"Prezenţa mare la vot a adus partidele la cotele lor reale"
- Alegerile pentru Parlamentul European sunt primele din cele patru rânduri de alegeri pe care le vom face în numai un an şi jumătate. Prin ce surprind rezultatele europarlamentarelor?
- Sunt surprinzătoare prin scorurile înregistrate. Chiar dacă, de pildă, unele sondaje de opinie arătau o scădere în preferinţele de vot pentru PSD, puţină lume se aştepta ca principalul partid de guvernământ să obţină doar 23%. Faptul că PSD a pierdut alegerile atât de categoric arată că partidul nu mai are nici nivelul de mobilizare internă de altădată, nici capacitatea de convingere a electoratului cu care ne-a obişnuit. Semnale au tot fost: protestele de stradă contra PSD s-au ţinut lanţ în anii aceştia, inclusiv ca reacţie la mitingurile propagandistice ale partidului. În toată ţara era o atmosferă de saţietate şi de ostilitate faţă de PSD. Dar liderul PSD, Liviu Dragnea, n-a ţinut cont de nici un semn, considerându-se mai departe un fel de "Daddy" al României şi fiind atât de arogant încât să sugereze că îşi va anunţa candidatura la preşedinţie în seara alegerilor. N-a mai fost cazul. Văzându-se înfrânt şi singur în faţa presei, a mai încercat o fentă: a indicat-o drept posibil candidat la preşedinţie pe Gabriela Firea, fără să se fi consultat cu partidul şi fără ca măcar să o fi întrebat pe Firea. Lecţia dură primită de PSD în aceste alegeri ar trebui să le servească drept învăţătură şi celorlalte partide. Ea spune, pe scurt, că atunci când pierzi contactul cu realitatea şi te crezi autotputernic, fără să-ţi pese de critici şi de avertismentele pe care ţi le dă electoratul, vei fi trântit la pământ.
- În condiţiile unei prezenţe la vot importante, de 50%, PSD a obţinut totuşi destul de multe voturi...
- Da, e util să precizăm că prezenţa mare la vot a schimbat procentajele partidelor şi le-a readus la adevărata lor măsură. Acum cinci ani, când prezenţa la urne a fost de vreo 30%, PSD a luat 41% din voturi. Dar scăderea de azi nu se datorează numai prezenţei la vot, ci şi percepţiei publice a partidului. Fapt este că nici un lider de partid nu a reuşit să piardă 20 de procente în numai doi ani de putere absolută. Iar Dragnea poartă responsabilitatea asta faţă de PSD.
"Era păcat ca ALDE să nu eşueze împreună cu PSD. Ar fi meritat şi UDMR"
- Încă două surprize: ALDE n-a trecut pragul electoral, deşi toate institutele de sondaj îl cotau cu 7 - 10%, iat USR+PLUS au luat 21%, deşi nimeni nu credea că va depăşi 13 - 15%.
- În cazul USR era previzibil, într-adevăr, un scor bun, dar în nici un caz cel pe care l-a obţinut. Pentru că e o alianţă fără structuri teritoriale şi care trăieşte, practic, prin protestatarii ei citadini. A prins bine la electoratul tânăr de la oraş, care s-a săturat de partidele tradiţionale. Uneori te întrebi prin ce merită USR (la care e ataşat PLUS) acest credit, dar asta e altă poveste. Doctrină nu are, n-a avut două-trei idei care să poată seduce electoratul, nici lideri carismatici care să înflăcăreze mulţimile n-are. USR a marşat pe un mesaj virulent anticorupţie şi cam atât. Reprezintă însă speranţa celor care nu mai acceptă discursurile şi prestaţia politică a vechilor partide.
"Opoziţia nu are o unitate de vederi"
- Alegerile europarlamentare au avut o miză mai mare ca de obicei, pentru că votul putea schimba arhitectura de putere în UE. Însă ce schimbă rezultatul alegerilor europene în România?
