta demnitate europeană, dar va condiţiona şi susţinerea prin vot a negocierilor pe funcţii de la Bruxelles, de un acord pentru postul de procuror-şef. Numirea Codruţei Kovesi, care a câştigat, de facto, concursul pe post, ar fi o reparaţie morală nu doar pentru ea şi pentru România, dar şi un semnal pentru Estul Europei, că ţara noastră înseamnă ceva în noua realitate europeană. Măcar prin oamenii ei cei mai buni...
Nemţoaica Ursula von der Leyen a fost propusă şef al Comisiei Europene, iar belgianul Charles Michel, ales preşedinte al Consiliului European. De asemenea, franţuzoaica Christine Lagarde e candidată pentru Banca Centrală Europeană, iar spaniolul Joseph Borrell Fonteles, înalt reprezentant pentru politică externă. Pentru români, care au dat un vot consistent pro-european la ultimele alegeri europarlamentare, noua arhitectură de conducere a Uniunii Europene e interesantă din mai multe perspective. Întâi de toate, Comisia Europeană, în vechiul mandat, a fost unul dintre criticii cei mai duri ai regimului Dragnea - Tăriceanu - Dăncilă, de la Bucureşti. Fără presiunea constantă a Comisiei şi a celorlalte instituţii de forţă ale UE, probabil că PSD şi-ar fi făcut de cap mai mult decât a făcut-o. Apoi, recentele negocieri dau un indiciu şi despre viitorul tot mai şubred al unei uniuni căreia eurodeputaţii pro-Brexit din Marea Britanie au ajuns să-i întoarcă spatele, chiar şi în momentul solemn al intonării imnului UE. Ideea unei Europe cu două viteze, în care cine trage cu Franţa şi Germania e bine primit, cine nu, nu are decât - dar nici nu va mai primi din privilegiile şi resursele financiare de până acum - pare să prindă tot mai mult contur. Practic, Franţa şi Germania au obţinut tot ce şi-au dorit de la aceste negocieri, în care nici o funcţie de vârf nu a revenit vreunui reprezentant al Europei de Est. Marile puteri din UE au plătit, astfel, factura aroganţei liderilor din Est, extrem de vocali în ultimii 4 ani. Dar rezultatul negocierilor mai spune ceva: faptul că "nealiniaţii" din Est nu au putut să îşi impună, măcar de dragul imaginii, un om al lor, arată că alianţa lor e una de circumstanţă, care cu greu ar putea trece pragul orgoliilor personale ale liderilor lor. În fine, rezultatul discuţiilor de la Bruxelles ne mai interesează dintr-o perspectivă. Faptul că Franţa a obţinut funcţia pe care şi-o dorea cel mai mult în noul mandat al Comisiei Europene, cea de şefă a Băncii Centrale Europene, pentru Christine Lagarde, indică tot mai limpede faptul că va ceda, finalmente, în susţinerea candidatului ei pentru postul de procuror-şef european. Noul parlament european e decis să joace în continuare cartea sa: numirea Laurei Codruţa Kovesi, şi va condiţiona alegerea noului preşedinte al Parlamentului de susţinerea explicită a româncei, pentru înalta demnitate europeană, dar va condiţiona şi susţinerea prin vot a negocierilor pe funcţii de la Bruxelles, de un acord pentru postul de procuror-şef. Numirea Codruţei Kovesi, care a câştigat, de facto, concursul pe post, ar fi o reparaţie morală nu doar pentru ea şi pentru România, dar şi un semnal pentru Estul Europei, că ţara noastră înseamnă ceva în noua realitate europeană. Măcar prin oamenii ei cei mai buni...
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
