Când ne dor încheieturile

Gilda Fildan
- Potrivit Ligii Europene împotriva Reumatismului, pe continentul nostru actualmente suferă de boli reumatice aproximativ 120 milioane de persoane, ceea ce înseamnă circa 30% din populația Europei. Reumatismul se manifestă printr-o mare diversitate de simptome, ce definesc peste 200 de afecțiuni înrudite. Dacă ați primit un astfel de diagnostic, iată ce terapii vă vin în ajutor și, de asemenea, ce puteți întreprinde dvs. personal -

Când își descriu suferința, numeroși reu­ma­tici vorbesc mai ales despre o durere sfâșietoare. Din fericire, ea poate fi com­bătută acum cu strategii eficiente de tratament. Par­curgând textul de față, veți afla care sunt tera­piile utilizate în prezent și cum pot fi ameliorate du­rerile.

Reumatismul îmbracă multe forme

Întrebuințând termenul de "reu­matism", noi folosim de fapt o de­numire generică - și anume, una ce cuprinde, după cum spu­neam ante­rior, mai mult de 200 de boli cu simptome și cauze dife­rite. Ele au însă o particularitate comună: dure­rile declanșate in­termitent, la nivelul aparatului locomotor, cuprinzând oasele, articulațiile, mușchii, ten­doanele și ligamentele. În interiorul aces­tui complex al afecțiunilor reu­ma­tismale, medicii deosebesc boli de tip inflamator și neinflamator (degenerativ). Printre acestea din urmă, cea mai răspândită este artroza degenerativă. Ca patologii reumatice într-un sens mai restrâns trebuie menționate afecțiunile autoimune inflama­torii, în primul rând artrita reumatoidă (numită și poliartrită cronică). Anchiloza și senzația de durere la articulațiile degetelor de la mâini și picioare, ca și la încheieturile mâinilor, prezente dimineața, în­dată după trezirea din somn, constituie o carac­teris­tică tipică. Suferința se va ameliora în decurs de 30 până la 60 de minute, dacă bolnavii fac mișcare.

Reumatismul nu e deloc inofensiv

Pe termen lung, inflamațiile nu se limitează însă la aparatul locomotor, ci se extind la vasele de sân­ge și la organe. De aceea, reumaticii au un risc spo­rit de afecțiuni cardiovasculare, cum sunt atero­scleroza, infarctul sau accidentul vascular cerebral. "Atunci când nu este tratat, reumatismul poate de­veni o amenințare pentru viața pacientului", aver­tizează medicii. Ca posibile boli asociate (comor­bidități), ei enumeră osteoporoza, diabetul și depre­sia, uneori provocate chiar de preparatele antireu­matice administrate: "În jur de 80% dintre pacienții cu artrită reumatoidă suferă de cel puțin o comor­bi­ditate dar, de regulă, ei nu sunt informați cores­punzător în legătură cu acest fapt." Este foarte important ca între medicul de familie, reumatolog și alți specialiști să existe o colaborare optimă. Adesea, simptomele și riscurile pot fi semnificativ reduse printr-o mai bună alegere și dozare a medi­ca­mentelor.

Reumatismul nu este neapărat o "boală a bunicilor"

Puțină lume știe că reu­matismul nu cunoaște limită de vârstă. La tineri, el se prezintă aproape întotdea­una ca o afecțiune de natură inflamatorie. Din acest mo­tiv, medicii devin de obicei suspicioși, în mo­men­tul când un tânăr sub 30 de ani acuză dureri la aparatul lo­comotor, fără ca mai înainte să fi fost victima unui trau­ma­tism. Nu ara­re­ori, simp­to­mele de acest fel sunt in­ter­pretate greșit. Ches­tio­narea pacien­tu­lui asupra an­tecedentelor fa­miliale poa­te contribui substanțial la sta­bi­lirea unui diagnostic co­rect, deoarece în 30-40% dintre cazuri, rolul deter­mi­nant îl joacă dotarea gene­tică.

