Nemțoaica Ursula von der Leyen a fost propusă șef al Comisiei Europene, iar belgianul Charles Michel, ales președinte al Consiliului European. De asemenea, franțuzoaica Christine Lagarde e candidată pentru Banca Centrală Europeană, iar spaniolul Joseph Borrell Fonteles, înalt reprezentant pentru politică externă. Pentru români, care au dat un vot consistent pro-european la ultimele alegeri europarlamentare, noua arhitectură de conducere a Uniunii Europene e interesantă din mai multe perspective. Întâi de toate, Comisia Europeană, în vechiul mandat, a fost unul dintre criticii cei mai duri ai regimului Dragnea - Tăriceanu - Dăncilă, de la București. Fără presiunea constantă a Comisiei și a celorlalte instituții de forță ale UE, probabil că PSD și-ar fi făcut de cap mai mult decât a făcut-o. Apoi, recentele negocieri dau un indiciu și despre viitorul tot mai șubred al unei uniuni căreia eurodeputații pro-Brexit din Marea Britanie au ajuns să-i întoarcă spatele, chiar și în momentul solemn al intonării imnului UE. Ideea unei Europe cu două viteze, în care cine trage cu Franța și Germania e bine primit, cine nu, nu are decât - dar nici nu va mai primi din privilegiile și resursele financiare de până acum - pare să prindă tot mai mult contur. Practic, Franța și Germania au obținut tot ce și-au dorit de la aceste negocieri, în care nici o funcție de vârf nu a revenit vreunui reprezentant al Europei de Est. Marile puteri din UE au plătit, astfel, factura aroganței liderilor din Est, extrem de vocali în ultimii 4 ani. Dar rezultatul negocierilor mai spune ceva: faptul că "nealiniații" din Est nu au putut să își impună, măcar de dragul imaginii, un om al lor, arată că alianța lor e una de circumstanță, care cu greu ar putea trece pragul orgoliilor personale ale liderilor lor. În fine, rezultatul discuțiilor de la Bruxelles ne mai interesează dintr-o perspectivă. Faptul că Franța a obținut funcția pe care și-o dorea cel mai mult în noul mandat al Comisiei Europene, cea de șefă a Băncii Centrale Europene, pentru Christine Lagarde, indică tot mai limpede faptul că va ceda, finalmente, în susținerea candidatului ei pentru postul de procuror-șef european. Noul parlament european e decis să joace în continuare cartea sa: numirea Laurei Codruța Kovesi, și va condiționa alegerea noului președinte al Parlamentului de susținerea explicită a româncei, pentru înalta demnitate europeană, dar va condiționa și susținerea prin vot a negocierilor pe funcții de la Bruxelles, de un acord pentru postul de procuror-șef. Numirea Codruței Kovesi, care a câștigat, de facto, concursul pe post, ar fi o reparație morală nu doar pentru ea și pentru România, dar și un semnal pentru Estul Europei, că țara noastră înseamnă ceva în noua realitate europeană. Măcar prin oamenii ei cei mai buni...