Sunt unul dintre milioanele de români care lucrează în străinătate. Azi am participat pentru prima dată la vot în afara ţării. Nu pot să vă descriu ce am simţit! După ce m-am liniştit, am încercat să relatez, la rece, prin ce am trecut. V-am trimis materialul.
Cu mult drag şi admiraţie pentru tot ce faceţi pentru România şi pentru toţi tomânii,
VALERIAN MILA
Duminică, 26 mai 2019
Mă gândesc ca tot românul să merg la vot, dar mai bine las pe după masă, după ce ies de la biserică. Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Mai ales dacă nu eşti ACASĂ, ci în străinătate, la muncă. Aşa se face că după ce am făcut aproape 100 de km până la Toulouse, şi după ce am participat la Sfânta Liturghie, prietenii ne-au anunţat că la secţia de votare se stă la coadă cam 4 ore. A... exagerează, m-am gândit, mai bine am merge să mâncăm repede ceva şi pe urmă mergem la vot, poate aşa se mai scurtează şi coada.
Ajungem la secţia de votare, pe la 16:15. Nu ne vine să credem câtă lume stă la coadă să voteze. Noroc cu cei din faţa noastră, care cum ne-au văzut că suntem cu copii, ne-au sfătuit să mergem înăuntru. Intrăm. Secţia de votare e la etaj, pe scări n-ai unde să arunci un ac. Luăm liftul, dar când ieşim e şi mai multă lume pe casa scărilor. Cu greu trecem în holul dinaintea sălii amenajate pentru votare. Aici e şi mai rău: holul îngust, lume multă, aer viciat şi o temperatură de saună. Nu mă mir când, în scurt timp, o doamnă leşină. Mergem să vedem cum o putem ajuta, îşi revine, o sfătuim să iasă la aer, refuză pentru că ea VREA SĂ VOTEZE. O conducem în faţă.
Privesc în jur: suntem oameni de toate categoriile şi de toate vârstele aşteptând SĂ VOTĂM, că doar e dreptul şi îndatorirea noastră. Mulţi copii. Transpiraţi, iritaţi, obosiţi. "De ce stăm aici atât de mult?", întreabă ei şi ne întrebăm şi noi. Îmi dau seama că, în curând, vor leşina şi alţi oameni. Încercăm să facem ceva să fie mai mult aer. Solicităm deschiderea unor uşi sau geamuri. "Nu se poate, oamenii n-au decât să nu mai aglomereze holul şi atunci va fi mai mult aer", ni se răspunde!!! După multe insistenţe se deschid nişte geamuri şi aerul devine mai respirabil.
Prietenul meu merge în biroul de votare să ceară lămuriri, să găsim o soluţie ca să grăbim lucrurile. Stupefiat, vede că nu erau decât două cabine de vot, iar procedura de votare, încetinită de completarea unor formulare cu datele personale ale celor care votează. Cere politicos un ajutor dar i se răspunde sec că NU SE POATE FACE NIMIC, de unde să ştie ei că vor veni atât de mulţi oameni la vot?!!! Cere un număr de telefon la care să poată sesiza situaţia. Caută pe net la MAE, cum i s-a sugerat de şefa comisiei, dar cine să răspundă? Un băiat din comisie vrea să-i dea o mână de ajutor, dar este repede pus la punct de şefă: asta nu e treaba lui!. Prietenul meu este ameninţat că dacă nu se linişteşte va fi chemată poliţia. Nu se sperie, ba chiar o încurajează pe Şefă să cheme poliţia. I se reproşează că prin ce face încetineşte şi mai mult votarea. Văzând că nu o scoate la capăt cu el, se ia de o tânără, care cică ar fi pozat-o. Motiv de chemat poliţia şi de întrerupt votarea. Oamenii îşi pierd răbdarea, protestează, huiduie. Soseşte poliţia, se lămureşte treaba. Poliţiştii lor, politicoşi, ne răspund prompt la întrebări. Da, legea electorală nu permite să se facă modificări de genul mai multe cabine de vot şi mai multe ştampile în ziua votului. Poate pentru alegerile viitoare. Se miră şi ei de ce e aşa multă lume la noi, iar la celelalte secţii de votare pentru străini, la bulgari, spre exemplu, e calm.
Între timp, mai sosesc alte familii cu copii, cei cu bebeluşi sunt lăsaţi să intre şi mai în faţă, ai noştri sunt un pic mai mari, aşa că trebuie să mai avem răbdare. În sfârşit, iese din sala de vot un grup de trei persoane. Sunt întâmpinaţi cu aplauze. Unuia, în drum spre ieşire, i se agaţă nasturele de bluza unei femei: "Vezi că mi-ai agăţat nevasta!", este atenţionat amabil. Râsetele mai destind atmosfera. Se dă drumul, ca la semnal, la bancurile binecunoscute cu "PSD şi Veorica".
În sfârşit, ajungem în sală. Tânărul din faţa mea e bucuros că în curând poate merge să mănânce şi el ceva. E lihnit de foame. Şi-a făcut şi el planu' greşit, ar fi trebuit să mănânce înainte. Ieşim afară. 5:40. Coada, la fel de lungă. E clar că nu vor apuca să voteze. Dar stau răbdători. Alţii îşi mai părăsesc locul să mai cumpere o apă, un suc, o bere, să astâmpere setea, că mai e mult de aşteptat. Pe net vedem că şi în alte oraşe europene e la fel: cozi nesfârşite de români. Ar trebui să vină mai mulţi români din ţară la vot în străinătate. Poate atunci se vor trezi! Până atunci, noi trimitem mesaje la ziare şi televiziuni, ca să le semnalăm că, în ciuda tuturor eforturilor depuse de guvernanţi, românii din diaspora VOTEAZĂ! Şi semnăm petiţii online pentru demiterea celor responsabili de dezorganizarea alegerilor. Ce fel de oameni sunt cei care fac asemenea fapte?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