Reumatismul afectează mai frecvent femeile

Artrita reumatoidă apare la femei cam de trei ori mai frecvent decât la bărbați - și, în medie, cu zece ani mai devreme (la 60 de ani în loc de 70). Toto­dată, durerile reumatice sunt mai violente, existând riscul ca persoana în cauză să fie la un moment dat inaptă de muncă. Și dintre celelalte afecțiuni reuma­toidale, majoritatea sunt considerate prin excelență "feminine", începând cu vasculitele și colage­no­zele. Cercetătorii n-au găsit încă o explicație con­vin­gă­toare pentru acest fenomen, totuși, faptul că anumi­te forme de reumatism inflamator se amelio­rează în timpul perioadelor de graviditate, pentru a deveni apoi mai active la menopauză, pare să indice o in­flu­ență exercitată de secrețiile hormonale. De altfel, există paciente care au observat unele mo­dificări ale simptomelor în funcție de ciclul lor men­strual.
Pericolul de a dezvolta o afecțiune reumatică inflamatorie crește enorm pentru fumătoare: o serie de studii demonstrează limpede că nivelul riscului de poliartrită cronică urcă abrupt, proporțional cu durata și intensitatea consumului de nicotină. La bărbați, efectul negativ al fumatului pare a fi ceva mai redus, însă rămâne totuși vizibil. "Indiferent de sex, reumaticii care fumează au, comparativ cu ne­fu­mătorii, un prognostic mai puțin optimist în ce privește evoluția bolii", subliniază specialiștii.

Reumatismul trebuie tratat fără întârziere

"Fereastră de oportunitate" - astfel numesc me­dicii intervalul ideal pentru inițierea unui tratament în cazul reumatismului inflamator. La artrita reu­matoidă, această fereastră se închide la numai două­sprezece săptămâni după apariția primelor simp­tome. Până atunci, bolnavului ar trebui să i se fi pre­scris deja o medicație, pentru a se evita distrugerile ireparabile ce se produc la articulații și organe. Așa ar fi de dorit. În realitate, lucrurile se petrec cu totul altfel: de obicei, pacienții cu simptome reumatice ezită luni de zile înainte de a-i cere medicului lor de familie o trimitere la reumatologie. Și chiar în situația fericită când ajung în timp util la cabinetul unui reumatolog, acesta nu va reuși să stabilească de pe o zi pe alta un diagnostic exact. Fiindcă este posibil ca tablourile clinice ale diverselor forme de reumatism să se suprapună ori să se întrepătrundă. Iar una și aceeași afecțiune parcurge adesea trasee de evoluție atât de diferite, încât poate conduce ușor diagnosticianul pe o pistă falsă. De aceea, din do­rința de a preveni o agravare ulterioară a bolii, medicul preferă de multe ori să recomande o terapie medicamentoasă, încă din faza simplei suspiciuni.

