Când îşi descriu suferinţa, numeroşi reumatici vorbesc mai ales despre o durere sfâşietoare. Din fericire, ea poate fi combătută acum cu strategii eficiente de tratament. Parcurgând textul de faţă, veţi afla care sunt terapiile utilizate în prezent şi cum pot fi ameliorate durerile.
Reumatismul îmbracă multe forme
Întrebuinţând termenul de "reumatism", noi folosim de fapt o denumire generică - şi anume, una ce cuprinde, după cum spuneam anterior, mai mult de 200 de boli cu simptome şi cauze diferite. Ele au însă o particularitate comună: durerile declanşate intermitent, la nivelul aparatului locomotor, cuprinzând oasele, articulaţiile, muşchii, tendoanele şi ligamentele. În interiorul acestui complex al afecţiunilor reumatismale, medicii deosebesc boli de tip inflamator şi neinflamator (degenerativ). Printre acestea din urmă, cea mai răspândită este artroza degenerativă. Ca patologii reumatice într-un sens mai restrâns trebuie menţionate afecţiunile autoimune inflamatorii, în primul rând artrita reumatoidă (numită şi poliartrită cronică). Anchiloza şi senzaţia de durere la articulaţiile degetelor de la mâini şi picioare, ca şi la încheieturile mâinilor, prezente dimineaţa, îndată după trezirea din somn, constituie o caracteristică tipică. Suferinţa se va ameliora în decurs de 30 până la 60 de minute, dacă bolnavii fac mişcare.
Reumatismul nu e deloc inofensiv
Pe termen lung, inflamaţiile nu se limitează însă la aparatul locomotor, ci se extind la vasele de sânge şi la organe. De aceea, reumaticii au un risc sporit de afecţiuni cardiovasculare, cum sunt ateroscleroza, infarctul sau accidentul vascular cerebral. "Atunci când nu este tratat, reumatismul poate deveni o ameninţare pentru viaţa pacientului", avertizează medicii. Ca posibile boli asociate (comorbidităţi), ei enumeră osteoporoza, diabetul şi depresia, uneori provocate chiar de preparatele antireumatice administrate: "În jur de 80% dintre pacienţii cu artrită reumatoidă suferă de cel puţin o comorbiditate dar, de regulă, ei nu sunt informaţi corespunzător în legătură cu acest fapt." Este foarte important ca între medicul de familie, reumatolog şi alţi specialişti să existe o colaborare optimă. Adesea, simptomele şi riscurile pot fi semnificativ reduse printr-o mai bună alegere şi dozare a medicamentelor.
Reumatismul nu este neapărat o "boală a bunicilor"
Puţină lume ştie că reumatismul nu cunoaşte limită de vârstă. La tineri, el se prezintă aproape întotdeauna ca o afecţiune de natură inflamatorie. Din acest motiv, medicii devin de obicei suspicioşi, în momentul când un tânăr sub 30 de ani acuză dureri la aparatul locomotor, fără ca mai înainte să fi fost victima unui traumatism. Nu arareori, simptomele de acest fel sunt interpretate greşit. Chestionarea pacientului asupra antecedentelor familiale poate contribui substanţial la stabilirea unui diagnostic corect, deoarece în 30-40% dintre cazuri, rolul determinant îl joacă dotarea genetică.
Reumatismul afectează mai frecvent femeile
Pericolul de a dezvolta o afecţiune reumatică inflamatorie creşte enorm pentru fumătoare: o serie de studii demonstrează limpede că nivelul riscului de poliartrită cronică urcă abrupt, proporţional cu durata şi intensitatea consumului de nicotină. La bărbaţi, efectul negativ al fumatului pare a fi ceva mai redus, însă rămâne totuşi vizibil. "Indiferent de sex, reumaticii care fumează au, comparativ cu nefumătorii, un prognostic mai puţin optimist în ce priveşte evoluţia bolii", subliniază specialiştii.