- Alegerile acestea indică anumite tendinţe de vot pentru alegerile locale şi generale de anul viitor. Preşedintele Klaus Iohannis a avertizat, chiar înainte de scrutin, că rezultatul acestor alegeri va schimba complet scena politică. Şi, după rezultatele finale, n-au întârziat să apară reacţiile. PNL a cerut guvernului să demisioneze, că altfel depune moţiune de cenzură. Iohannis a cerut şi el demisia Cabinetului Dăncilă. USR a afirmat că susţine o eventuală moţiune de cenzură şi va vota un nou guvern, din care însă nu va face parte. Profitându-se de faptul că UDMR a rupt protocolul cu PSD, iar PSD şi ALDE se află în degringoladă, de pe urma ei ar putea creşte rândurile partidului lui Victor Ponta, Pro România. În felul acesta, crearea unei noi majorităţi parlamentare este posibilă. Întrebarea este dacă e bine ca PNL să preia puterea, cu sprijinul USR, UDMR, ProRomânia şi PMP. Întâi, pentru că există riscul să se facă de râs, căci nu au un program de guvernare sau, cel puţin, nu l-au comunicat în anii ăştia de opoziţie. În al doilea rând, pentru că, într-o perioadă atât de scurtă de timp, nu vor reuşi să repare ce lasă în urmă PSD. Riscurile sunt cu atât mai mari cu cât Opoziţia nu are o unitate de vederi şi cu cât se apropie alegerile prezidenţiale, unde USR+PLUS vor avea un candidat propriu. Deci, motive de dihonie câte vrei. Însă, dacă pofta de a veni la putere va pune în umbră orice calcul, vor lua guvernarea. Ludovic Orban, liderul PNL, cred că e împins spre această cale şi de situaţia lui personală. Nu e în Parlament, fiindcă la vremea alegerilor a renunţat să intre în cursă, fiind cercetat penal, nu are serviciu, e pe nicăieri şi i-ar prinde bine o funcţie publică.
"PSD are o mare capacitate de regenerare, cum are orice rău, şi nu trebuie să-l declarăm înfrânt definitiv"
- A doua zi după europarlamentare, Liviu Dragnea a fost condamnat la trei ani şi şase luni de închisoare cu executare şi arestat. O a doua lovitură năucitoare pentru PSD. În aceste condiţii, nu s-ar putea ca PSD însuşi să renunţe la putere, pentru a se regrupa?
- Pe Liviu Dragnea l-a condamnat întâi electoratul, pentru guvernare fictivă. Iar partidul l-ar fi executat oricum, mai devreme sau mai târziu. Sentinţa de condamnare de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie doar a grăbit puţin lucrurile. Cariera politică a lui Dragnea s-a încheiat, şi încă ruşinos. Cum se zice: când se închide o uşă - în speţă, cea a politicii -, se deschide o alta - în acest caz, cea de la Rahova. Conducerea PSD este acum pe mâna Vioricăi Dăncilă, pentru că deţine funcţia de preşedinte executiv. Independent de ea, luptele intestine au şi început şi rămâne de văzut care tabără se va impune la cârmă, ea urmând să hotărască şi ce va face partidul. PSD s-ar putea menţine la guvernare şi să se erodeze, ori să intre în Opoziţie şi să câştige după un timp. În orice caz, PSD are o mare capacitate de regenerare, cum are orice rău, şi nu trebuie să-l declarăm înfrânt definitiv. În mare măsură, evoluţia lui depinde de cum va acţiona Opoziţia. De-a lungul istoriei noastre de după Revoluţie, s-a mers din rău în mai rău şi fiecare nou guvernant şi-a reabilitat predecesorii.
"Pasul pentru un nou mandat de preşedinte al României i-a ieşit lui Iohannis"
- Odată cu alegerile pentru Parlamentul European a avut loc şi referendumul pe Justiţie, care a fost validat şi în care, peste 80% dintre electori au răspuns pozitiv la întrebările formulate de Preşedinţie. Ceea ce l-a făcut pe Klaus Iohannis să-şi treacă aceste voturi în contul propriului capital de încredere. E justificat?
- Iohannis şi-a asumat riscul enorm ca referendumul să nu depăşească pragul de validare şi, deci, e normal să-şi asume şi victoria. Miracolul mobilizării fără precedent a electoratului, atât în ţară, cât şi în diaspora, s-a răsfrânt şi asupra referendumului. Şi-apoi, chiar dacă întrebările au fost inabil formulate, pornirea electoratului era atât de mare împotriva măsurilor anti-Justiţie luate de PSD, încât votul în favoarea apărării Justiţiei a fost covârşitor. Rezultatul acestui referendum, care a fost unul consultativ, contează mai mult ca semnal pentru politicieni: "Nu-i mai ocrotiţi pe corupţi!". Altfel, n-are consecinţe. Ca să-l aplicăm, ar trebui modificată Constituţia, ceea ce probabil nu se va întâmpla. Desigur, Iohannis putea face acest referendum încă de acum doi ani şi poate că ar mai fi frânat apetitul PSD de a schimba legile Justiţiei, dar a preferat să-l folosească în campania prezidenţială. A fost primul pas în campania lui pentru al doilea mandat de preşedinte. Şi i-a ieşit.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