Reumatismul necesită o terapie personalizată

Medicina alopată apelează la diverse preparate farmaceutice, în scopul de a combate inflamațiile și durerile reumatice. Dintre cele utilizate curent, prin­cipalul remediu este medicamentul numit Me­to­trexat. El se administrează în mod obișnuit sub for­mă de tablete și în combinație cu un analgezic. Rata de succes a tratamentului nu depășește însă 60%. În plus, nu toată lumea îl tolerează. Este edifi­cator, de pildă, cazul actriței americane Tatum O'Neal, fiica lui Ryan O'Neal, protagonistul cele­brului film ado­rat de public în anii '70, "Love Story". Cu cinci ani în urmă, ea a fost diagnosticată cu două afecțiuni reumatice deodată: artrită reu­matoidă și artroză. Plămânii ei n-au suportat terapia cu Metotrexat și, în consecință, a avut de luptat cu trei pneumonii într-o perioadă de timp relativ scur­tă. În final, au ajutat-o schimbarea alimentației, su­plimentele nu­tri­ționale, probioticele și practicarea consecventă a exercițiilor Pilates.
Oricum, primele efecte ale medicamentului se fac observate abia după patru până la șase săptă­mâni, în cursul cărora bolnavul este susținut de un preparat cu cortizon. La pacienții care întârzie să ob­țină o ameliorare, se încearcă ajustarea dozei și înlocuirea tabletelor cu injecții. În situația în care nici trei luni mai târziu nu se constată o îmbună­tățire a stării de sănătate, medicii pot recurge și la o terapie cu proteine specifice, introduse în organism prin injecții sau perfuzii, cu rolul de a bloca media­torii chimici ai inflamațiilor. În completarea trata­men­tului medicamentos, se recomandă fizioterapie, programe de exerciții adaptate condiției fizice a pacientului, precum și proceduri de termo- sau crio­terapie. În unele țări, ca Austria sau Rusia, se utilizează și terapia cu radon. În concentrații scă­zute, atent controlate, acest gaz radioactiv are o acțiune benefică asupra inflamațiilor și a durerilor. Efectele pozitive sunt durabile, menținându-se apoi pentru minimum șase luni. Pacienții sunt îngrijiți sub supraveghere medicală permanentă, în com­plexuri balneare amenajate special, în imediata apro­­piere a unor galerii miniere dezafectate, unde există emisii de radon. (În România, terapia cu radon se face la Spitalul de boli cardiologice din Co­vasna.)
Rezultate încurajatoare s-au obținut și cu yoga terapeutică. Aceasta reunește antrenamentul fizic, exer­sarea atenției și autopercepția, reușind să in­flu­ențeze concomitent sistemul nervos vegetativ, me­ca­nismele de autoapărare ale organismului și siste­mul musculoscheletal. Efectele sale antiin­flamatorii și de favorizare a elasticității și mobili­tății corpului sunt atestate de numeroase studii clinice și fac adesea posibilă reducerea dozelor de medicamente. Yoga ar putea fi de asemenea inclusă într-o strategie te­rapeutică mai cuprinzătoare, inspi­rată de medici­na ayurvedică, în care alimentația și realizarea unui echilibru al proceselor metabolice să joace un rol hotărâtor.

Forme de patologii reumatismale

Inflamatorii
Guta - Boală metabolică, manifestată prin inflamarea articulațiilor și cauzată de depunerile de cristale formate din acid uric. Acestea se pot acumula în rinichi, de exemplu ca urmare a unei tulburări a funcției renale de eliminare a deșeu­rilor metabolice. De cele mai multe ori, inflamația dureroasă se retrage după una sau două săptămâni.
Artrita reumatoidă - Afecțiune autoimună, care provoacă o inflamație cronică, însoțită de dureri, a articulațiilor, tendoanelor și oaselor. Are o evoluție discontinuă, înregistrând periodic faze acute. Dacă nu este tratată, se poate extinde asupra sistemului circulator și a unor organe.
Spondiloartritele axiale - Boli autoimune cronice, care atacă în principal articulația sacro-iliacă a bazinului și coloana vertebrală, mai ales în zonele toracală și lombară. Cea mai cunoscută din această categorie de patologii este spondilita an­chilozantă (Morbus Bechterew). Ea determină deformarea și anchilozarea coloanei.
Artrita psoriazică - Inflamație articulară cronică, de care au parte circa 30% dintre cei ce suferă de psoriazis. Cel mai adesea sunt afectate articulațiile degetelor de la mâini și picioare, care se umflă și devin dureroase. Este posibil să se inflameze și capsulele articulare, tendoanele și li­ga­mentele.
Colagenozele/vasculitele - Afecțiuni auto­imune inflamatorii ale țesutului conjunctiv și/sau ale vaselor de sânge, la nivelul întregului corp. Produc frecvent și modificări ale pielii (ex. lupus eritematos cutanat).

Neinflamatorii
Artroza - Distrugere a stratului cartilaginos al articulațiilor, din cauza posturilor vicioase, a uzurii caracteristice vârstei sau a unor trauma­tisme (cele mai frecvente se întâlnesc la mâini, genunchi sau șold). În consecință, se ajunge la deformări ale oaselor și la diminuarea capacității de mișcare.
Durerile de spate care limitează mobili­tatea - Sunt dureri de spate neinflamatorii (ex. hernie de disc, uzura vertebrelor, contracturi mus­culare), care se ameliorează atunci când pacientul se află în poziție de repaos.
Osteoporoza - Afecțiune cronică a siste­mului scheletic, constând în reducerea densității osoase și astfel crescând riscul de fracturi.
Fibromialgia - Sindrom caracterizat prin dureri și senzație de tumefiere în diverse zone ale cor­pului, rigiditate a membrelor dimineața, stări de epuizare, tulburări de somn și dificultăți de con­­­centrare.