Reumatismul trebuie tratat fără întârziere
"Fereastră de oportunitate" - astfel numesc medicii intervalul ideal pentru iniţierea unui tratament în cazul reumatismului inflamator. La artrita reumatoidă, această fereastră se închide la numai douăsprezece săptămâni după apariţia primelor simptome. Până atunci, bolnavului ar trebui să i se fi prescris deja o medicaţie, pentru a se evita distrugerile ireparabile ce se produc la articulaţii şi organe. Aşa ar fi de dorit. În realitate, lucrurile se petrec cu totul altfel: de obicei, pacienţii cu simptome reumatice ezită luni de zile înainte de a-i cere medicului lor de familie o trimitere la reumatologie. Şi chiar în situaţia fericită când ajung în timp util la cabinetul unui reumatolog, acesta nu va reuşi să stabilească de pe o zi pe alta un diagnostic exact. Fiindcă este posibil ca tablourile clinice ale diverselor forme de reumatism să se suprapună ori să se întrepătrundă. Iar una şi aceeaşi afecţiune parcurge adesea trasee de evoluţie atât de diferite, încât poate conduce uşor diagnosticianul pe o pistă falsă. De aceea, din dorinţa de a preveni o agravare ulterioară a bolii, medicul preferă de multe ori să recomande o terapie medicamentoasă, încă din faza simplei suspiciuni.
Reumatismul necesită o terapie personalizată
Oricum, primele efecte ale medicamentului se fac observate abia după patru până la şase săptămâni, în cursul cărora bolnavul este susţinut de un preparat cu cortizon. La pacienţii care întârzie să obţină o ameliorare, se încearcă ajustarea dozei şi înlocuirea tabletelor cu injecţii. În situaţia în care nici trei luni mai târziu nu se constată o îmbunătăţire a stării de sănătate, medicii pot recurge şi la o terapie cu proteine specifice, introduse în organism prin injecţii sau perfuzii, cu rolul de a bloca mediatorii chimici ai inflamaţiilor. În completarea tratamentului medicamentos, se recomandă fizioterapie, programe de exerciţii adaptate condiţiei fizice a pacientului, precum şi proceduri de termo- sau crioterapie. În unele ţări, ca Austria sau Rusia, se utilizează şi terapia cu radon. În concentraţii scăzute, atent controlate, acest gaz radioactiv are o acţiune benefică asupra inflamaţiilor şi a durerilor. Efectele pozitive sunt durabile, menţinându-se apoi pentru minimum şase luni. Pacienţii sunt îngrijiţi sub supraveghere medicală permanentă, în complexuri balneare amenajate special, în imediata apropiere a unor galerii miniere dezafectate, unde există emisii de radon. (În România, terapia cu radon se face la Spitalul de boli cardiologice din Covasna.)
Rezultate încurajatoare s-au obţinut şi cu yoga terapeutică. Aceasta reuneşte antrenamentul fizic, exersarea atenţiei şi autopercepţia, reuşind să influenţeze concomitent sistemul nervos vegetativ, mecanismele de autoapărare ale organismului şi sistemul musculoscheletal. Efectele sale antiinflamatorii şi de favorizare a elasticităţii şi mobilităţii corpului sunt atestate de numeroase studii clinice şi fac adesea posibilă reducerea dozelor de medicamente. Yoga ar putea fi de asemenea inclusă într-o strategie terapeutică mai cuprinzătoare, inspirată de medicina ayurvedică, în care alimentaţia şi realizarea unui echilibru al proceselor metabolice să joace un rol hotărâtor.
Forme de patologii reumatismale
Inflamatorii
Guta - Boală metabolică, manifestată prin inflamarea articulaţiilor şi cauzată de depunerile de cristale formate din acid uric. Acestea se pot acumula în rinichi, de exemplu ca urmare a unei tulburări a funcţiei renale de eliminare a deşeurilor metabolice. De cele mai multe ori, inflamaţia dureroasă se retrage după una sau două săptămâni.
Artrita reumatoidă - Afecţiune autoimună, care provoacă o inflamaţie cronică, însoţită de dureri, a articulaţiilor, tendoanelor şi oaselor. Are o evoluţie discontinuă, înregistrând periodic faze acute. Dacă nu este tratată, se poate extinde asupra sistemului circulator şi a unor organe.
Spondiloartritele axiale - Boli autoimune cronice, care atacă în principal articulaţia sacro-iliacă a bazinului şi coloana vertebrală, mai ales în zonele toracală şi lombară. Cea mai cunoscută din această categorie de patologii este spondilita anchilozantă (Morbus Bechterew). Ea determină deformarea şi anchilozarea coloanei.
Artrita psoriazică - Inflamaţie articulară cronică, de care au parte circa 30% dintre cei ce suferă de psoriazis. Cel mai adesea sunt afectate articulaţiile degetelor de la mâini şi picioare, care se umflă şi devin dureroase. Este posibil să se inflameze şi capsulele articulare, tendoanele şi ligamentele.
Colagenozele/vasculitele - Afecţiuni autoimune inflamatorii ale ţesutului conjunctiv şi/sau ale vaselor de sânge, la nivelul întregului corp. Produc frecvent şi modificări ale pielii (ex. lupus eritematos cutanat).
Neinflamatorii
Artroza - Distrugere a stratului cartilaginos al articulaţiilor, din cauza posturilor vicioase, a uzurii caracteristice vârstei sau a unor traumatisme (cele mai frecvente se întâlnesc la mâini, genunchi sau şold). În consecinţă, se ajunge la deformări ale oaselor şi la diminuarea capacităţii de mişcare.
Durerile de spate care limitează mobilitatea - Sunt dureri de spate neinflamatorii (ex. hernie de disc, uzura vertebrelor, contracturi musculare), care se ameliorează atunci când pacientul se află în poziţie de repaos.
Osteoporoza - Afecţiune cronică a sistemului scheletic, constând în reducerea densităţii osoase şi astfel crescând riscul de fracturi.
Fibromialgia - Sindrom caracterizat prin dureri şi senzaţie de tumefiere în diverse zone ale corpului, rigiditate a membrelor dimineaţa, stări de epuizare, tulburări de somn şi dificultăţi de concentrare.
"Micul dejun să fie cald şi hrănitor"
- Doamnă Meyer, la ce alimente ar trebui să renunţe reumaticii?
- Zahărul, făina albă, carnea, mezelurile, laptele, cafeaua şi toate cele procesate industrial nu sunt recomandate, asta în general se ştie, dar multă lume se miră când află că ar trebui să evite pentru o perioadă ori să reducă la minimum şi legumele din familia solanaceelor, cum sunt cartofii, vinetele, roşiile şi ardeii graşi. Pentru că ele conţin alcaloizi care favorizează inflamaţiile. Şi consumul exagerat de iaurt şi brânză poate agrava suferinţele reumaticilor, deoarece în procesul de digerare a cantităţilor mari de proteine apare o aciditate pe care organismul este obligat s-o compenseze.
- Ce se poate mânca în locul celor amintite mai sus?
- Care sunt cele mai importante trei sfaturi, pe care aţi vrea să le daţi reumaticilor?
* Unu: reduceţi zahărul cât mai mult posibil, fiindcă el slăbeşte organismul. Un înlocuitor potrivit este siropul de orez, care îndulceşte moderat şi nu provoacă o aciditate pronunţată.
* Doi: preparaţi-vă un mic dejun cald şi hrănitor, de exemplu o porţie de cereale fierte sau o supă de legume.
* Şi trei: purtaţi-vă blând şi afectuos cu persoana şi cu corpul dvs.
Cum ne putem ajuta singuri?
* Numeroşi reumatici s-au declarat mulţumiţi de efectele obţinute cu unguente cu arnică, aplicate pe articulaţiile umflate şi dureroase. Extractele din plante le pot fi de folos bolnavilor de gută, ajutându-i să elimine din organism purinele, substanţe din descompunerea cărora rezultă acidul uric. Există şi preparate cu enzime (ex. Wobenzym plus) care combat eficient inflamaţiile.
* Remediile homeopate normalizează procesele metabolice, ameliorând astfel durerile din articulaţii şi muşchi.
* Suplimentele cu vitamine, minerale, oligoelemente, substanţe vegetale secundare şi, eventual, colagen contribuie la refacerea cartilajului articular. Reumaticii se confruntă adesea cu un deficit de zinc, care poate fi corectat cu ajutorul suplimentelor. Medicii recomandă şi seleniu, pentru proprietăţile sale antioxidante, imunostimulatoare şi de reducere a inflamaţiilor. În anumite cazuri, poate fi util şi un supliment cu cupru.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