"Micul dejun să fie cald și hrănitor"

Austriaca Anke Mouni Meyer s-a îmbolnăvit de artrită reumatoidă încă din tinerețe și a reușit să-și țină durerile sub control doar schimbând tipul de alimentație. Acum a scris o carte despre expe­rien­țele prilejuite de boala ei și despre ali­mentele care au ajutat-o.

- Doamnă Meyer, la ce ali­mente ar trebui să renunțe reu­maticii?

- Zahărul, făina albă, car­nea, mezelurile, laptele, ca­fea­­ua și toa­te cele procesate in­dustrial nu sunt reco­man­date, asta în general se știe, dar multă lume se miră când află că ar trebui să evite pen­tru o perioadă ori să reducă la mini­mum și legumele din fa­milia so­lanaceelor, cum sunt cartofii, vi­ne­tele, roșiile și ar­deii grași. Pen­tru că ele conțin al­caloizi care fa­vorizează in­fla­mațiile. Și consu­mul exa­gerat de iaurt și brânză poate agrava su­ferințele reumati­cilor, deoarece în procesul de digerare a cantită­ților mari de pro­teine apare o aciditate pe care organis­mul este obli­gat s-o com­penseze.

- Ce se poate mânca în locul celor amintite mai sus?

- Surse bune de proteine sunt legu­minoasele, nucile și semințele. Peș­tele este de asemenea per­mis. Și exis­tă o mulțime de legume extra­ordinare: sfecla, morcovii, păstârnacul, tulpinile de țelină, ridichile, varza, dovleceii zucchini, broccoli. Ca alternativă la gar­nitura de cartofi eu propun meiul. Cine nu dorește totuși să se lipsească de car­tofi îi poate coace, curățați de coajă și puțin sărați: așa se digeră mai ușor. Sfatul meu este să nu faceți prea multe schimbări dintr-o dată. Tre­cerea la un alt model de alimen­tație este un proces care poate dura chiar până la doi ani.

- Care sunt cele mai impor­tante trei sfaturi, pe care ați vrea să le dați reumaticilor?

* Unu: reduceți zahărul cât mai mult posibil, fiindcă el slăbește or­ganismul. Un înlocuitor potrivit este siropul de orez, care îndulcește moderat și nu provoacă o aciditate pronunțată.
* Doi: preparați-vă un mic dejun cald și hră­nitor, de exemplu o porție de cereale fierte sau o supă de legume.
* Și trei: purtați-vă blând și afectuos cu per­soana și cu corpul dvs.

Cum ne putem ajuta singuri?

* Durerile mai ușoare pot fi ameliorate prin ad­ministrarea antireumaticelor nesteroidiene (fără corti­zon), ca aspirina, diclofenacul sau ibuprofenul. Pen­tru simptomele localizate în anumite porțiuni ale corpului sunt potrivite unguentele sau gelurile, deoarece tabletele irită de multe ori mucoasa gas­trică și pot interacționa cu alte medicamente.
* Numeroși reumatici s-au declarat mulțumiți de efectele obținute cu unguente cu ar­nică, aplicate pe articulațiile umflate și dureroase. Extrac­tele din plante le pot fi de folos bolnavilor de gută, ajutându-i să elimine din organism puri­nele, substanțe din descom­pu­nerea cărora rezultă acidul uric. Există și preparate cu enzime (ex. Wobenzym plus) care combat efi­cient inflamațiile.
* Remediile homeopate normalizează procesele metabolice, ameliorând astfel durerile din articulații și mușchi.
* Suplimentele cu vita­mine, minerale, oligo­ele­mente, substanțe vegetale secundare și, eventual, co­la­gen contribuie la refa­cerea cartilajului arti­cular. Reu­maticii se con­fruntă ade­sea cu un deficit de zinc, care poate fi corectat cu ajutorul suplimen­telor. Medicii reco­mandă și se­leniu, pentru proprie­tățile sale antioxi­dante, imuno­stimu­la­toa­re și de reducere a inflamațiilor. În anumite cazuri, poate fi util și un supliment cu cupru.